O veche legenda frantuzeasca spune ca fetelor
nemaritate nu le este permis sa miroasa florile de tuberoze pana nu se lasa
seara peste zi pentru a nu fi contaminate cu nebunia iubirii. Luise de la
Valliere, amanta Regelui Ludovic al 14, si-ar fi umplut boudoir-ul cu flori de
tuberoze ca sa isi dovedeasca inocenta in fata Reginei Maria Tereza care o
banuia ca ar fi ramas gravida cu ilustrul ei barbat. Renumitele Gradini Bagatelle,
create in doar 64 de zile, au fost rezultatul unui pariu facut de Maria
Antoaneta si Carol al 10-lea, pe atunci conte de Artrois, avandu-le ca vedeta
florala pe celebrele tuberoze intr-o mare de alte flori superbe menite sa
transmita olfactiv explozia si bucuria vietii. Epoca victoriana a
asimilat tuberoza ritualurilor de inmormantare. Avand inca din acea perioada
reputatia unei flori senzuale, a fost privita uneori si cu ostilitate deoarece impodobea mormintele. Acest fapt a inspirat nasterea unor
legende potrivit carora parfumul lor poate ucide persoana care sta intr-o
camera neaerisita. In simbolistica actuala, floarea reprezinta mesajul unor
voluptati interzise si al unei iubiri pe cat de pasionale pe atat de
necontrolate.
Originara din Mexic unde aztecii o numeau “floarea de
os”, a fost adusa in Europa in sec 16 si de atunci se cultiva cu predilectie in
tari precum Spania si Italia. Indienii o folosesc atat in ritualurile de nunta
, cat si in medicina ayuveda existand credinta ca mirosul ei puternic induce
stari emotionale profunde, stimuland creativitatea si linistea interioara prin
deschiderea chakrei (cel de-al treilea ochi). Tehnica traditionala
“enfleurage” de impregnare a grasimilor
cu arome florale, urmata de tratarea celor din urma cu solventi pentru
extragerea uleiurilor esentiale, dateaza din sec 17 si a fost practicata in
regiunea franceza Grasse, extrasul de tuberoza fiind unul dintre cele mai
pretioase materii prime naturale. Tuberoza
are mirosul atat de puternic incat poate parfuma aerul dintr-o camera pentru
mai multe zile dupa ce a fost culeasa. Ea a fost folosita in industria
parfumiera in epoca baroca, iar apogeul l-a atins in zilele noastre, in special
in parfumeria orientala. Oare de aceea sa fie uleiul de tuberoza atat de scump?
Coco Chanel la Cannes in 1939
La Croisette 1947
Imaginati-va pentru o fractiune de secunda La
Croisette-ul Cannes-ului anilor 1945, avandu-le ca protagoniste pe Josephine
Baker, Arletty, Rita Hayworth, Greta Garbo, Lauren Bacall sau Marlene Dietrich.
Pe vremea aceea, Germaine Cellier era creatoarea si furnizoarea de parfumuri sofisticate divelor
care purtau creatiile vestimentare semnate Pierre Balmain.
Geramaine Cellier a
fost primul parfumier de succes de sex feminin, cunoscuta pentru curajul cu
care a folosit notele pregnante, aproape violente, dar impecabil armonizate, in
parfumuri de succes. Ea si-a creat si promovat parfumurile sub auspiciile Casei
Robert Piguet.
“Fracas”, primul
parfum realizat de Germaine, a fost lansat in 1948 si a ramas parfumul de
referinta pentru gama celor in care tuberoza reprezinta nota dominanta si
masura dupa care se masoara toate cele care au urmat si au influentat seria
diversilor creatori: Karl Lagerfeld, Guerlaine sau Givenchy. Originalitatea lui
“Fracas” consta in maniera in care efectul floral este unul cald si luxuriant,
in forme curate si proaspete, pastrand un echilibru perfect intre notele sale
florale de tuberoza si florile de portocal, pudrate cu arome usor ierboase si
lemnoase. Este un parfum usor dramatic, generator de emotii si fantezii, care
se cere a fi purtat cu personalitate.
Germaine a semnat inclusiv “Bandit” cu note amarui de
chinolina si
“Jolie Madame” cu buchet de
viorele, asigurandu-i un loc de cinste in istoria de specialitate. Nascuta in
1909 in Bordeaux, Germaine Cellier a avut sansa de a profita de cele mai bune
lucruri din viata si de a avea generozitatea de a le imparti si cu altii.
A
fost o femeie frumoasa: blonda, subtire, cu ochii mari si albastri, delicata in
aparenta si impetuoasa in actiuni, demonstrand un spirit liber de invidiat, plin de ardoare
si o detasare intelectuala. In 1930, o data cu aprofundarea
studiilor in chimie, ea s-a alaturat echipei de la Roure Bertrand Dupon, sub
conducerea lui Jean Sfiras, care studia fractiunile de distilare a produselor
sintetice si cu care avea sa se pozitioneze intr-un permanent conflict. S-a
mutat in cartierul Montparnasse unde s-a imprietenit cu Chas Laborde si cu o stea
in devenire in lumea parfumierilor de succes, Jean Carles. A imbratisat stilul hauture semnat Pierre Balmain si impresionantele palarii ale lui
Rose Valois, adoptand un stil personal de printesa rasfatata. Cu toate astea,
era extrem de generoasa cu cei saraci care o poreclisera “ the great lady of
the market of Neuilly”. Desi avea aparenta unei femei delicate, vorbea ca un
birjar, fuma ca un turc si manca tone de usturoi la cina. A bifat un stagiu de
3 luni la divizia de sapunuri Colgate-Palmolive in 1943, dupa care s-a
concentrat asupra parfumurilor. S-a asociat cu Balmain si impreuna au creat
un parfum proaspat numit
“Vent Vert”.
Balmain, un fin observator al tendintelor si cerintelor timpului, a fost cel
care a realizat ca “a fi eleganta inseamna sa consideri parfumul cel mai
important accesoriu, mai important decat pantofii, manusile, poseta sau
bijuteriile”. “Vent Vert” a fost creat in jurul mirosului narcotic de tuberoza,
amplificat de notele proaspete de bergamota, neroli, iasomie, garoafa si iris,
punctat de arome lemnoase de cedru, santal si licheni. Din colaborarea lor au
rezultat si alte succese de raft precum “Monsieur Balmain” si “Elysees 63.84”.
Mai putin cunoscute sunt “La Huites des Heures” realizat in 1949 pentru
Balenciaga, “Agrestic Eau d’Herbes” pentru Hermes sau cele realizate pentru
Elizabeth Arden in perioada 1950-1960. A murit in 1976, iar numele ei a ramas o
marturie a devotamentului pentru parfumul de tuberoza si o dovada a indraznelii
de a folosi aromele puternice in parfumuri extrem de elegante. Stilul ei
inconfundabil nu s-a remarcat nicodata prin echilibru, ci prin forta si tupeu, luand forma unei arome inconfundabile, plina de caracter. Parfumurile ei sunt o marturie a unui
temperament furtumos, plin de impetuozitate si fermitate in promovarea propriei
libertati. Este greu de imaginat ceea ce ar fi astazi parfumeria mondiala fara
aportul Germainei Cellier, cat de sfidatoare a fost maniera in care si-a croit
drumul si construit cariera intr-o lume monopolizata de barbati,devenind unul
dintre rebelii frumosi din istoria parfumierilor de succes. A avut curajul de a sfida canoanele unei
societati cantonate devenind un nume de referinta. Iar cea care a inspirat-o si
a ajutat-o sa devina un nume a fost aroma florilor de tuberoza. Desi considerata o floare a carei mireasca le loveste
la nivel olfactiv, ea continua sa inspire parfumieri renumiti pana in zilele
noastre.
Karl Lagerfeld a lansat in 1974 un parfum somptuos, “Chloe”, realizat tot pe nota
dominanta a extractului de tuberoza, impecabil sustinuta de aromele dulci ale
florilor de iasomie, ylang-ylang, zambila si iris, dar si de notele calde ale
aromelor de ambra, santal, patchuli si mosc, iar Givenchy a dat lovitura dupa
acelasi principiu cu “Amarige”.
Givenchy l-a angajat pe Dominique Ropion sa
creeze acest parfum , iar acesta a fost atat de dedicat incat a realizat unul
aproape la fel de dramatic precum cel care este cap de lista la aceasta
categorie (Fracas), incat produsul final a fost catalogat drept parfumul cu cea mai inalta tonalitate
de tuberoza care exista la ora actuala, potentata de notele subtile de cassis.
Casa Shisheido, prin aportul indiscutabil al lui Serge Lutens, a realizat
cel mai gotic parfum pe baza de tuberoza cu “Tubereuse Criminelle”
dedicandu-i o adevarata oda, evocandu-i latura voluptoasa, aproape erotica,
ca sa nu–i spunem de-a dreptul vicioasa. Este un joc periculos de indiferenta
rece si pasiune firbinte ca acea inclectare aproape dureroasa a doua corpuri
contopite intr-o veneratie a iubirii dincolo de pudicitate si efemeritate. Parfumul
este o provocare seducatoare si in
“Carnal
Flower” semnat de Frederic Malle, fiind parfumul cu cel mai mare procent de
tuberoza care exista acum pe piata, dar atent puse in valoare de notele de eucalipt si nuca de cocos.
“Nuit de
Tubereuse” de la Casa d’Artisan este o glorioasa explorare a senzualitatii
florale care a fost inspirat de “a perfume for a secret Parisian summer night”,
o noapte romantica, compulsiva si neasteptata. Dincolo de notele de tuberoze,
parfumul dezvaluie arome lemnoase impletite cu cele florale , inedit dozate
intr-o noua abordare. Cand Bertrand Duchaufour a creat parfumul a tinut seama
de aspectul placut, senzual, cremos, bogat si dens al tuberozei si a incercat
sa o tempereze intr-o forma seducatoare de expresie prin amestecul cu gardenie, ylang-yland, iasomie.
Guerlain a realizat si el o puternica poezie olfactiva
cu “Les Jardins des Bagatte”, o
metafora a femeii sofisticate. Si miezul acestui parfum rafinat este asigurat
de floarea de tuberoza, asortata cu notele delicate de trandafir, mosc si
vanilie. Parfumul doreste sa recompuna o atmosfera, nicidecum sa recreeze o
atitudine.
Dar perfecta omagiere a lui “Fracas”, o comparatie in stilistica
olfactiva, a fost realizata de catre
creatoarea Calice Becker cu “Beyond Love”
pentru Casa Kilian. Parfumul este o dulce imbratisare dintre tuberoza indiana
si iasomia egipteana, aducand laolalta doua lumi senzuale, rezultand un parfum
de-o frumusete delicata, fascinanta si ciudata totodata!
Intr-un limbaj secret parfumurile se exprima si se definesc:
Francas: “I am a woman, hear me roar”,
Tubereuse Criminelle:”don’t you mess with me, baby”,
Carnal Flower: “I come in a satin –lined black lacquer
box with a lock and key and I cost more than the rest of you”,
Nuit de Tubereuse: nu spune nimic, doar zambeste
viclean si dispare in noapte, lasand in urma ei miresme involburate.
In vreme ce tuberoza, subjugata in apa proaspat pusa
in vaza, tipa cat o tin tijele frante
sub hoarda florilor: fereste-te! Cine imi cade in mreje, pierdut este pe vecie!
Pe raft, parfumurile aliniate sunt mute de uimire. Si tac asteptand dimineata
sa le redescopere fiecare dintre noi frumusetea.