Salvador Dalí - “le Surrealisme c'est moi”

Michaela, multumesc!

O calatorie in Spania se lasa cu urmari chiar si dapa trecerea unei perioade de 5-6 ani. Ne dorisem sa vizitam atat de multe incat incercasem sa ne construim un "plan de bataie" astfel incat sa putem vedea cat mai multe obiective turistice. Ne construisem trasee zilnice, incercand sa anticipam si timpul necesar pentru vizitarea lor. Evident ca intotdeauna socoteala de acasa nu coincide cu experienta la fata locului. Cand am plecat de acasa ne propusesem sa vizitam toate cladirile proiectate de Gaudi in Barcelona, sa vedem cateva dintre tablourile lui Dali, sa vizitam piata de antichitati organizata in fiecare duminica dimineata pe faleza din Barcelona si faimosul targ El Rasto din cartierele La Latina si Puerto de Toledo din Madrid. Corida a picat din start pentru ca niciunul dintre noi nu a avea taria de a vedea spectacolul in sine, dar eram curiosi sa vedem cladirea si toreadorii atat cat ne-ar fi fost permis sa ii vedem in calitate de turisti curiosi, nicidecum ca si spectatori. Despre arhitectul Gaudi am povestit deja, motiv pentru care ar trebui sa povestesc si despre muzeele pe care le-am vizitat. Nu sunt o experta in materie de arta, ci trebuie sa am onestitatea de a recunoaste ca ma bucur de aceste experiente cu naivitatea unui copil. 

Museo del Prado este cel mai renumit muzeu spaniol si printre cele mai mari din lume. El adaposteste Colectiile Regale datorita Regelui Ferdinand al VII-lea si al sotiei sale, Regina Maria Isabel de Braganza. Majoritatea lucrarilor expuse aici corespund artei secolelor 16-19 si pot fi admirate lucrari semnate de Velazquez, Goya, Tiziano si Rubens. 

Muzeul care mi-a mers mie la suflet a fost insa altul, Museo Nacional Centro De Arte Reina Sofia unde sunt expuse lucrari de arta din secolul 20 semnate de catre Pablo Picasso, Salvador Dali, Joan Miro, Georges Braque, Jacque Lipchitz si Francis Bacon. 

Aici sunt expuse celebrele lucrari Guernica, semnata de Pablo Picaso si Las Maninas a lui Velazquez,

dar si El Gran Masturbador a lui Salvador Dali.

Salvador Dali sau Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech a fost unul dintre cei mai importanti pictori spanioli, reprezentant de marca al suprarealismului spaniol, european si mondial. Constient de talentul sau , excentricul Dali s-a bucurat de recunoastere mondiala, reusind sa se foloseasca de forta mediatica pentru a se promova si a face avere. 

Nascut in Figueras, o localitate situata intre Barcelona si granita Spaniei cu Franta, statul spaniol a conservat locuinta sa in Teatrul- Muzeu Salvador Dali. Prima lui expozitie a avut loc in 1918, cand Dali avea doar 14 ani. Expozitia a fost organizata in teatrul local  din Figueras. Trei ani mai tarziu, era student la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid. 

Aici i-a cunoscut pe  Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare - a inceput sa incite studenții la manifestări de protest, motiv pentru care a fost exclus din școală. În 1926 a plecat la Paris unde s-a imprietenit cu pictorii André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard, dar si cu scriitorulul francez René Crevel, care i-a dedicat pictorului lucrarea "Dalí sau antiobscurantismul".

Trebuie spus ca Dali era un temperamental prin excelenta, motiv pentru care, în 1934 este exclus,  din nou, din grupul artiștilor suprarealiști. Acest fapt l-a inversunat atat mai tare,  incat i-a intarit si mai mult convingerea ca era singurul artist capabil de a capta "formele suprareale" , motiv pentru care si-a definit propriul stil drept "o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante". Dali folosea spatii largi in care include multe elemente: oameni, animale si obiecte, construind o realitate deformata. Pictura sa se concentreaza pe crearea unor efecte de iluzie optica. 

Lucrarile sale stau sub semnul erotismului, al trivialitatii, al putrefactiei si metamorfozei. Lumea creata de el se afla la hotarul dintre oniric si realitate, intre nebunie si luciditate.

Manifestul sau artistic sta la baza declaratiei sale potrivit careia: "Există întotdeauna două feluri de pictori: cei care depășeșc limita și cei care știu cum să se apropie de aceste granițe cu respect și răbdare, fără să le încalce însă". Tablourile sale  înfăţişeaza creaturi fantasmagorice, scene absurde, intr-o mare de simboluri, in care oniricul se impleteste cu realitatea morbida : “La girafe en feu” - „Girafa în flăcări“ (Muzeul de arta Bâle - 1935), “Ruines Ataviques après la pluie” (colecţie particulară Roma - 1936). In 1929 a cunoscut-o pe sotia poetului Paul Eluard, Gala Diaconov, de care s-a indragostit imediat si pe care a adorat-o pe toata viata. 

Fire hotarata si deliranta in pasiunea care il mistuia, Dali a reusit sa o desparta pe Gala de Éluard. In 1934, Dali şi Gala s-au căsătorit civil şi au plecat in voiaj în America.Gaia i-a fost sotie si muza pana pana cand aceasta a murit. 

Gala a fost intruchipata in personajele din tablourile 

“Galarina” (1944-1945),

“Leda Atomică” (1949) si 

“Galateea” (1952).  Gloria i-a fost adusa de 3 dintre lucrarile sale, printre care si

“The Basket of Bread” - „Coşul cu pâine“, care au fost expuse la a treia expoziţie anuală internaţională, de la Pittsburg in 1928. Atunci Salvadore a realizat  împreună cu Buñuel două filme suprarealiste: Un chien andalou (1929) şi L'age d'or (1931), a căror primă difuzare la Paris a provocat un însemnat scandal. In 1939 si 1948, artistul impreuna cu sotia sa au locuit la New York, unde expozitiile sale au inregistrat un succes extraordinar. Pictorul devenise atat de megaloman incat nu suporta gandul ca ar putea trece neobservat, motiv pentru care, atunci cand se plimba pe strada, suna din clopotel ca sa atraga atentia sau se plimba cu un tapir in lesa, ori cobora dintr-un automobil incarcat cu sute de conopide , fie iesea in modul cel mai teatral cu putinta dintr-un cub "metafizic". 

In interviurile pe care le dadea, vorbea despre sine la persoana a 3-a si se autocaracteriza in termeni precum "divinul Dali" sau pur si simplu declarand plin de infatuare"le Surrealisme c'est moi". In acest demers nebun dorea ca genialitatea sa ii fie recunoscuta mereu, nu doar cand arta o impunea. Cerea aceasta recunoastere in modul cel mai imperativ cu putinta, iar cele doua carti autobiografice "Viata secreta" si "Jurnalul unui geniu" ilustreaza tocmai acest orgoliu urias. 

Un cotidian new york-ez relata o intamplare cu mult umor, dar care arata caracterul artistului Dali, intamplare petrecută într-o librărie din New York. Celebrul Salvadore Dali a intrat în librărie şi a cerut un exemplar al cărţii sale „Viaţa secretă a lui Salvador Dali“. Tânărul vânzător, recunoscându-l imediat pe distinsul client, s-a grabit să o aduca şi să o împacheteze, încercând să-şi stăpânească tremurul mâinilor. „Ai citit-o ?“ l-a întrebat Dali. Cand tanarul a recunoscut rusinat ca nu, Dali i-a inapoiat cartea, spunandu-i:"Pastreaz-o, este cadoul meu pentru tine. Vrei si un autograf?" "Sigur", a spus tanarul, care a despachetat volumul si i-a intins pictorului stiloul. Dali a semnat cu litere mari si i-a inapoiat cartea zambind cu subinteles, inainte de a-si lua ramas bun. Dali era deja departe cand vanzatorul a realizat ca artistul nu platise cartea. Atunci a fost perioada in care Dali a declarat:"Singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun" si "inca din frageda pruncie am avut vicioasa inspiratie de a ma considera altfel decat muritorii obisnuiti. Iata un lucru care este pe cale de a-mi reusi". El a accentuat pana la saturatie, in toate declaratiile sale, faptul ca este un artist excentric pana acolo incat a uitat cine este omul si cine este actorul. Dali chiar face aceasta marturisire:"daca vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". Criticii si presa vremii suportau cu greu modul sau excentric de a fi si maniera alambicata in care isi descria tabieturile. Intr-un interviu, a socat audienta prin modul pretios in care explica maniera in care manancain fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata zilnic 25 de minute, dupa care isi acorda o siesta de nici mai mult, nici mai putin de 7 minute, dar angoasele nu il parasesc niciodata, cum frica de moarte il apasa in mod constant si existential. Si persevereaza in acest amalgam sustinand faptul ca spaima de moarte, impreuna cu libidoul reprezinta energia creatiei sale.

Dupa 1945, studiindu-l pe Millet, Rafael si Vermeer, pictorul a creat noi capodopere care abundau in teme stiintifice, istorice si religioase:"La tentation de Saint Antoine"(1946),

"La Madone de Port Lligat"(1950),

"Tete raphaelesque eclatee" (1951),

"Christ de Saint Jean de la Croix"(1951),

"Manifestul mistic", "La cene"(1955),

"Rose meditative"(1958),

"La Decouverte de l'Amerique par Christophe Colomb"(1959).

Dupa 1960, Dali a realizat capodopere de mari dimensiuni ca "La Bataille de Tetouan"(1962), 

"Tuna Fishing" (1966-1967),

 "La torero hallucinogene"(1968-1970) 

caracterizate printr-o surprinzatoare bogatie tematica si o senzationata paleta cromatica. In 25 septembrie 1974, artistul a inaugurat Teatro Museo Dali in Figueras. Alaturi de propriile creatii, sunt expuse panze si sculpturi ale prietenilor sai: Ernst Fuchs, Arno Brecker si Pichot. Simultan, Dali a realizat primele holograme, Polyeder, Una din primele holograme a reprezentat un dublu portret al Galei:Angelus Gala.

In 1982, Gala a fost victima unui accident, an in care a si murit. Salvador Dali s-a retras din viata publica si a trait ultimii ani in turnul "Galatea" din Teatro -Museo de la Figueras. In 23 ianuarie 1989, poetul a suferit un atac de cord fatal, lasandu-si prin testament intreaga avere estimata la 130 de milioane de dolari impreuna cu tablourile sale statului spaniol. In acelasi an, o impresionanta retrospectiva a fost organizata in Stuttgart, apoi in Zurich, iar in 1990 Muzeul din Montreal a deschis o expozitie cu peste 100 de panze semnate Dali. A pictat "dragostea sa pentru tot ce e impodobit si extravagant, pasiunea pentru lux si imbracaminte orientala", inducand ideea ca se trage din stramosi cu origini maure. Opera sa este formata din picturi in ulei, desene, acuarele, grafica, sculpturi si bijuterii. A fost un pictor genial care a stiut pe tot parcursul sau artistic sa se reinventeze si sa revolutioneze arta contemporana lui.

Bibliografie:

http://www.salvadordali.com/

http://www.salvadordali.com/biography/

http://www.salvadordali.com/art-2/

http://www.salvadordali.com/museum/