Sper ca banatenii isi mai aduc
aminte de renumitul tenor din perioada interbelica Traian Grozăvescu, care
starnea ropote de aplauze la scena deschisa intre anii 1923-1927. Traian
Grozavescu s-a nascut in data de 21 noiembrie 1895, la Lugoj, fiind fiul lui Costi
Grosavescu, functionar al Comitatului din Teregova si al Ernestinei Serbul, de
origine sarba. Tatal sau activa in corurile lugojene, iar fiul il insotea la
repetitii atunci cand i se permitea. Se zice ca insusi Ion Vidu l-ar fi
remarcat si l-ar fi cooptat in corul pe care maestrul il coordona. Tanarul s-a
remarcat de tanar prin calitatile sale vocale, de aceea nu a fost o surpriza
pentru nimeni cand, tanar student in cadrul facultatii de drept din Budapesta,
acesta s-a inscris si urmat cursurile de canto din cadrul Academiei de Muzica
la clasa profesorului Schick. Studiile sale au fost intrerupte pe perioada
razboiului, timp in care Grozavescu a fost trimis pe frontul italian ca ofiter
de artilerie in armata austro-ungara. Legenda spune ca in timpul luptelor
dintre italieni si armata imperiala, “ intr-un moment de liniste a tunurilor, a
inceput sa cante Ave Maria”, cand sanitarii scoteau ranitii din transee,
iar vocea sa ar fi adus linistea in ambele tabere. Cand cantecul s-a
incheiat, ropote de aplauze si urale au izbucnit din ambele tabere,
italienii strigand din toti plamanii: “Vivat austriaci!” Dupa incheierea
razboiului, adica in 1919, acesta si-a finalizat studiile si a debutat ca
artist vocal la Opera Romana din Cluj, unde a cantat alaturi de Dimitrie
Popovici Bayreuth, Constantin Pavel si Ionel Crisan. Primul sau rol a fost Pinkerton din opera
„Madame Butterfly”. Atunci, Opera din Cluj era condusa de catre
concitadinul lui, compozitorul Tiberiu Brediceanu. In acea perioada a cantat pe
scenele operelor din Bucuresti, Timisoara, Oravita, Arad si Lugoj,
perfectionandu-si tehnicile muzicale, inregistrand succes la public si
castigand notorietate.
Tot atunci a cunoscut-o pe Aca de
Barbu, solista a Operei din Cluj, iar intre cei doi s-a infiripat o iubire care
nu a rezistat timpului. Desi cei doi aveau pasiuni comune si incercasera
inclusiv sa isi stabileasca niste proiecte comune de infaptuit in viitorul pe
care incercau sa si-l construiasca impreuna, se pare ca dragostea nu a fost
suficienta cat sa ii tina impreuna. Aca de Barbu avea sa implineasca unul
dintre visele lor comune: de a infiinta Opera din Timisoara si chiar a fost
prima directoare a acestui edificiu cultural. Dar Grozavescu a ales sa puna
cariera muzicala mai presus de dragostea pentru Aca si a decis sa plece la
Viena, unde a cunoscut-o pe frumoasa Nelly Kovesdy, casatorita atunci cu
maiorul de origine romana Dimitrie Caltun cu care avea un copil, Renee. Nelly
avea sa divorteze imediat ce l-a cunoscut pe tanarul artist roman. In februarie
1923 a plecat la Viena, debutand ca artist al Volksoper (Opera Populara din Viena)
in spectacolul "Paiate" de Leoncavallo, avandu-l ca partener de scena
pe Jean Athanasiu. In scurta sa cariera artistica a fost angajat al Operelor (
Volksoper si Staatsoper) din Viena, Berlin si Budapesta, unde a evoluat ca prim
tenor. A evoluat , de asemenea, pe scenele din Praga, Brno, Oslo, Salsburg.
Fiind tenor dramatic a avut sansa sa interpreteze roluri la care altii doar
visau: Mario Cavaradosi din “Tosca”, Canio din “Pagliaccio”, ducele din
“Rigoletto” sau Rudolf din “Boema”. A cantat alaturi de mari artisti precum Selma
Kurz, Lotte Lehmann, Viorica Ursuleac, Leo Slezak, Ada
Polekova, Alfred Piccaver, Lotte Lehmann, Maria Jeritza si altii.
In februarie 1927,
cand, profesional, se afla in plina ascensiune, vocea sa plina a subjugat
pentru ultima oara melomanii vienezi care ocupasera lojele Operei de Stat.
Interpreta “La Donna e Mobile” in rolul Ducelui din “Rigoletto” alaturi de
celebrul artist rus Baklanoff. Nici macar el nu stia ca acesta avea sa fie
ultimul sau spectacol. Era incantat de invitatia pe care tocmai o primise si
confirmase intentia de a canta pe scena Metropolitan Opera din New York. In
acea perioada, sotia lui doar adusese pe lume o fetita, Mira Demeter
Grozavescu, si se presupune ca suferea de depresie postnatala , pe
langa existenta unor probleme de instabilitate psihica despre care
cei din anturajul cuplului stiau de dinainte. Succesul pe care tanarul tenor
l-a bifat spectacol dupa spectacol generase multe tensiuni conjugale si
artistul trecuse cu vederea crizele de gelozie tot mai violente si mai dese pe
care Nely Koveszdy le facea. Sora lui, Olga, a fost invitata la Viena sa ii
tina companie sotiei sale pe perioada cat acesta avea sa fie plecat in turneu
in America si sa o ajute in activitatile casnice. Traian a ramas ferm in
decizia lui de a nu-i permite sotiei sa il insoteasca in acest turneu. Nici
organizatorii nu agreau ideea ca artistul sa fie insotit de catre consoarta,
tocmai datorita crizelor pe care aceasta le facuse in turneele
trecute. Nelly a profitat de absenta sotului ei de acasa si si-a facut
bagajele, hotarata sa il insoteasca in turneu. La intoarcerea acestuia acasa, a
urmat o cearta aprinsa intre cei doi, Traian somand-o sa isi scoata hainele din
geamantane. Nely a incercat sa gaseasca o explicatie refuzului si a crezut cu
tarie ca nu putea fi vorba decat de o alta femeie in viata lui, de vreme ce
acesta urma sa fie insotit in turneu de o alta artista de notorietate cu care
urma sa evolueze pe scema metropolitana, Maria Jeritza.
Iritata de momentul in care Traian
isi facea bagajele, dar si de lipsa unor certitudini care sa ii redea linistea
interioara, aceasta l-a impuscat de la spate, in ceafa, sub privirile
inmarmurite ale Olgai, sura lui. Tenorul a murit pe loc, iar veste s-a
raspandit ca fulgerul in toata Viena, Apoi in Austria, Romania si restul lumii.
Vienezii au organizat o ceremonie funerara impresionanta. Dricul mortuar era
tras de sase cai superbi si a purtat corpul neinsufletit al tenorului de la
Wahringer Strasee, de-a lungul Ring-ului, pana in fata Operei unde Franz Schalk
si intregul personal si-au luat ramas bun de la corpul neinsufletit.
Pe drumul catre tara, sicriul lui a
fost insotit de mama lui , iar trenul care il aducea acasa a oprit in
fiecare statie ca toti cei care l-au iubit sa isi poata lua ramas bun de
la marele artist. Sicriul a fost inmormantat in cimitirul din orasul
natal, in Lugoj. Tenorul avea 31 de ani.
Multi au fost scandalizati de faptul
ca sotia nu a fost pedepsita pentru aceasta crima niciodata. O cariera
fulminanta fusese inrerupta intr-un mod absurd si nejustificat de gelozia unei
femei geloase. Imi place sa crec ca sotia lui intr-adevar suferea de
depresie postnatala, iar dragostea ei imbracase forme disperate, obligand-o la
gesturi regretabile si de neiertat. Ideea este ca in acea perioada, legistatia
austriaca nu considera omorul pasional o crima. Mai in joaca, mai in serios,
probabil era considerat amor in toata regula. Sincera sa fiu, prefer aceasta
interpretare romantica si desueta tendintei actuale de a considera casnicia o
afacere de viitor. Rudele tenorului sustin ca Nely ar fi scapat nepedepsita
datorita unor legaturi amoroase pe care le-ar fi avut cu avocatul ei. Nimeni nu
a putut demonstra acest lucru, iar dupa achitarea ei, Nely a disparut definitiv
din atentia publica. Filaret Barbu spunea ca vocea lui “are sclipiri de
diamanteca o spada flexibila de Toledo”.
Pentru cei care asteptati primavara sa mergeti
la Viena, ar trebui sa vizitati casa in care celebrul tenor a fost ucis.
Cladirea se afla pe strada Lacherfelderstrasse nr. 62, loc marcat de placa
memoriala amplasata pe fatada cladirii si realizata de catre sculptorul Ludovic
Lichtfuss din Jimbolia
