„Nu un ciocan a facut pietrele atat
de perfecte, ci apa, cu dulceata sa, cu dansul si suntetul sau”
Aseara
citeam un volum de poezii al celui care a fost numit „sufletul Bengalului” sau
„profetul Indiei moderne”.
„Fara de moarte m-ai facut, asemeni
bucuriei tale.
Vasul acesta plapand tu il golesti
iarasi si iarasi si necontenit il umpli cu viata neinceputa.
Flautul acesta mic de trestie l-ai
purtat peste munti si vai si din el ai izvodit cantece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mainilor
tale, inima ea firava isi pierde tarmurile in bucurie si naste cuvantul
negrait.
Prin mainile mele nevrednice imi vin
nesfarsitele tale daruri.
Varstele trec si tu torni mereu, si
inca sa umpli mai este loc”.
Sincer,
doar poezia lui Omar Khayyam mai poate aduce atat de multa muzica in cuvinte si
atat de multa delicatete in mesaje. Cred ca v-ati dat seama ca fac referire la
Rabindranath Thakur, cunoscut de catre noi, europenii, sub denumirea de Tagore,
unul dintre cei mai importanti oameni de cultura din India moderna.
„Nu te teme de clipa! asa canta
glasul eternitatii”.
„Iubirea e plenitudinea. Ea nu
cerseste, ci doreste”.
„Femeile creeaza din iubire,
barbatii creeaza din imaginatie”.
Poetul a
fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura din Asia. Asa cum numai
India poate zamisli talente de exceptie, Tagore a fost deopotriva filozof si
poet, compunand peste 2000 de cantece, scriind peste 1000 de poezii, peste 100
de povestiri, peste 50 de piese de teatru, peste 10 romane.
„Te iubesc, dragul meu. Iarta-mi
aceasta iubire. Ca o pasare ce si-a pierdut cararea m-ai prins in umbra
aripilor tale, ca valul sufletului meu sagetat de puterea ta cazu. Acopera-l cu
mila ta, dragul meu drag, si iarta-mi aceasta iubire. Si daca nu ma poti iubi,
dragul meu, iarta-mi aceasta durere. Nu-mi zvarli priviri rautacioase din
departarea zarilor. Ma voi strecura in coltul meu si inmarmurita voi ramane in
puterea ingandurata a noptii. Cu amandoua mainile acori-voi rusinea ochilor
mei. Intoarce-ti fata de la mine, dragul meu drag, si iarta-mi asta durere. Si
daca ma iubesti, dragul meu, iarta-mi asta bucurie. Cand sufletul meu e scaldat
de valurile fericirii, nu rade de ratacirea mea involburata de primejdii. Cand
inaltata pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele si, cand, ca o
zeita, imi inchin tie darurile mele, primeste-mi mandria, dragul meu, si
iarta-mi fericirea.”
Opera sa a
fost atat de iubita si apreciata in India si in zonele invecinate, incat
Imnurile nationale ale Indiei si Bangladesh-ului sunt compuse pe versurile
sale.
„Copacii sunt efortul nesfarsit al
Pamantului de a vorbi cu cerul”.
„Viata e un dar pe care il merita,
numai atunci cand il daruim”.
„Credinta este pasarea care canta
cand zorii nu au aparut inca”.
El s-a
nascut la Calcutta intr-o familie distinsa de brahmani numiti Banerjee, care in
timpul coloniei engleze, denumirea mostenita din strabuni de Thakumashai, adica
domnul sfant, a fost anglicizata si a fost inlocuita cu Thakur, iar mai apoi
Tagore. Familia si-a educat copiii in privat, angajand profesori care veneau la
conac. Poetul a fost educat dupa modelul englezesc, desavarsindu-si educatia la
la Facultatea de drept din cadrul University College din Londra in 1878. Desi
au fost 14 copii la parinti, iar mama lor a murit cand poetul avea o varsta
frageda, toti fratii lui au devenit nume de referinta in India acelor timpuri:
Fratele lui, Dwijendranath a fost un respectat filosof si poet, Satyendranath a
fost primul indian numit intr-o funtie publica importanta, Jyotirindranath a fost un repurtat dramaturg,
muzician si compozitor, iar sora lor, Swarnakumari, a fost un respectat
romancier.
Un an mai tarziu , la varsta de 22 de ani, s-a casatorit cu Mrinalini
Devi, fiica unui functionar in imobiliare, care avea doar 12 ani. Impreuna au
avut cinci copii dintre care trei au supravietuit, o fata si doi baieti. El s-a
retras la mosiile din Shelaidaha si s-a bucurat de cea mai productiva perioada
din cariera sa literara.
„Numai acela este liber care iubeste
libertatea pentru el si e bucuros s-o extinda si asupra altora.”
„Nu te uita in urma, ci priveste cu
curaj tot ce ti-a harazit soarta. Mergi inainte cu bucurie, aduna-ti toate
puterile pentru a alege binele din tot ce vei avea de infruntat.”
A trait pana
la varsta de 80 de ani, s-a bucurat de recunoastere literara si politica alaturi
de cel pe care avea sa il denumeasca Mahatma ( „marele suflet”) Gandhi,
militand pentru drepturile si independenta Indiei, pentru validitatea
casatoriilor religioase, pentru reforma agrara s.a. Pentru multi dintre noi,
Tagore reprezinta poetul national al Indiei, vocea care s-a facut auzita
dincolo de granite si continente prin simplitatea si profunzimea cuvintelor
atent organzate in poeme sublime sau in cugetari profunde. daca va place sau
nu, asta deja tine de „gust”.
