Arhitectul Imre Makovecz si ale sale “building beings”

Aseara un bun amic mi-a trimis un link, care deschidea un articol despre arhitectul Imre Makovecz. Despre el am vorbit in treacat in cateva postari, dar nu suficient de mult pe cat ar merita. E drept ca nici nu stiam atat de multe, dar articolul prezenta niste lucrari ale sale realizate inclusiv in Romania si atunci mi-am zis: ce pacat ca nu stim despre tot ce ar merita vazut, macar aici, sub nasul nostru! 

Despre arhitectura organica am mai vorbit, genul care promoveaza armonia dintre habitate: uman si natura, astfel incat cladirile ridicate de om sa se integreze in mod normal si firesc in mediul inconjurator.  La fel cum am vorbit despre adeptii si promotorii arhitecturii organice: Antoni Gaudi, Frank Lloyd Wright, Le Corbusier, Gustav Stickley, Friedensreich Hundertwasser, Rudolf Steiner, Aalvaro Alto, Bruno Zevi, Anton Alberts, Hans Scharoun sau Imre Makovecz. Despre unii dintre ei chiar am scris, pentru ca prietenii stiu deja ca imi place arhitectura organica, asa cum la fel de mult imi place arhitectura sustenabila. Doua curente diferite, doua filosofii, doua moduri de abordare, dar fiecare isi intoarce fata catre natura intr-un mod diferite, una catre frumusetea ei, alta catre beneficiile ei, dar amandoua considerand-o parte obligatorie in tot ceea ce cladeste omul in mijlocul ei! David Pearson a teoretizat principiile arhitecturii organice in celebra Gaia Charter, trasand esenta acestui curent in cateva reguli care se cer imperios a fi respectate: arhitectura sa se inspire din natura si sa se cladeasca pe principii sanatoase si durabile, actionand ca un organism viu, care sa se adapteze schimbarilor mediului, cautandu-si unicitatea prin formele sale ludice, prin surprinzatoarele sale forme care sunt puse in valoare de mediul ambiant, satisfacand nevoia de frumos, nevoile sociale si spirituale ale celor care o locuiesc. Arhitectura trebuie sa fie metafora dansului, a muzicii, a jocului, a formelor reinventate. 

Imre Makovecz nu s-a abatut de la niciunul dintre aceste principii. El a fost realmente influentat de catre operele lui Frank Lloyd Wrigh si Rudolf Steiner,  dar si de arta traditionala ungara, mai exact de arhitectura populara din zona Nagykaporna unde a crescut. In toata cariera lui a realizat peste 100 de cladiri, una mai frumoasa decat alta, toate avand vulturul de lemn care a devenit semnatura sa oficiala. Operele sale pot fi vazute pe tot cuprinsul Europei, dar o buna parte din ele pot fi admirate in tata - mama, iar cateva dintre acestea sunt inclusiv in tinuturile secuiesti (Sfantu Gheorghe, Miercurea Ciuc) sau in alte orase din Romania precum Cluj Napoca si Timisoara. 

De-a lungul carierei sale a obtinut 10 premii, fiind membru de onoare al mai multor societati din intraga lume: SUA, Anglia, Scotia etc. A predat la Universitatea Tehnica si la Scoala Superioara de Arte Aplicate din Budapesta, a fondat Academia Maghiara de Arte, a proiectat cladiri care astazi se studiaza in scolile de specialitate si a ramas un nume de referinta intre arhitectii de top ai lumii. A proiectat centre de cultura, centre sportive, biserici si restaurante, cu acoperisuri in pante sau in curbe. 

Primele lucrari notabile le-a realizat in zona Lacului Balaton: 

restaurantul din Berhida; 

locuintele de vacanta Szovosz de la Balatonszepezd; 

Colegiul calvinist si centrul cultural din Sarospatak sau 

Centrul comercial din Sarospatak,

Biserica reformata de la Siofok; 

urmate de Capela mortuara din Cimitirul Farkasret  si 

villa Gubsci din Budapesta; 

Villa Doczy si 

villa Pete Megyeri,

villaTibor Jacob,

Stephaneum cu sala centrala si holul Universitatii Catolice “Pazmany Peter” din Piliscaba; 

Biserica de la Szazhalombatta; complexul de pe Mogyorohegy, Visegrad;

Pavilionul maghiar de la Expozitia de la Sevilla; locuintele de la Kolontar si Dececser; 

Biserica romano-catolica din Paks, 

Capela mortuara din Cimitirul din Sfantu Gheorghe;

 Biserica reformata din Cluj,

Biserica Millenium din Miercurea Ciuc; altarul bisericii de la Sumuleu Ciuc;

Centrul de cultura transilvanean,  

Biserica reformata din cartierul Fabric din  Timisoara, aflata inca in constructie dupa planurile concepute de el. Printre elementele specifice arhitecturii sale se numara: acoperisurile in panta abrupta, in curbe sau in valuri, realizate de regula din lemn, aripile stilizate de vultur, modele de frunze si pasari stilizate sau trunchiurile de pomi. Interioarele sunt construite din lemn cu grinzi si sustinute de instrumente de contraforta cu ramificare pe coloane, asemeni ramurilor de copaci. De asemenea foloseste simboluri ale culturii intr-o noua cheie: laleaua, Falconul, luna, soarele, ochii, ingerii.

Sunt localitati in care arhitectul a ridicat mai multe edificii, crescand astfel interesul turistilor pentru zona respectiva. Unul dintre aceste orase este Csenger din Ungaria, unde Makovecz a proiectat: 

Centrul Cultural Universal si Biblioteca Petofi Sandor, 

                       

Scoala elementara, Centrul pedagogic, 

Complexul sportiv, 

Primaria orasului, 

Institutia de protectie sociala, Casa prestarilor de serviciu, Casa Congregatiei reformatilor, 

Biserica greco-catolica si 

Biserica adventista.

Mako, localitatea situata foarte aproape de granita cu Romania, se mandreste si ea cu multe cladiri proiectate de Makovecz: 

Teatrul din Mako se aseamana foarte tare cu cel din Lendva, Slovenia, realizat de acelasi arhitect, ambele oferind facilitatea ca partea din spatele scenei sa fie utilizata ca teatru in aer liber pe timp de vara. 

Apoi avem Autogara, 

Centrul Sportiv si 

Baile termale Hagymnaticum. Iata si Teatrul din Slovenia:

Alte lucrari semnate de el:

Blessed VirginMary Chapel, Pilisszanto; 

Casa din padure, Visegrad; 

Forest Art Center, 

 Gymnasium Visegrad si

 restaurantul din Visegrad,

Community Center - Szigetvar,

Biserica romano-catolica de la Petohenye,

Academia Puskas Ferenc Labdarugo,

Templul reformat din Kolozsvari si multe altele. 

Cladirile sunt conectate cu oamenii, cu locurile, cu peisajele, cu pamantul. Lucrarile sale se situeaza in spatiul delicat in care modernismul si traditia isi dau mana. Lemnul folosit in constructii ofera aspectul traditional, intr-un context social modern. El a folosit materialele de constructii specifice zonelor in care si-a realizat lucrarile. Poate nu tuturor plac aceste edificii, dar trebuie sa avem onestitatea si sa recunoastem ca fiecare proiect al sau transmite ceva si spune ceva. Nu poti sa vezi si sa treci mai departe uitand. De-a lungul vietii, si-a coordonat echipa formata din arhitecti, designeri si mestesugari, venind cu un concept unitar si original. La inceputul anilor 1980, Jonathan Glancey, assistant editor la Revista de arhitectura londoneza, s-a dus in Ungaria sa ii ia un interviu lui Makovecz. Fusese sa isi ia viza de la Ambasada Ungariei din Londra, iar atunci cand a pronuntat numele arhitectului, functionarii au ridicat din sprancene si s-au uitat cam stramb la el.  Glancey a ajuns la Budapesta exact in timpul unei furtuni de se spargeau norii. In jur era intuneric, casele aratau jalnic, a imprumutat o moneda si l-a sunat pe acesta rugandu-l sa vina sa il ia. Makovecz avea sa marturiseasca niste ani mai tarziu: “ Primele publicatii care au aparut in Anglia despre munca mea au fost scrise de catre Jonathan Glancey la inceputul anilor 1980. Nu am nici cea mai vaga idee cum a aflat de mine…ceea ce stiu sigur este ca Glency nu mai calatorise pana atunci in Europa de Est. El a luat trenul din Viena, a ajuns in Gara de Est din Budapesta si a fost buimacit cand a vazut multimea de case sarcacacioase ale arabilor si tiganilor. Disperat, ne-a sunat si ne-a rugat sa venim sa il salvam. Sotia mea, Marianne, s-a dus si l-a urcat in Renault-ul ei si l-a adus acasa, dar, chiar si atunci cand a ajuns, era evident intr-o stare de soc cu privire la modul in care stateau lucrurile pe-aici”. (traducerea imi apartine, deci fiti ingaduitori). Jurnalistul il descrie la randul lui astfel: 
“Marianne, o vorbitoare fluenta de limba engleza, mi l-a prezentat pe extraordinarul ei sot. Arhitectul care parea mai degraba profund si sfidator, un filozof, era de fapt un om cald si prietenos, un om puternic, cu mustata tunsa conform specificului maghiar, care iubea pe Dumnezeu, cultura celtica si whisky-ul scotian. El era deopotriva feroce, dar si amabil, profund serios, dar si amuzant”. A murit in 2011, la varsta de la 75 de ani, lasand in urma lui armata de discipoli care sa ii duca viziunea mai departe. Marianne impreuna cu cei 3 copii traiesc si astazi  si s-au bucurat sa vada cum proiectele lui sunt duse mai departe.

Bibliografie:

Maria Boștenaru Dan: “Vernacular and Modernist Housing in Germany and Romania. An Analysis of Vulnerability to Earthquakes”, Cuvillier Verlag, Göttingen, 2010.

Dörte Kuhlmann: “Metamorphosen des Organizismus. Zur Formensprache der Lebendigen Architektur von Imre Makovecz” [Metmorfoze ale organismului. Privire asupra limbajului formelor în arhitectura vie a lui Imre Makovecz], PhD dissertation, Bauhaus Universität Weimar 1998,  http://e-pub.uni-weimar.de/volltexte/2004/70/index.html

imagini - http://www.pbase.com/helenpb/makovecz

http://arhitectura-1906.ro/2011/11/imre-makovecz-1935-2011/

http://en.wikipedia.org/wiki/Imre_Makovecz