Belfast-ul este capitala Insulei Verzi, un loc mangaiat de soare si deopotriva scaldat de ploi. Natura este in permanenta cruda in straie naturale de tonuri de verde. Este tara in care florile atarna la ferestre agatate in nenumarate ghivece suspendate sau curg de-a valma pe pamant impletite in ghirlande. De-atata culoare si oamenii se simt mai bogati in sentimente. Locul este incarcat de istorie si legenda, iar oamenii pastreaza nostalgii rasucite in doruri nascute din acte eroice doar de ei stiute. Sa nu credeti ca orasul are o alta menire, alta decat aceea de a-si slavi trecutul. Belfast-ul a fost fondat in sec 17 de catre Sir Arthur
Chichester, devenit ulterior Lord Deputy of Ireland, si ridicat pe locul unui vechi castel
nomad. In sec.19, orasul era
deja unul dintre cele mai mari centre industriale din regat datorita industiei
tesaturilor, productiei de franghii si constructiei de vase oceanice, devenind
cel mai important centru urban de pe Insula Verde.
Santierul naval
Harland & Wolff in care a fost construit celebrul vas Titanic are acum un frumos muzeu care ii poarta numele.
Oamenii cu
parul rosu sunt diferiti, ei vorbesc cu inima, te lovesc cu sentimente, nu cu
puterea cuvintelor, si te leagana intr-o engleza oarecum interogativa. Chiar si
cand nu iti adreseaza nici o intrebare, fiecare propozitie sau fraza se incheie
intr-o intonatie…oarecum intrebatoare! J Nu se sfiesc sa povesteasca despre IRA, despre
incidentele care le-au ridat istoria, si nu ezita sa vorbeasca despre dramele rezultate din luptele dintre protestanti si
catolici, despre modul in care ei vad si inteleg libertatea. Nu ai cum sa eviti sa nu pui intrebari,
caci, daca iei orasul la pas,
intalnesti cartiere frumoase si cochete, dar si
case cu celebrele “murals” pe fatade, un fel de manifeste politice la vedere,
realizate spre a-si cinsti eroii, sau casele fortarete.
Cartierele se deosebeau
prin culori distincte, devenite un fel de declaratii politice la vedere: cele
catolice aveau casele vopsite in oranj- alb-verde, pe cand cele protestante ,
in alb-albastru-rosu.
Locuitorii celor doua cartiere cu greu se amestecau intre ei, ca sa nu
spun ca niciodata. Pana nu demult, viata lor se macina intre IRA (armata
republicana irlandeza) si Sinn Fein, astazi sediul Parlamentului Irlandei de
Nord. In prezent, pe fatada cladirii se afla pictata o imensa poza a lui Bobby
Sands, unul dintre grevistii foamei mort in 1981. La numai 27 de ani, a fost
cel mai tanar membru al parlamentului Britanic din istorie, cu toate ca era voluntar IRA si
fusese condamnat la 14 ani de inchisoare. Dupa 66 de zile de greva foamei avea
sa moara si sa devina simbolul luptei revolutionare a catolicillor din Ulster.
Peste 100.000 de oameni l-au insotit pe ultimul drum, iar lumea intreaga s-a
confruntat cu proteste ale emigrantilor irlandezi. Cuvintele sale” Our revenge
will be the laughter of our children” (razbunarea noastra va fi rasul copiilor
nostri) sunt cuvintele pe care irlandezii le rostesc cu maxima mandrie.
Nu
intelegeam rosturile acestor lupte si aveam o curiozitate naiva si flamanda de
nou. Atunci mi-au explicat ca in Irlanda de Nord convietuiesc 3 miscari care nu reusesc sa ajunga la un numitor comun, avand idealuri si religii diferite:
unionistii care sunt protestantii si care nu doresc unirea cu Irlanda, deoarece
ar fi minoritari intr-o mare de catolici; nationalistii reprezentati de catre
catolicii care doresc unirea cu Irlanda si cei neutri care isi doresc doar
independenta de Marea Britanie. Cand eu am ajuns in Belfast, nu puteai sa intri
niciunde fara sa nu fii controlat daca detii arme de foc, iar helicopterele
patrulau pe deasupra in permanenta. IRA detonase cu putina vreme o bomba in
Omagh, iar podul in care victimele cazusera inocente intr-o confruntare de idei se fransformase in omagii florale spalate de ploi si lacrimi deopotriva. Atunci am invatat ca indiferent unde intri, nu trebuie sa te opresti in prima camera de
la strada, ci obligatoriu sa mergi pana in ultima! J
Si tot atunci, Romania batuse Anglia la fotbal, iar eu am primit una dintre lectiile
pe care nu aveam sa le uit niciodata! Pe usa de la intrarea din strada a unui mic pub trona un anunt mare cat o
zi de post: "Accesul romanilor si persoanelor cu caini strict interzisa!”
Patronul era mare microbist, iar legea ii garanta dreptul la proprietate in
forma in care el o concepea, fara sa existe temerea ca ar fi jignit pe cineva. Proprietatea era garantata in toate formele.
In oras se circula cu “taxiul negru” care inlocuisera clasicele autobuze si devenise o forma primara de a asculta povesti si istorii vanatoresti. Belfast este
un oras cuminte ca infatisare si coleric ca spirit si ca stare, ale carui
strazi nu poarta doar nume, ci si litere numerotate.
In mijlocul orasului se afla primaria, o cladire imensa cu aspect de
castel batran care a vazut si stie multe. Cu toate astea este trufasa si
frumoasa. In fata ei troneaza statuia reginei Victoria, fara a se bucura de mare simpatie. Sunt curioasa daca si
acum primarul se mai schimba in fiecare an, rotindu-se in functie de partid.
Nu
foarte departe de aici se afla Grand Opera
House, locul de unde turistii sunt organizati in tururi gratuite si pornesc
sa descopere un oras animat si vesel, cu multe pub-uri, parcuri si
universitati.
Aceasta a fost proiectata de catre Frank Matham in stil
Victorian si arata ...ca o inghetata. Bulevardul care taie orasul este Donegall
Street, o strada care isi exprima tineretea spiritului si a increderii in
viitor prin multimea de copii scosi la plimbare, de tinerii stransi in fata
pub-urilor, de motocilete si de muzica ce rasuna seara din localuri. Si curge
berea…curge in valuri, la fel si whisky-ul, la fel si rasul care le imbogateste viata. Caci nicaieri nu am intalnit un popor care sa rada cu mai multa sinceritate si atat de des!
La o aruncatura de bat se afla Muzeul Ulster, amplasat in incinta Gradinii Botanice si care expune
obiecte de arheologie, colectii de pictura, arte decorative, si arta plicata. Tot
aici se gasesc documente care exemplifica natura conflictelor irlandeze, dar si
exponate ce tin de istoria marina a orasului.
Gradina botanica expune plante
locale si exotice, organizate atat in aer liber cat si in pavilioane speciale.
Castelul Belfast, situat pe colinele
Cave Hill, impreuna cu frumoasele sale gradini este una dintre atractiile
orasului. El a apartinut Marchizului de Donegall si a fost construit in 1895.
Punctul de reper
al orasului este Albert Memorial Clock
Tower, situat in Piata Queen.
Nu departe de el este Universitatea Queen, fondata in 1810, o frumoasa cladire in stil
victorian de care apartine un imens campus. O alta cladire victoriana este Bibioteca Nationala, care protejeaza o
frumoasa colectie de literatura irlandeza si periodice.
Pe strada principala se
afla si Catedrala Sf. Ana care
deserveste doua dioceze, dar care nici una nu isi are sediul in lacasul de
cult. Ea a fost comandata de Contesa Shaftesbury si proiectata de Sir Thomas
Drew. In jurul ei sunt amplasate multe magazine recomandate pt shopping.
Parlamentul Stormont realizat din
marmura alba este sediul Adunarii Irlandei de Nord. Merita intrat in Camera de dezbateri si in Biblioteca. In fata palatului se afla
un platou organizat geometric in alei si spatii verzi, perfect ingrijite.
Daca
vreti sa petreceti putin timp intr-un local, e recomandabil sa mergeti la Crown
Liquor Saloon, cunoscut in trecut sub numele de Taverna Railway.
Aici se
mananca celebra tocana irlandeza cu blat deasupra si se bea bere neagra. Daca
va simtiti neglijat, apelati la celebrele butoane speciale care va aduce
chelnerul la masa deindata!
Daca nu va place aici, mergeti la Kelly Cellars, cel mai vechi pub din
Belfast care dateaza din 1720 si a apartinut lui Hugh Kelly. Langa el se afla
cel mai mare centru comercial, Castlecourt.
Cel mai renumit hotel din oras este Europa, nu datorita faptului ca ar avea o
arhitectura iesita din comun, ci doar pentru faptul ca a fost tinta a 11
atentate IRA.
In zilele de vara Parcul
Sir Thomas, Lady Dixon, Redburn Country sau Cave Hill Country Park, acestea sunt pline de oameni care vin sa se
plimbe si sa se relaxeze in aer liber. Sau mergeti sa vedeti un film pe ecranul
imens din Odyssey Arena. Sau la un
spectacol de teatru la Crescent Arts
Centre.
Iar daca vi se face foame, dati o fuga la St George’s Market, cea mai veche piata irlandeza si cea mai
frumoasa piata acoperita din tara, care dateaza de la sfarsitul sec.19.
Gasiti
de TOATE, aviz pofticiosilor. Ea este deschisa sambata (6.00-14.00), sambata
(9.00-15.00) si duminica (10.00-16.00) si mersul printer tarabe este o adevarata delectare.
Orasul se lasa usor descoperit, dar "esentele tari se gasesc in recipiente mici", prin urmare aveti de umblat: pe strazi, in muzee sau sali de spectacole, in magazine sau in pub-uri.
Si daca am ajuns aici, va recomand sa admirati costumele lor traditionale si sa incercati sa si dansati. Ca ei!
