Tibetul , un loc incarcat de
legenda, aflat la cea mai mare altitudine. de 4 900 m deasupra marii. Inainte
de 1950 era o entitate statala cu o cultura si o religie buddhista proprie,
care nu dorea decat sa-si duca mai departe traditia, izolata de restul lumii.
Tibetul s-a dezvoltat ca un regat
budist puternic in sec. VII-VIII e.n. Dupa Revolutia Chineza din 1911-1912,
Tibetul a devenit regiune independenta aflata sub influenta britanica. In 1950,
chinezii au invadat si ocupat regiunea, iar in 1965 a devenit oficial regiune
autonomă in cadrul Chinei. Regiunea este inconjurată de muntii Kunlun si Himalaya. La granita cu Nepalul se
aflaEverestul.
Astazi am sa vorbesc putin despre
cartea „Al treilea ochi”, scrisa de calugarul tibetan Lobsang Rampa si
tradusa de catre Mariana Buruiana. Cartea este relatarea experientelor
esoterice ale civilizatiei tibetane. Autorul
ne ofera sansa de a fi spectatorii confruntarii dintre doua
lumi: a libertatii spirituale cu puterea materiala, a trecutului cu
viitorul, a credintei cu stiinta, a traditiei cu progresul, a
diferentelor dintre est si vest. Autorul nu face nimic altceva decat sa
prezinte Tibetul prin traditiile si credintele sale, perpetuand cultura
spirituala a acestei tari. Cartea isi incepe cursul narativ prin relatarile
micului Lobsang, caruia, la aniversarea celor 7 ani, i se citesc previziunile
astrologice. Autorul povesteste modul de organizare a familiei, descrie
trasaturile fizice generale ale populatiei („cei mai multi tibetani au parul
negru si ochii caprui inchis”), precizeaza statutul politic al lui Dalai Lama
din momentul inceperii actului narativ, facand referire la reintoarcerea sa in
Lhasa dupa anii de exil, despre invazia chineza in Tibet, despre geografia
austera a tarii, economie, traditiile si administratia tinutului.
Povesteste despre modul in care sunt
tratati copiii, care sunt activitatile care preced o buna educatie, care sunt
valorile morale si regulile ce trebuie respectate, despre ritualul nasterii si
cel al mortii. Se opreste cu delicatete asupra aspectului ludic, specific
copilariei, si descrie cu nostalgie activitati ca trasul cu arcul, saritura cu
prajina, calaria, mersul pe catalige, inaltarea zmeelor. Fiind o zona muntoasa,
cu temperaturi foarte scazute, lipsa pamantului influenteaza puternic
viata tibetanilor. De aceea parintii testau pruncii la nastere, incercad sa
curme o suferinta tarzie, datorata lipsei de rezistenta la aceste conditii vitrege.
Din acest motiv, la nastere, copiii erau bagati „in apa inghetata pentru a le
testa puterea de a trai”(...) „Daca traia, zeii hotarasera asa. Daca murea, era
doar pentru a fi crutat de multa suferinta pe pamant”. De sarbatori, femeile se
gateau in maniera specifica: ” femeile tibetane purtau un cadru de lemn pe
capul lor, peste care parul se infasura cat mai spectaculos posibil, facandu-l
sa arate ca o podoaba. Aceste schelete din lemn erau foarte elaborate, deseori
se lacuiau in rosu aprins, se impodobeau cu pietre semipretioase si de
incrustau cu jad si coral”. Invitatiile sunt transmise prin mesageri calare,
care le poarta in varf de bat, dar care” dau si o versiune orala ce
poate fi destul de diferita” fata de cea scrisa. Trebuie spus faptul ca
„buddhistii nu ucid animale, asa ca singura carne disponibila este cea de la
animalele cazute de pe stanci”, iar camarile sunt pline cu carne. ”Tibetul este
un frigider natural, hrana poate fi preparata si pastrata un timp aproape
nelimitat”. Ni se specifica faptul ca femeile se ocupa de camine si de copii,
bucataria intrand in sarcina barbatilor care sunt priceputi atat in arta
ceaiului cu unt, cat si a prepararii tsampei.Imediat dupa ce ne familiarizeaza
cu o parte dintre regulile si obiceiurile tarii sale, autorul incepe descrierea
parcursului sau spiritual: imediat dupa citirea astrogramei, copilul este
obligat sa paraseasca locul natal si sa isi implineasca destinul. Ajunge intr-o
lamaserie socotita Templul Medicinei Tibetane. Inainte de a fi primit ca
ucenic, este aspru testat si apoi acceptat. Suntem familiarizati cu modul de
organizare, cu regulile si obiceiurile din lamaserie. Astfel aflam ca lemnul
este un material mai pretios decat aurul, motiv pentru care focul se face cu
balegar uscat de iac, ca din pricina faptului ca pamantul se afla intr-un strat
atat de subtire, mortii nu sunt ingropati (si nici incinerati!), ci sunt taiati
bucati si dati ca mancare vulturilor sacrii, iar maestrii sunt mumificati in
pozitie de lotus si poleiti in foite de aur.
Dupa un an, chiar cand Lobsang a
implinit 8 ani, calugarii au urmat prezicerile astrologice si i-au deschis al
treilea ochi. Astfel, cititorul este introdus mai adans in tainele si
traditiile spirituale orientale.
Cel de-al Treilea
Ochi este chakra a sasea, situat in frunte, deasupra sprancenelor. Este vorba ,
de fapt, despre glanda epifiza (o formatiune mica, de marimea unui bob de
mazare, care se prezinta sub forma de para, de culoare rosu-maroniu, amplasata
in fata creierului mic), centru care, atunci cand este deschis, ii da persoanei
respective posibilitatea de a vedea aura care inconjoara corpul uman,
dezvoltand abilitati mentale superioare. Cu alte cuvinte, in functie
de culoarea aurei, de continuitatea ei, posesorul unei astfel de capacitati
poate identifica atat starea de sanatate, cat si caracterul omului: “uita-te la
cel care vine acum, Lobsang, vezi acel manunchi de culori care vibreaza
deasupra inimii lui? Aceasta umbra si vibratie indica faptul ca are o boala de
plamani”
Ochiului atot-vazator este de fapt
glanda epifiza sau pineala. Se numeste astfel pentru ca are forma unui con de
pin. Desi stiinta clasica, care studiaza si aprofundeaza corpul uman, nu
poate explica importanta si rolul exact al acestei glande, traditia
veche orientala atribuie chakrelor capacitatea de a obtine si radia imagini in
gand, specifice centrilor energetici ai organismului uman – chakrele. Pe acest
tip de activitate este specializata ajna-chakra – centrul energetic care este
numit al treilea ochi. Punctul din fruntea femeilor indiene sugereaza amintirea
ochiului divin.
Potrivit legendelor, cel de-al
treilea ochi deschide calea unor capacitati surprinzatoare: hipnoza, clarviziune,
telepatie, telekinezie , capacitatea de a obtine cunostinte din trecut si
viitor. Astfel, se zice ca darul vederii spirituale este dat oamenilor de al
treilea ochi – ochiul lui Shiva. Lama –istii tibetani sau yoghinii
care isi deschid ochiul spiritual pot observa evenimente care au loc la
distante uriase de timp, in trecut, prezent sau viitor. Traditia orientala
vorbeste despre patru trepte in dezvoltarea celui de-al treilea ochi. Treapta
inferioara ii permite omului sa observe obiectele si oamenii inconjurati de o
aura, care isi schimba forma si culoarea in functie de starea fizica si
emotionala a stapanului ei. Pe treapta urmatoare devin adesea vizibile niste
forme de gandire deosebit de puternice cu privire la concentrare, sentimente,
dorinte.
Urmeaza a treia treapta de
dezvoltare a vederii spirituale, care se apropie de perceptia normala. Treapta
Maestrului este accesibila pentru foarte putine persoane, devenit adept, adica
vederea sa spirituala ii permite sa cunoasca absolut tot ceea ce doreste,
indiferent de timp si spatiu. Desigur, acestei glande i se atribuie rolul
ochiului care candva a fost la ceafa sau pe frunte. Glanda epifiza este strans
legata de functiile sexuale. Magii din antichitate chemau copiii si fecioarele
la sedintele lor de previziuni, stiindu-se faptul ca abstinenta sexuala
actioneaza aceasta glanda destul de puternica. Oare de aceea inaltii preoti
devin abstinenti?
Autorul , pe masura ce harta sa
spirituala se contureaza, este supus altor probe, sub supravegherea directa a
lui Lama Mingyar Dondup si a marelui Dalai Lama.
Ceea ce m-a impresionat pe mine intr-un mod
absolut a fost capitolul “Credinte tibetane” unde autorul compara credintele
vestice cu cele estice si spune” Imaginati-va ca un buddhist sau un hindus
rasfoieste paginile bibliei o ora sau doua, si apoi incearca sa explice
subtilitatile crestinismului. Nici unul dintre autorii care au scris despre
lamaism nu a trait ca un calugar intr-o lamaserie, pentru a studia vreme
indelungata Cartile Sacre. Aceste carti sunt secrete – secrete deoarece nu sunt
disponibile celor care vor o salvare rapida, fara efort si ieftina.
Cei care doresc consolarea unui anumit ritual, sub o forma de auto-hipnoza,
sunt liberi sa o faca daca socotesc ca le este de folos. dar ei nu au parte de
Realitatea Launtrica, ci de o copilareasca auto-inselare.Unora li se poate
parea foarte confortabil gandul ca poate savarsi pacat dupa pacat si apoi, cand
constiinta apasa prea mult, un dar oferit la templul cel mai apropiat ii va
umple pe zei de recunostinta, astfel ca iertarea va fi imediata, va cuprinde
tot si, desigur, ii va permite omului sa faptuiasca un nou sir de pacate. Exista Dumnezeu, Fiinta Suprema – ce conteaza ce
nume ii dam? Dumnezeu
este un fapt. Tibetanii care au studiat adevaratele invataturi ale lui Buddha
nu se roaga niciodata pentru mila sau favoruri, ci numai sa poata primi
dreptate de la OM. O Fiinta Suprema, ca esenta a justitiei, nu poate arata
unuia mila si altuia nu, fiindca astfel s-ar denigra ideea de dreptate. A te
ruga pentru mila sau favoruri – fagaduind aur sau esente parfumate daca
rugaciunea este ascultata -, inseamna a accepta ca salvarea e data celui mai
darnic, ca Dumnezeu e sarac si ca poate fi “cumparat”. Omul poate arata mila
Omului, dar o face foarte rar: Fiinta Suprema poate arata numai dreptate”.
Acest capitol este plin de afirmatii care starnesc valuri de intrebari in
mintea celui care il citeste. Ne descrie cum corpul uman nu este altceva decat
un invelis, o gazda materiala a unui spirit menit sa isi indeplineasca menirea
pe pamant, legat prin coarda de argint de carcasa sa materiala. Cand
corpul moare, coarda se rupe asemenea unui cordon ombilicat si se pregateste de
o noua reincarnare, de o noua etapa de dezvoltare spirituala. Vorbeste despre
levitatie, calatorii si proiectii astrale, starea de somn, despre sarbatorile
sfinte, calendarul tibetan, profetiile astrale, horoscop, despre
reconstituirea vietilor anterioare, chorteniile tibetane, exercitiile de
relaxare. Potrivit previziunilor astrale, un capitol este dedicat medicinei
homeopate.
Se mentioneaza plante si efectele
lor terapeutice, locurile de unde trebuiesc culese, greutatile ce trebuiesc
infruntate si sacrificiile umane facute pentru a le putea aduce in lamaserie, se
vorbeste despre existenta triburilor de Yeti care traiesc intr-un peisaj
luxuriant, unde cresc copaci care rodesc fructe necunoscute noua. Aceasta lume
minunata este separata de Tibet printr-o zona deosebit de rece, cu ghetari si terenuri
accidentate.
