Cred ca am mai spus in postarile mele ca cei mai buni gradinari sunt francezii, fie ca vorbim de parcuri, fie ca vorbim de gradinile verticale.
Si nu intamplator, Patrick Blank este un botanist care a transformat gradinaritul in arta. El este parintele gradinilor verticale si pionierul “mur-ului vegetal” sau al “artei vii”.
El a avut indrazneala, dar si inspiratia de a da culoare peretilor in culori terne ale marilor orase. El este cel care a reinventat peisajul urban, daruindu-l si integrandul naturii.
El foloseste un sistem care este alcatuit dintr-un cadru de otel izolat, care permite plantelor să crească folosind un sistem de irigatie cu apă şi fertilizatori, transformand pereţii vegetali intr-o sofisticata artă ecologică.
Sistemul este impermeabil, impiedicand astfel apa sa se infiltreze in pereti.
Totodata cadrul este acoperit cu un material moale din tesaturi acrilice impermeabile, care garanteaza hidroizolatie peretelui, oxigenarea pamantului in care sunt plantate plantele, dar care permite totodata radacinilor plantelor sa se fixeze in el.
Sistemul este atent elaborat, astfel incat nu permite aparitia mucegaiului sai a condensului, chiar si atunci cand aceste gradini verticale sunt amplasate in interiorul cladirilor.
El nu neglijeaza aportul luminii si a dioxidului de carbon, elemente absolut necesare procesului de fotosinteza. Operele sale pot fi admirate in marile orase din intreaga lume, el ocupandu-se atat de fatadele numeroaselor cladiri, dar si de interioarele elaborate ale unor spatii comerciale, birouri, hoteluri din Paris, Madrid, Istanbul, Qatar, Kuala Lumpur sau alte mari orase ale lumii.
Exeprienta sa consta in anii de cercetare in cadrul Centrului National de Cercetari Stiintifice din Paris si pe xeperienta dobandita in studiile de caz efectuate in padurile tropicale din Thailanda. Blanc a ajuns la concluzia ca, pentru multe plante, solul nu reprezinta nimic mai mult decat un suport mecanic.
Gradinile verticale prezinta multiple avantaje: plantele isi creeaze propriul microclimat mentinand umiditatea ridicata in imediata vecinatate, in spatiile interioare unde au fost amplasate astfel de gradini aerul contine pana la 50-60% mai putini germeni care pot cauza boli transmisibile prin aer si mai putine bacterii.
In cazul gradinilor verticale amplasate in exteriorul cladirilor, plantele absorb substantele poluante din atmosfera prin frunze si trimit toxinele la radacina, unde sunt transformate in hrana. Ele elimina oxigen proaspat in mediu, contribuind astfel la calitatea mediului inconjurator.
El recomanda folosirea anumitor plante pentru interior, care au nevoie de lumina redusa: Dracaena Marginata, Chamaedorea Elegans, Aspidistra Elatior, Nephrolepis Exaltata si Spathiphyllum. Pentru incaperile invadate de lumina se impune folosirea altor plante: Arista Filifera Agaveta Aloe, Yucca Pitica si Kalanchoe.
Pentru un aspect deosebit se cere folosirea: Chlorophytum Comosum, Nephrolepis Exaltata, Dieffenbachia, Aglaonema Crispum, Codiaeum Varigeatum. El merge mai departe cu recomandarile si imparte plantele dupa grosimea stratului de pamant in care acestea isi infig radacinile.
Cele care au nevoie de un strat subtire de pamant (pana in 5 cm) sunt: muschii si lichenii. Cele care au nevoie de un strat mai gros de pamant (pana in 10 cm) sunt: ghizdeiul mărunt, capul turcului si ciubotica-cucului cu ale lor flori galbene si trifoiul rosu.
A treia categorie include plante care au nevoie de un strat mai gros de pamant de pana la 15 cm: muschiul dracului, Centaurea scabiosa, sovarv-ul, iarba sarpelui. Datorita faptului ca , in ultima perioada, spatiile verzi sunt mai de graba accidente in arhitectura citadina, gradinile verticale au devenit mai mult decat o necesitate, nu atat de natura estetica, cat mai cu seama un factor de oxigenare si drenare a mediului ambiant.
Astfel, metropolele din lumea intreaga pot fi exemple viabile in acest sens. In vestul Londrei, in complexul comercial Westfield, arhitectii au gandit locuri de odihna pentru cumparatori in imediata vecinatate a unor gradini verticale.
Gradinile sunt construite pe structuri din plastic, iar plantele sunt sustinute pe lamelele inclinate ale structurilor, fiind irigate in mod constant cu un amestec de apa si ingrasamant.
Bio-Lung (Plamanul biologic) este cea mai mare gradina verticala realizata pana acum si a fost prezentata la Expo 2005 in Japonia. Peretele avea 150 de metri lungime, 15 metri inaltime. Pe acest perete au fost plantate 200.000 de plante din 200 de specii diferite.
Un alt exemplu este gradina Kazahana (A light snow flurry from a cloudless sky) care a fost proiectata de designerul japonez Kazuyuki Ishihara
Ishihara a prezentat la Chelsea Flower Show 2010 o planta care l-a facut celebru: muschiul.
Gradina Kazahana este usor de realizat deoarece muschii nu au nevoie de un sol prea adanc, maximum 5 centimetri.
Un alt exemplu este ansamblul Gardens by the Bay (Gradinile din port ) un proiect care s-a realizat tot in Singapore, pe o suprafata de 54 de hectare, din dorinta de a transforma orasul intro-o veritabila gradina.
Proiectul a fost sustinut de catre Consiliul National al Parcurilor din Singapore si a fost proiectat de o firma de arhitectura din Marea Britanie.
Proiectul a fost organizat in doua cladiri-sera denumite Flower Dome si Cloud Forest, strajuite de 18 copaci artificiali gigantici si o pasarela suspendata deasupra pamantului la o distanta de 22 de metri.
Cei 18 copaci gigant sunt realizati din structuri metalice cu inaltimi intre 25 si 50 de metri. Ei au rolul de a proteja vizitatorii de soare, fiind totodata si furnizori de energie pentru gradinile parcului. Ramurile lor metalice reprezinta suportul adevaratelor gradini verticale, fiind decorate cu orhidee, floarea nationala a Singapore, amplasate intre diverse specii de vita de vie si ferigi exotice.
Copacii au menirea de a inmagazina energie solara care va fi folosita pe timp de noapte pentru iluminarea lor.
Ei sunt prevazuti cu un sistem de colectare a apei de ploaie, care alimenteaza fantanile arteziene amplasate in parc, cat si sistemul de irigatii.
Pasarela aeriana are lungimea de 128 de metri si reprezinta liantul dintre copaci, permitand vizitatorilor o panorama extraordinara a intregului complex Gardens.
Secretul succesului sau insuccesului gradinilor verticale este asigurarea apei sau mai bine spus a unui sistem performant de irigare.
Cu cat se lucreaza cu un strat mai gros de pamant, cu atat structura pe care sunt plantate florile trebuie sa fie mai solida, fiind mai dificil de realizat.
Arhitectii au perfectat structuri ingenioase care sa asigure o permanenta circulatie a apei la radacina plantelor. Cei care comanda aceste gradini verticale sunt preocupati efectele benefice asupra mediului, cat si latura estetica a cladirii considera justificat costul ridicat al lucrarilor.
Gradinile verticale sunt nu numai tablouri vii amplasate pe verticalitatea betonului, ci reprezinta elemente viabile de decor in cadrul evenimentelor private sau de firma, menite sa deschida spatii, sa stimuleze imaginatia, cu efect terapetiutic sau pur si simplu estetic.
Merita studiat, dar mai cu seama, merita aplicat.
Convingeti-va singuri daca merita sau nu.
