"Marita-te in alb si vei face cele mai bune alegeri. Marita-te
in gri si vei pleca departe. Marita-te in negru si-ti vei dori sa nu fi facut acest pas. Marita-te in rosu si-ti vei dori sa mori. Marita-te-n albastru si sincera vei fi mereu. Marita-te in argintiu si vei trai furtuos. Marita-te
in verde si chipul n-o sa ni-l arati. Marita-te in galben si-ti va fi
rusine de prieteni. Marita-te-n maro si lumea te va alunga. Marita-te in roz,
iar spiritul ti se va scufunda-n abis“.
Printesa
Alexandrina Victoria era considerata de intregul anturaj al Casei Regale o
tanara incapatanata si rasfatata care intotdeauna isi impunea punctul de
vedere, folosindu-se de toate tertipurile posibile. Ramasa orfana de tata,
Ducele Edward de Kent, la varsta de 8 ani, mama ei, printesa Maria Louisa de
Saxe – Cogurg, o crescuse departe lumea publica sub directa indrumare a
lordului John Conroy. Printr-o imprejurare a sortii, tanara printesa a ramas
singura pretendenta la tronul Angliei, iar mama sa, din dorinta de a o proteja
de toate relele lumii, nu a gasit altceva de facut decat sa ii acapareze cu
totul viata, ajungand pana acolo incat sa imparta inclusiv dormitorul cu fiica
ei. Dar printesa avea un viitor predestinat si avea sa fie incoronata regina
peste intreg Imperiul Britanic, dupa prenumele ei fiind denumita “epoca victoriana” .
Suportase cu greu toata corvoada unei protectii exagerate, astfel incat, la 18
ani, printesa l-a izolat pe lordul Conroy la Londra, distantandu-se totodata de
influenta mamei sale. Victoria I era mandra de originile sale regale, fapt
extrapolat de un orgoliu excesiv, fapt care a condus-o spre asumarea rolului
pentru care fusese predestinata, promitandu-si ca nu va mai permite nimanui
orice tentativa de a o controla sau influenta pe viitor. Din dorinta de a se
impune cu orice pret intr-o societate in care barbatul era exponentul puterii,
Victoria obisnuia sa poarte haine barbatesti, isi taia parul cat mai scurt,
calarea ca o amazoana si conducea cu o
mana de fier. Femeie, care isi asumase independenta, a fost considerata tot
timpul o rebela care a dus Anglia pe culmile gloriei. Si-a ales ca sfetnic
personal pe Lordul Melbourne fata de care a aratat un atasament si respect
aproape patern, desi gurile rele suspectau o relatie amoroasa intre cei doi,
fapt care a determinat-o sa se lipseasca mai tarziu de consilierea acestuia in
problemele de guvernare. Puterea si
influenta pe care acesta le avea asupra ei nu erau fapte care sa fie usor de
tolerat de regina orgolioasa. Victoria era plina de viata, iubea calaria,
pictura, cultura in general.
In 1837 l-a cunoscut pe cel care avea sa ii devina
barbat si s-a indragostit de el cu toata forta sufletului ei dornic de iubire,
fiindu-i o sotie loiala. Acesta i-a daruit un inel in forma de sarpe ca simbol
al dragostei si protectiei pe care se angaja sa le nutreasca fata de viitoarea
lui sotie.
In 1840, la doar 21 de ani, Victoria s-a casatorit cu printul Albert
de Saxe-Coburg-Gotha, varul ei primar cu origini germanice, pastrandu-si
prerogativele de lider al Imperiului Britanic. Ea a renuntat la traditionala
rochie argintie care simboliza culoarea regalitatii si a purtat la nunta o superba
rochie alba din satin drapata cu o dantela fina de Honiton, cu trena
impresionanata si impodobita cu flori de portocal. Superbe bijuterii aveau sa ii
creeze o imagine de vis, devenind astfel simbolul viitoarelor mirese de-a
lungul generatiilor care au tranzitat timpul pana in zilele noastre.
Designeri celebri aveau sa confectioneze rochii albe de mireasa, “de-a
gata”, avand ca sursa de inspiratie rochia nuntii ei.
Christian Dior 1940
Cu timpul, slujitorii l-au admirat pe printul consort pentru onestitatea si devotamentul
lui fata de regina, familie si supusi.Victoria l-a iubit cat de tare a putut, ajungand
pana acolo incat sa fie geloasa pe timpul pe care acesta il petrecea rezolvand
problemele de stat sau cand statea in compania copiilor. Pe parcursul celor 18 ani de
mariaj, cei doi au avut 9 copii, 4 fiice si 5 baieti, dar regina nu a dovedit o mare
afinitate materna fata de rolul si importanta ei in relatia cu copiii. Perioada
de gravidie i s-a parut o corvoada si o situatie extrem de injositoare, dar tocmai pentru faptul ca
numarul copiilor crestea, ea a fost obligata sa cedeze din prerogativele sale
in favoarea printului consort. In 1861, cand printul Albert a murit de febra
tifoida, Victoria a cazut in depresie, nu a mai iesit in spatiul public vreme
de 3 ani si nu a mai renuntat niciodata la hainele negre, traind intr-o
solitudine autoimpusa. Se zice ca tot ei i se datoreaza obiceiul de a purta haine
negre in semn de doliu. Dupa moartea printului consort, singurul in fata caruia
si-a deschis sufletul a fost servitorul fidel al lui Albert, majordomul John
Brown, intre cei doi legandu-se o prietenie imposibil de inteles de catre cei din
anturajul reginei. Acesta a slujit-o cu credinta vreme de 20 de ani. In anul
1901, cand a murit, a fost ingropata in mausoleul familiei, alaturi de sotul
ei. Pe frontispiciul cavoului este inca gravat mesajul:”Cu bine, preaiubitule, aici ma
odihnesc, in sfarsit, alaturi de tine, si tot cu tine voi renaste intru Hristos”. Victoria a fost considerata una dintre cele mai
puternice femei din istorie, iar imperiul pe care l-a condus a atins apogeul
prin cucerirea de noi teritorii pe care le-a atasat coroanei.
Prima
mireasa care a optat sa poarte o rochie alba la nunta ei cu Delfinul Frantei a
fost regina Maria a Scotiei, cu mult inaintea casatoriei reginei Victoria, mai
exact in anul 1559, fapt considerat o impertinenta la vremea aceea, deoarece
albul era considerat culoare de doliu. Tocmani de aceea, culoarea alba nu s-a
impus ca simbol al uniunii destinelor tinerilor casatoriti. Miresele preferau
pe vremea aceea rochiile negre care imbracau perfect orice silueta, indiferent
de formele tinerelor, fiind considerata o culoare eleganta si foarte usor de
accesorizat. In plus, albul era foarte greu de intretinut in timpul
petrecerilor care succedau ritualul casatoriei, iar tinutele fie pareau botite,
fie murdare. Tot cam pe atunci, mai exact pe la inceputul sec 16, Anna de
Bretania a purtat si ea o superba rochie alba la casatoria cu Louis al 12-lea
al Frantei. Dincolo de mare, fiica lui Henry al 6-lea, Margaret Tudor, imbraca
si ea rochia alba de saten paspolat cu rosu in culorile regatului, la nunta
ei. In sec 15, Margareta Flandrei a
purtat cu aceeasi ocazie o rochie brodata cu atat de multe pietre pretioase incat a
avut nevoie de suportul a doi tineri care sa o ajute sa iasa din biserica. In
1612, fiica regelui James I, printesa Elisabeta, purta la nunta o rochie argintie
brodata cu perle si pietre pretioase. Iar de atunci, toate printesele curtilor
regale s-au intrecut in tinute somptuoase realizate din materiale scumpe,
argintiul fiind nuanta preferata.
Cu toate
astea, nici Maria, regina Scotiei, nu
poate fi considerata promotoarea rochiei albe de mireasa deoarece istoria
consemneaza rochia alba purtata de miresele Egiptului antic. Egiptencele purtau
in ziua cununiei rochii albe drapate cu materiale subtiri si impodobite cu
pietre. Grecia nici ea nu s-a lasat mai prejos, caci elenele considerau
culoarea alba simbolul bucuriei. Romanii au preluat aceasta moda, imbracandu-si
alesele in rochii albe confectionate din materiale moi si diafane, legand
culoarea alba de zeul fertilitatii si casatoriei, Hymen.
Si unele si celelalte
isi acopereau chipurile cu voaluri colorate ca semn al devotamentului fata de
viitorul sot.
1823
Materialele erau scumpe: matase, damasc, catifea, satin,
brodate cu fie de aur si argint si decorate cu pietre pretioase: perle,
diamante, rubine, smaralde.
1840
In 1849, revista Godey’s Lady’s Book preciza ca
albul este simbolul puritatii tinerei mirese, al inocentei si virginitatii, la
care orice fetita viseaza inca de din copilarie.
1850
1860
1877
Tinerele din clasele sarace
isi croiau rochii de culoare gri, astfel incat sa poata fi purtate ulterior
duminicile in timpul slujbelor religioase sau de sarbatori.
Coco Chanel, 1920
Rochia alba
si lunga s-a impus treptat ca fiind tinuta agreata de catre viitoarele mirese
pana cand Coco Chanel a avut indrazneala de a o reinventa din croi, scurtand-o
pana la genunchi, dar adaugandu-i trena lunga.
1920
Noi materiale precum matasea si taftaua erau folosite in croieli simple si lejere.
1930
In
anii 1930, in timpul Marii Crize Economice, tinerele au renuntat la
rochiile albe si cu staif, iar rochia
alba victoriana avea sa reapara abia dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi
Mondial. Cu toate astea, in marea lor majoritate, exponentele curtilor regale si lumea vedetelor au mentinut traditia si au purtat rochiile albe si lungi ca simbol al puritatii
si al unui nou inceput:
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii,
Grace Kelly,
Liz Taylor,
Jacqueline Kennedy,
Dolores Costello,
Printesa Astrid a Suediei,
Ducesa de Gloucester,
pana la Lady
Diana Spencer.
Rochia alba de mireasa
pastreaza si astazi trasaturile modei victoriene in forma ei clasica: rochia realizata
din satin, dantela si broderii, cu guler inalt, cu maneci lungi, insotita de
voalul lung din cap pana in picioare.
Vestimentatia este insotita de manusile lungi
din dantela, de diademe si coronite. Dar cea mai importanta este rochia, indiferent
de croiul ei, pentru ca “rochia este un vas in care este asezat trupul” (Piere
Cadin).
Si nu uitati: cele mai frumoase aventuri sunt cele traite in doi.
http://www.observatordebacau.ro/2010/12/31/de-ce-si-de-cand-poarta-miresele-rochie-alba.html
http://www.historia.ro
http://www.historia.ro
