Lisabona – cand
la deal si cand la vale, cand pe jos si cand calare. Mersul pe jos face
piciorul frumos, dar inca asteptam provincia cu talia mica. Traversat juma’ de
tara, cand taras si cand in zbor, suntem franti de oboseala , dar si bucurosi.
In sfarsit in Lisabona! Aici am bifat ultima parte a concediului si am alocat
5 zile atat pentru capitala, cat si pentru cele doua localitati, Sintra si
Queluz. De data aceasta nu am mai venit cu avionul, ci am luat un autobuz din
Faro pana in Lisabona. In ziua in care
am ajuns, ne-am cumparat Cardul Lisabona pentru 72 de ore pentru care am platit
40 de euro. A fost un lucru deosebit de avantajos, pentru ca ne asigura
intrarea gratuita sau discount-uri la multe obiective
turistice, transport gratuit cu autobuzul, metroul, funicularul, lifturile
companiei Carris si tramvaiul, cu trenul regional spre Sintra, Queluz, Cais do
Sodre si Cascais. Posesorii cardului pot beneficia de reduceri: 25% la mijloacele de transport
ale companiei Yellow Bus: Tagus Bus Tour, croaziera pe raul Tejo, turul cu
tramvaiul Hills Tramcar, toate functionand dupa sistemul hop on, hop off pentru
o perioada de 24 de ore de la data validarii mijlocului de transport. Cam toate
aceste tuturi dureaza legat ca, o ora si jumatate, dar puteti cobori in orice
statie si urca de cate ori doriti. Toata lumea spune ca Lisabona trebuie vazuta incepand din Praca do Comercio care reprezinta “locul de unde incepe orasul”. Mai exact de la oficiul de turism. :)
Orasul este
construit pe sapte coline, deci nici aici nu scapati de urcatul si coboratul
strazilor in panta, si este strabatuta de raul Tejo, chiar inainte de a se
varsa in ocean. Vremea este calda, soarele stralucreste cu putere, iar zilele
sunt extrem de luminoase. Legenda spune ca orasul a fost intemeiat de catre
Ulyse si fenicieni. Noi am vizitat destul de razlet Lisabona, dar pot sa va
spun ca imi amintesc cu mare placere de cartierul Belem,
din punctul meu de vedere, locul cel mai frumos din oras.
Pana acolo se
ajunge cu trenul sau cu autobuzele /tramvaiele turistice. Nu exista statie de metrou.
Cand iesiti de pe peron, de-o parte a liniei ferate se afla cladirile, de
cealalta parte, faleza catre raul Tejo unde se afla doua obiective turistice
importante: Monumentul Descoperirilor si Turnul Belem.
Pe partea opusa, este Manastirea Jeronimos de un alb
imaculat, construita in stil manuelin, adica un gotic cu
decoratiuni impresionante ca dimensiune. Stilul manuelin poarta numele regelui
Manuel I, cel care a solicitat ridicarea acestei manastiri pentru omagierea
marilor descoperiri facute de Vasco da Gama.
Elementele de decor constau in
motive maritime si navale (monstrii marini, franghii, corali etc). La inceput,
manastirea a fost locuita de calugarii din ordinul Sf. Jeronimo care ofereau
indrumare spirituala navigatorilor care plecau sa descopere teritorii noi.
In
urma cutremurului din 1775, multe cladiri s-au facut una cu pamantul doar
manastirea si Turnul Belem au ramas in picioare. Biserica manastirii merita
vizitata pentru ca aici sunt ingropati Vasco da Gama, poetul Luis de Camoes si
regii Manuel si Sebastiao.
Fatada bisericii este decorata cu 40 de statui, iar interiorul este
segmentat de coloanele zvelte care sustin bolta uriasa.
Turnul Belem, construit
tot in stilul manuelin cu influente maure a fost ridicat cu scopul de a proteja
orasul de catre piratii olandezi si englezi. Fatada dinspre rau are ferestre cu
arcade si logii in stil venetian; tot aici se afla si statuia Fecioarei Maria, simbol al
protectiei navigatorilor. Elementele de decor sunt cam aceleasi: franghii, creneluri in forma de scut, elemente
marine, statuia Fecioarei Norocului, un cap de rinocer. Turnul reprezinta nu
doar un exemplu de arhitectura militara manuelina, ci si un simbol veritabil al
orasului.
Revenint in parcul care desparte cartierul de faleza, dam peste Palacio National Ajuda, construit in stil neoclasic, care este resedinta oficiala a presedintilor
portughezi incepand din 1910 si pana astazi. Cladirea a fost proiectata initial intr-un amestec de
stiluri baroc si roroco de catre arhitectul Manuel Caetano de Sousa, insa,
atunci cand Napoleon a invadat Portugalia, familia regala a plecat in Brazilia
si lucrarile s-au sistat. La intoarcerea lor, proiectul initial a fost preluat
de catre Jose da Costa e Silva si Francisco Xavier fabri care l-au modificat in
forma pe care o vedem astazi. Interiorul este foarte elegant, o abundenta de
mobilier pretios, statui, tapiterii, candelabre din cristal si obiecte din
portelan. Cele mai frumoase incaperi sunt : Sala Tronului, Camera Mese, Sala de
Bal si Gradina de Iarna.
In fata palatului se afla statuia lui Alfonso de Albuquerque, navigator si colonizator portughez..
Tot pe faleza, la aproximativ un km
de turn, se afla Monumentul
Descoperirilor, o constructie masiva care reprezinta o caravela cu 3 panze
decorata cu figurile Regelui Manuel, a poetului Luis de Camoes, Pedro Alvares
Cabral, Vasco da Gama, Fernando Magellan urmati de mai multi calugari, cruciati,
cartografi care formeaza alaiul Printului Henric Navigatorul. Monumentul a fost
ridicat in 1960, deci este relativ nou si putin in discordanta cu restul
cladirilor din imediata vecinatate.
Putin mai sus de turn, se afla Muzeul Militar
unde doua santinele isi fac serviciul de garda. In spatele lor, cumva
la mijlocul spatiului dintre gherete, se afla o piramidafrumos iluminata, amplasata intr-un bazin
cu apa.
Daca traversam pe partea opusa,
chiar in aripa vestica a Manastirii Jeronimos se afla Muzeul Maritim. Eu nu
l-am vizitat, deci nu va pot povesti prea multe despre el. Stiu doar ca
adaposteste replici ale unor ambarcatiuni si instrumente folosite de catre
marii navigatori ai lumii.
Putin mai sus de manastire este un ansamblu
arhitectural modern, Centrul Cultural Belem, format din mai multe cladiri legate prin alei si vegetatie,
cu terase cochete si multa verdeata. Ce mi-a placut foarte mult in Lisabona
este ca lumea, localnici si turisti, se odihnesc pe gazon, parintii se joaca
impreuna cu copiii, altii cu animalele de companie. Singuraticii citesc sau
asculta muzica in casti, altii dorm sau pur si simplu se odihnesc. Nu sunt placute de atentionare si nici nu vine cineva sa le spuna sa nu calce iarba.
Daca treceti in sens opus manastirii si
intrati in zona de case decorate cu azulejos, in primul ansamblu, la parter, se
afla Antiga Confeitaria de Belem, cofetaria unde sunt preparate delicioasele
Pasteis de Belem, prajitura traditionala a Portugaliei.
Un lucru e cert: mai
buna ca aici nu o sa o gasiti decat in Guimares. Nu prea aveti cum sa ratati
cofetaria pentru ca aici, turistii formeaza coada pana aproape de capatul
strazii. Si, daca tot stati la rand, opriti-va sa le gustati pe una dintre
terase.
Peretii sunt acoperiti cu picturi pe placi de ceramica
puse in valoare de plantele mari in ghivece. Aici se produc zilnic 15-30.000 de
pasteis care sunt niste tarte minuscule umplute cu crema de vanilie si presarate
cu praf de scortisoara. Legenda spune ca odinioara calugarii manastirii
Jeronimos isi apretau hainele cu albusuri de ou si nu aveau la ce sa foloseasca
galbenusurile, motiv pentru care cineva
a nascocit aceasta reteta tinuta in secret pana in anul
1837. O bucata costa 1.10 euro, dar cumparati-va cel putin 4 ca sa nu stai
va asezati din noi la rand. Daca timpul va permite, zic sa va plimbati pe strada din
spatele cofetariei si sa admirati fatadele caselor in azulejos.
Dupa ce treceti
de biblioteca orasului, pe o straduta laterala pe partea dreapta se zareste un
fel de pod alb.
In apropierea lui este “orasul nou”
unde a fost gazduita “World Exposition 1998” cu tema “Oceans – O mostenire de
viitor”, o trimitere legata de comemorarea a 500 de ani de cand Vasco da Gama a
descoperit India. Cele mai importante cladiri moderne din aceasta zona sunt:
Podul Vasco da Gama,
Gara Oriente, Pavilionul, Oceanarium, Sala Polivalenta –
Altive Arena si multe altele. Toate
aceste constructii moderne deja fac parte din Chiado, considerat
cel mai luxos cartier al Lisabonei. Cladirile sunt moderne, magazinele in trend. Pe malul celalalt al raului
Tejo se afla copia celebrului monument de la Rio de Janeiro, Cristo Rei.
Dar n-as vrea sa inchei atat de abrupt
prezentarea acestui cartier, pentru ca in imediata apropiere a podului si apei,
am descoperit un parc cu jucarii muzicale: un xilofon, tobe, un pian incastrat
in pavajul aleii. L-am gasit pur si simplu din intamplare, luandu-ma dupa
urma sunetelor disipate in aer. M-am jucat cu o fetita pana am obosit, sarind
cu picioarele pe clape la intamplare si nascocind melodii care
aduceau cu muzica orientala. Saream amadoua cu incapatanare, pe o banca, tatal
ei se tavalea de ras batand din palme. Mi-am adus intr-un final si prietenii,
si-am batut toba impreuna, am plimbat lanturi pe xilofoane enorme si-am sarit
pe clape ca nebunii. Zic sa nu va refuzati niciodata nimic din ceea ce va face
fericiti.
Noi am locuit in Alfama, cel mai vechi cartier din oras care a ramas
aproape intact de pe vremea cand maurii au invadat peninsula. Alfama este
construita pe un sol mai ferm decat restul orasului si este alcatuita dintr-un
labirint de stradute inguste, arcade si nenumarate scari care aduce cumva cu
medina arabeasca.
In acest cartier se afla Castelul
Sao Jorge, unii zic ca e cea mai importanta atractie turistica a Lisabonei.
Eu stiu daca este chiar asa? Castelul isi pastreaza doar zidurile si parcul cu
vegetatie si poate fi vazut pe creasta dealului din mai multe zone ale cartierului.
El a fost ridicat in anul 205 i.e.n. de catre romani, dar a fost cucerit de
catre maurii care l-au parasit abia prin 1147 cand au fost izgoniti din
Portugalia. A indeplinit rolul de resedinta regala in timpul domniei lui
Manuel I pana a decis sa isi construiasca un palat langa apa. Incepand din sec
19 a fost folosit drept garnizoana, temnita sau teatru de vara.
Acest edificiu
a fost restaurat in timpul celebrului dictator Salazar care i-a dat aspectul pe
care il vedem si astazi.
Jos, la poalele castelului, se afla o superba fantana
arteziana moderna, special plasata pentru zilele toride.
Aici au una dintre statii celebrele tramvaie
vechi care ele insele sunt un spectacol.
In prelungirea Alfamei se afla cartierul Baixa-Chiado, un cartier mic care se intinde pe vreo 200.000mp, plin de cafenele,
restaurante si terase, cu magazine imbietoare. Aici se afla cele mai vechi
magazine din tara. Pe strazile sale inca vedem comercianti si mestesugari care
isi practica vechile meserii din perioada marilor descoperiri. Pe Rua do Oro
veti gasi bijuterii din aur, pe Rua da Prata - bijuterii de argint, magazine de
tesaturi pe Rua dos Fanqueiros si tot asa. Desi Baixa a fost distrusa de catre
cutremur in 1775, Marchizul de Pombal, Prim Ministru in acea perioada, a dat
ordin sa fie reconstruit intr-o maniera uniforma, fara sa faca diferenta dintre
paturile sociale care locuiau aici.
Deoarece cartierul este format din multe strazi in panta si multe scari,
au fost construite lifturi pe care localnicii le folosesc pt a evita urcarea
pantelor prea abrupte.
Liftul Santa
Justa leaga cartierele Baixa si
Bairro Alto. El are ascensiune verticala , restul lifturilor din oras fiind de
fapt funiculare. A fost construit in stil neogotic de catre unul dintre
ucenicii lui Gustave Eiffel, fiind o dantelarie filigranata din metal, inalt de
45 de metri, prevazut sus cu o platforma de unde se pot face fotografii. Cine poate si vrea, poate urca pe o scara pana la un nivel superior
unde se deschide o panorama la 360 de grade.
Praca do Comercio (careia
localnicii ii spun Terreiro do Paco, adica Locul Palatului deoarece pana in
1755 aici s-a aflat Palatul Regal portughez) este impresionanta prin arcul sau
de triumf denumit Arco da Rua Augusta, decorat cu statui alegorice (Gloria,
Ingeniozitatea si Valoarea) , figuri ale unor personalitati si cu un orologiu.
In centrul pietei se afla statuia Regelui Jose I, aici fiind asasinati in 1908
regele Carlos I impreuna cu unul dintre fiii lui, Luis Filipe.
Biserica Sao Vicente de Fora reprezinta un reper turistic si
orientativ cunoscut in Lisabona, atat de localnici cat si de vizitatori.
Fatada, decorata in stil renascentist de catre arhitectul Felippo Terzi, este
completata ca stil artistic in interior de catre un baldachin sculptat de catre
unul dintre cei mai faimosi sculptori portughezi – Joachim Machado de
Castro. Aici sunt inmormantate familiile regale portugheze si membrii
marcanti ai regalitatii portugheze.
Catedrala Se (Sé) este recunoscuta dupa cele doua turnuri gemene, de aparare, pentru vitraliile specifice perioadei de la 1150 si
mormintele Regelui Afonso IV si ale sotiei sale, Dona Beatriz.
Muzeul
Fado (Fado Museum) este
renumit datorita muzicii fado care s-a nascut in Alfama; fado inseamna “destin” in
portugheza si reprezinta atat durerea, cat si tristetea sau sentimentele
puternice. Muzeul evoca istoria acestui gen de muzica melancolica, care a facut
celebri o serie de artisti precum Amalia Rodrigues sau Carlos do Carmo. In
aceasta zona mai sunt alte doua piete renumite:
Piata
Rossio (Praça de D. Pedro IV) - denumirea populara a Pietei
D. Pedro IV (fost rege al Portugaliei) si este definita de
monumentul Coloana lui Pedro IV, asezat in mijlocul pietei.
Aici isi dau loc intalnire localnicii si turistii aflati in
vacanta in Lisabona. Multe dintre cafenelele si magazinele de aici dateaza inca
din secolul XVIII.
Gara Rossio este
un reper arhitectural important in georgrafia turistica a orasului, fiind
considerata una dintre cele mai frumoase gari din Europa. A fost construita la
sfarsitul sec 19, dupa proiectul lui Luis Monteiro. ea face legatura intre
Lisabona – Quelus si Sintra. La vremea constructiei sale, tunelul prin care
trece trenul era considerat o minune
inginereasca. Cladirea are o fatada superba, conceputa ca o combinatie reusita
intre elementele neo-manueline si romanice, care abunda in decoratii.
Accesul
in gara se face prin doua protaluri in forma de potcoava.
Platformele sunt
frumos decorate din fier forjat , iar peretii sunt impodobiti cu medalioane din
azulejos. ea este situata intre Praca dos Restauradores si Piata Rossio.
Piata
Restauratorilor (Praça dos Restauradores) este asezata in jurul Monumentului Restauratorilor, ridicat in 1886, care comemoreaza
victoria eroilor din Razboiul de
Restaurare al Portugaliei. Acest monument celebreaza sfarsitul
dominatiei dinastiei Habsburgilor in Portugalia, la finalul razboiului dintre
cele doua puteri care s-a incheiat in 1668. In Cartierul Bairro Alto Bairro Alto sau Cartierul de Sus, situat pe
deal, ajungi fie cu funicularul, fie luand-o la picior pe stradutele in panta,
pe siruri de trepte care par sa nu se mai sfarseasca niciodata. Bairo Alto inseamna in portugheza “cartier la inaltime” si reprezinta un cartier care se afla
situat in cel mai inalt punct din oras. Acesta este si motivul pentru care nu
ne-am intors niciodata aici.
Aici am vizitat Manastirea Carmo (Convento do Carmo)
si Biserica Carmo (Igreja do Carmo). Odata era
cea mai mare biserica din Lisabona, acum situl reprezinta cele mai
spectaculoase ruine ale unei biserici! A fost construita in stil gotic in 1389 si a fost
devastata de marele cutremur din 1755. De aceea, tot ceea ce a mai ramas din ea
sunt fostele ziduri, tavanul prabusindu-se la acea calamitate si nefiind
renovat niciodata; paradoxal, acest lucru face intregul sit al Convento do
Carmo si Igreja do Carmo cu atat mai spectaculos. Funicularul Bica (Elevador da
Bica) este renumit in intreaga lume, fiind un funicular tip vagon de
tramvai tras pe sine care face legatura intre Calçada do Combro, Rua
do Loreto si Rua de
Sao Paulo. Biserica si Muzeul Sao Roque
(Igreja-Museu de São Roque) sunt renumite pentru
decorurile extravagante in stil baroc. Este una dintre cele mai vechi biserici
iezuite din Europa si unul dintre singurele edificii care au ramas in picioare
la cutremurul din 1755.
Bazilica Estrella (Basílica da Estrela) este formata dintr-o biserica si o manastire carmelita construita de catre Regina
Maria I a Portugaliei, drept multumire divinitatii pentru ca a dat nastere unui
baiat, printul Jose al Braziliei. Constructia bazilicii a inceput in 1779 si
s-a finalizat in 1790, la doi ani dupa moartea tanarului print din cauza
variolei. Bazilica Estrella a fost inaltata in stil baroc si neo-clasic,
iar interiorul este unul dintre cele mai frumoase din toate bisericile
europene. Mormantul ctitoritei edificiului poate fi admirat in acest lacas de
cult, insa ceea ce atrage pe cei mai multi dintre vizitatori este o scena a
nasterii Mantuitorului facuta in figuri sculptate in pluta si teracota de catre
sculptorul Joachim Machado de
Castro.
Desi in mare, acestea sunt
obiectivele turistice care ar merita vazute in Lisabona, cred ca sunt necesare
cateva explicatii. Desi aveam cardul Lisabona valabil 48 de ore, nu am reusit
sa ne urcam nici in autobuzul turistic, nici in celebrul tramvai 28 pentru ca
cel din urma era excesiv de aglomerat, iar statul in picioare nu era tocmai
recomandabil tinand seama ca scaunele sunt din lemn, iar vatmanii puneau deseori
frana in curbe si pante foarte inclinate. ne-am multumit sa il pozam si sa
urmarim la pas parti din traseu.
Am mers insa foarte mult cu metroul, care este
usor de folosit daca iti stalibesti sensul de mers in functie de ultima statie.
Statiile metroului sunt adevarate galerii de arta contemporana si viteza de deplasare este cu
totul alta. Marcajele liniilor sunt ursor de inteles si urmarit in toate
statiile, astfel incat ajungeti in cel mai rapid timp la destinatia dorita.
Sunt marcate pe harti nodurile in care sunt mentionate grafic mijloacele de
tramsport: tren, barca, autobuz, tramvai. Accesul pe peron si iesirea din
statie se face exclusiv cu cardul, daca acesta va expira, musai sa cumparati
bilet, chiar daca ati ajuns la destinatie, pentru ca nu puteti iesi altfel.
Cele doua gari, Rossio si Oriente, fac legatura intre capilata si alte doua
localitati turistice, Sintra si Queluz.
Cladirile
importante sunt acoperite cu azulejos, placi de faianta pictate, care au o
traditie de peste 5 secole. Acest mestesug a fost adus de catre arabi la
inceputul ocupatiei si exersat pe toata durata dominatiei lor care s-a intins
pe 7 secole. In Lisabona exista si un Muzeu al Faiantei, dar noi nu l-am
vizitat.
In schimb am ajuns la stadionul Estadio da Luz sau Estadio do
Sport Lisboa e Benfica sau Stadionul Luminii sau , mai pe romaneste, stadionul
echipei Benfica Lisabona. Aceasta constructie impunatoare a fost construit pe
locul vechiului stadion cu acelasi nume si are o capacitate de 66.000 de
locuri. Habar n-am daca e mult sau e putin. Am ajuns dintr-o intamplare si,
pentru ca poate sunt barbati interesati, ma gandesc sa scriu cateva cuvinte si
despre asta.
Stadionul este impresionant
prin dimensiuni, arcele sale rosii contrasteaza cu griul peretilor. Daca aveti
curiozitatea sa dati roata constructiei (n-am avut-o eu, dar au avut-o altii),
ajungeti la muzeul fotbalului portughez si la un centru comercial in care
puteti vedea cu ochii vostri vulturul plesuv.
Nu , n-aveti voie sa puneti mana
pe el, dar va puteti fotografia cu el si cel care are grija de el, in
schimbul a 10 euro.
In fata stadionului se afla statuia lui Eusebio da Silva
Ferreira, legenda fotbalului portughez. Pentru ca subiectul ma depaseste, iar
sotul meu nu e microbist, ma opresc aici si va atasez poze.
Doamnelor,
vis-a-vis de stadion se afla cel mai mare centru
comercial, Colombo, din Insula Iberica unde gasiti lucruri extraordinare la preturi
accesibile. Nu-l ratati. Trebuie insa sa
fac alte precizari: ca Lisabona este un oras foarte mare, vizitat de milioane de
turisti. Nu este un oras curat, dar mizeria nu este atat de deranjanta ca la
noi, deoarece cladirile sunt renovate, esti inconjurat de atata frumusete incat
nu prea ai timp sa te uiti pe jos. Nu, nu portughezii sunt cei care fac
mizerie, ci numarul foarte mare de turisti. Cu toate astea, nu am intalnit o
tara mai toleranta si oameni mai amabili ca aici. Strazile sunt pline de indivizi
de toate felurile. Nu uitati ca Portugalia este un fost imperiu, prin urmare o
sa vedeti urmasii celor adusi din colonii. In orice loc te-ai afla vei vedea
albi, persoane de culoare, asiatici (indieni, chinezi, japonezi, coreeni etc),
arabi, multi dintre ei imbracat in hainele lor traditionale. Este o tara in
care clientul este cu adevarat respectat, oricui ceri ajutorul ti-l ofera
imediat. Politia este mereu prezenta pe strazi, iar politistii vorbesc cel
putin 2-3 limbi straine. Au o tinuta frumoasa, nu sunt grasi, nu sunt
nesimtiti, sunt permanent amabili si dispusi sa te ajute. In centrele de turism este personal de asemenea
amabil, vorbitor multe de limbi de circulatie, care iti pun e la dispozitie
absolut toate informatiile de care ai nevoie. In multe locuri ni s-a multumit
in romaneste dupa ce ne-au intrebat din ce tara venim. Sunt oameni extrem de
primitori si de atenti cu turistii pentru ca sunt constienti de faptul ca
turismul le creste nivelul de trai. Am fost surprinsi sa gasim la venire pe
masa din din living o sticla de vin si un mic calup din branza lor cea mai
buna.
Este recomandabil sa comandati mancarea lor traditionala, sa beti
vinurile si berea portugheza, sunt bune si va veti aminti cu drag de experienta
culinara traita in aceasta tara.
Vizitati-le pietele pentru ca au produse traditionale de foarte buna calitate. Din pacate si aici sunt multi cersetori
romani, nu aveti cum sa nu ii vedeti, dar sunt si alte mii de romani care
muncesc cinstit si carora le va face placere sa vorbeasca cu voi. Am avut si
intamplari deosebit de amuzante. In drumurile noastre zilnice aveam senzatia
permanenta ca suntem intr-un maraton in care ne testam rezistenta urcand si
coborand mereu. Urcai cu inima in gat pante abrupte si lungi de trotuar si
sperai ca, dupa ce trebuia sa cotim, sa fie macar putin mers la vale.
Intr-o seara,
chiar cand dadeam coltul, ne-a rasarit in fata un ansamblu de trepte
nesfarsite. Sotul uneia dintre
prietene imi zice: “ iti dai seama cum ar fi sa urci frigiderul sau mobila pe
scarile astea? Sa fiu al naibii, daca as locui intr-un apartament aici, nici la
piata n-as iesi!” Eram franti de oboseala si m-a cuprins asa o disperare incat
am izbucnit intr-un ras de s-au zguduit toate cladirile si scarile din jur.
Ne-am oprit toti la comanda razand cu o pofta de ni se innodau lacrimile in
barba. Pe o banca aruncata la mijlocul scarilor, un localnic radea si el de se
spargea doar de hohotele noastre. Din capul scarilor, un tanar pe bicicleta a
luat-o cu viteza la vale si numai ca nu ne-a strigat: Looser-ilor!
Cine va
spune ca Portugalia este saraca sa stiti ca minte. Este bogata in frumusete. Data
viitoare va povestesc despre Sintra. Sau poate de Queluz. Pana atunci sa fiti
sanatosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti exigenti! Sugestiile sunt binevenite. Criticile, asumate.