Istoricii timisoreni afirma faptul ca, la mijlocul anilor 1880, in Timisoara, existau cinci fabrici de spirt, dar legea cu privire la impozitul spirtului din 1884, a dus la falimentul mai multor fabrici mici. Unele dintre ele au incercat sa mareasca productia, ca sa recupereze banii incasati de stat, dar acest fapt a dus la o supraproductie, motiv pentru care preturile de vanzare au fost micsorate. Din cele 5 fabrici existente, doua au dat faliment, iar a treia si-a inchis portile. In anul 1900 mai ramasesera in oras doar doua fabrici de spirt. Una dintre ele era cea a fratilor Blau, care data din anul 1862 si in care munceau o suta de muncitori.
Cea de-a doua era mai mare si fusese infiintata in anul 1869 si va fi cunoscuta ulterior sub denumirea de Solventul. Aici munceau doua sute de muncitori. Din nefericire, acesta a ars in totalitate in 1881. In urma incendiului, patronatul a decis ridicarea unei fabrici noi dupa ultimile tehnologii, si a devenit cea mai importanta fabrica din tara. Ca sa isi protejeze investitiile facute, ambele fabrici isi diversificasera activitatea si se ocupau si cu cresterea si ingrasarea vitelor. Se zice ca in perioada respectiva, exportau aproximativ 3000 de capete in pietele din Viena si Budapesta.
Solventul se afla in proprietatea unei societati pe actiuni si a fost ridicata pe o suprafata de 37 000 de metri patrati. Acici se producea spirt rafinat si denaturat, ulei afumat, laturi si ingrasminte.
Productia obtinuta se vindea atat in tara, cat si in strainatate. In anul 1926, din pricina restrictiilor legale introduse de stat, consumul si fabricarea spirtului au inregistrat cote minime la vanzare, motiv pentru care productia a fost restransa si s-a decis extinderea activitatii in alte ramuri de productie: fabricarea acidului carbonic, a butanolului si acetonei.
In anul 1930 denumirea fabricii a fost schimbata in Prima Fabrica de Spirt si Industrie Chimica din Timisoara S.p.A. Atunci s-a decis largirea gamei de produse chimice si comercializarea lor.
Se fabrica: spirt rafinat, acetona, butanol, acetat de butil, de amil si de etil, diacetona, alcool, ulei de fuzel, hipoclorit de sodiu si de calciu, hidroxid de sodiu, sapun de rufe, sapun moale, acid carbonic, borhot uscat si altele.
Consiliul de administratie era alcatuit din trei membri de origine romana si unul de origine germana. Intreprinderea a jucat un rol foarte important economia Banatului deoarece multi bani mergeau in bugetul local, iar in fabrica lucrau peste trei sute de angajati.
Conducerea era preocupata de viata angajatilor sai si incerca sa ofere conditii cat mai bune de lucruFabrica era dotata cubai cu apa calda, infirmerie cu medic platit de unitate care oferea consultatii gratuite angajatilor, sali de mese, biblioteca, sala cu instrumente muzicale si cantina.
Muncitorii primeau mancare calda la pretul de 6-10 lei de persoana. Medicul se ocupa si de aprovizionarea muncitorilor cu lemne de foc, iar fabrica le oferea posibilitatea de plata in rate. De asemenea fabrica platea ajutoare in bani muncitorilor si angajatilor mai in varsta aflati inca in dar si vaduvelor lor. Din fabrica de spirt nu a mai ramas nimic. Inca o pagina de istorie a fost data si uitata de catre autoritatile care aveau obligatia sa o tina in viata.
