Astazi am ascultat o poveste emotionanta despre
compozitorul austriac Carl Czerny de origine ceha, recunoscut de catre melomani
ca fiind parintele celebrelor caiete de exercitii de pian dupa care exerseaza
si astazi toti elevii din scolile de muzica. Carl Czerny a fost contemporan cu Beethoven,
iar ambitia lui de a se afirma intr-o perioada in care genialitatea lui
Beethoven umbrea toate celelate talente a fost de la inceput sortita esecului.
El s-a impus in lumea muzicii clasice ca pedagogul genial care a compus aceste
caiete de exercitii pentru pian inegalate de nici un alt compozitor vreodata si este
cunoscut drept primul profesor de pian.
Daca tot am vorbit despre Beethoven, trebuie spus ca
acesta si-a pierdut la un anumit moment dat auzul,dar asta nu l-a impiedicat
sa compuna una dintre cele mai frumoase opere ale sale, prima parte din “Simfonia
a 9-a” pe care a si dirijat-o fara sa auda macar un sunet! Se zice ca “Simfonia
a 3-a”, una dintre cele mai frumoase opere, ar fi dedicat-o lui
Napoleon pentru care compozitorul avea o mare admiratie. Cand Napoleon s-a
autointitulat imparat in mai 1804, Beethoven s-a suparat atat de tare incat a
rupt dedicatia. Compozitorul a fost indragostit de Josephine von Brunsvik, o
aristocrata care traia intr-un superb castel de langa Budapesta. In 1795, aceasta
impreuna cu sora ei au luat lectii in privat cu Beethoven la Viena.
Compozitorul s-a indragostit nebuneste de ea, dar relatia lor nu a depasit
limitele unei prietenii. Parintii ei nu au agreat aceasta legatura,
dorind pentru fiica lor un mariaj cu un aristocrat care sa ii garanteze o
pozitie sociala respectabila. Josephine s-a casatorit cu Contele Deym cu care a
avut 4 copii. Cand acesta a murit in 1804, Beethoven a reinceput sa o curteze si
a compus opera “Fodelio”, o oda inchinata puterii iubirii conjugale, si “Appassionata”,
opera dedicata fratelui Josephinei, Contele Franz von Brunsvik. In 1810
Josephine s-a recasatorit cu Baronul von Stackelberg, iar Beethoven a
continuat sa compuna: “Un die Hoffnung” si “Andante Favori”, dedicatii muzicale
de dragoste pentru iubita inimii lui, dupa cum el insusi marturisea intr-o
scrisoare pe care i-a trimis-o: “… you know my faithfulness to you, never can
another own my hart, never-never-never…”
Daca schimbam personajul, se zice ca Mozart s-a
indragostit la un moment dat de o celebra soprana care il dispretuia atat de
tare, incat a refuzat sa ii interpreteze niste arii. Atitudinea ei l-a ofensat
atat de tare pe compozitor incat a intruchipat-o in Regina Noptii din opera “Flautul
Fermecat”. Se spune ca ariile pe care soprana trebuie sa le interpreteze sunt
de o dificultate sporita, astfel incat numai cele cu adevarat talentate
pot sa faca fata acestei provocari. Daca mai punem la socoteala faptul ca
personajul este negativ, cred ca razbunarea lui Mozart si-a atins scopul si
obiectul! Daca ascultati opera in interpretarea Elisabeth-ei Schwartzkopf va fi
cam greu sa va dati seama ca personajul nu este unul pozitiv.
Celebrul compozitor magiar, Franz Liszt, unul dintre
cei mai renumiti pianisti ai tuturor timpurilor, cand a compus “Les Preludes”
nu si-a imaginat vreodata ca nazistii vor folosi tema muzicala pentru
propaganda televizata. Ar fi fost cam greu, deoarece asta se intampla
in perioada 1940-1945. Fiica lui a fost maritata cu Richard Wagner. Cand a
cunoscut-o, Cosima era maritata cu dirijorul Hans von Bulow, prieten devotat al
lui Wagner. Asta nu l-a impiedicat pe acesta sa ii iubeasca nevasta si sa ii
faca acesteia doua fete. Cand a ramas insarcinata a treia oara, ea a divortat
si s-a casatorit cu Wagner. Lumea barfea la greu de mult timp, iar legatura lor
era mai mult decat evidenta. Wagner a fost un romantic atat in viata sa
artistica, cat si in cea conjugala. In 1870, doar la cateva luni dupa
casatorie, in Ajunul Craciunului, a chemat 15 muzicieni care au trezit-o pe
Cosmina in acorduri muzicale special compuse pentru ziua ei de nastere care
fusese cu o zi inainte. Opera este cunoscuta astazi sub numele “ Siegfried
Idyll” si a fost denumita initial “ Symphonic Birthday Greeting”. “Everything is
yours before I write it” ii marturisise
el odata. Cand Wagner a murit in 1883, aceasta a ramas lipita de lesul
lui mai bine de 25 de ore, iar timp de 4 zile nu a pus mancare in gura.
O alta muza de necontestat a fost Alma Schindler, femeia
care i-a inspirat pe compozitorul de lieduri Gustav Mahler si pe pictorul
Gustav Klimt. Ea s-a casatorit cu Gustav Mahler in 1902, desi era mai tanara cu
20 de ani. Acesta i-a dedicat “Adagietto” din “Simfonia a 5-a” si “Simfonia a
8-a”. Dar Alma, suflet tanar si nelinistit, in 1910 s-a indragostit de
arhitectul Walter Gropius, motiv pentru care Mahler a schimbat registrul
muzical, pe manuscrisele sale datand din acea perioada adnotari de
genul” De ce m-ai parasit?” sau “Traiesc pentru tine! Mor pentru tine!”. A fost
atat de devastat de infidelitatea ei incat a apelat la sedintele de terapie ale
doctorului Sigmund Freud care, impresionat de suferinta amicului, a uitat sa ii
factureze serviciile. Si-a adus aminte abia in anul urmator, iar, cand a trimis
factura, sotul Almei decedase de cateva saptamani, factura contraserviciilor prestate intrand in posesia proaspetei
vaduve.
Clara Wieck a fost muza lui Robert Schumann pe care compozitorul
a cunoscut-o care ea avea doar 8 ani si isi
uimea profesorii privati cu talentul ei muzical. Dupa alti 10 ani, Schumann a
cerut-o in casatorie pe fiica lui Herr Wieck, dar acesta l-a refuzat. Robert si Clara au corespondat o
lunga perioada de timp in care el si-a exprimat sentimentele profunde:” You
appear in the Novelletten in every possible circumstance, in every irresistible
form…They could only be written by one who knows such eyes as yours and has
touched such lips as yours”. Iubirea lor a rezistat presiunilor exercitate de
catre un tata dominator care a amenintat sa-si dezmosteneasca fiica si sa isi
insuseasca onorariile pe care aceasta le castiga in urma concertelor pe care le
sustinea daca nu isi schimba optiunile. Cei doi s-au casatorit in 1840, iar
Robert i-a dedicat un cantec din ciclul “Myrthen” drept cadou de nunta, insotit
de un jurnal de casatorie in care au fost consemnate toate evenimentele care
le-au marcat primii 4 ani de casnicie. In vreme ce Schumann a compus in cea mai
mare parte a timpului, Clara a sustinut mai multe concerte, a dat nastere si a educat 8 copii si a
construit o familie reusita.
Anul 1917 a adus in atentia publica un alt eveniment
monden: compozitorul ceh Leos Janacek, care isi petrecea vacanta in fiecare an in
orasul balnear Moravia, a cunoscut-o pe Kamila Stosslova, o localnica frumoasa
care avea jumatate din varsta lui si era casatorita cu Zdenka, un vanzator de
antichitati. El avea 63 de ani, ea doar 31. Kamila nu si-a inselat niciodata
sotul, desi a purtat o corespondenta de 11 ani cu ilustrul compozitor, pastrand peste 700 de scrisori, inspirandu-l pe compozitor in cvartetul de coarde “Love
letters” si “Kat’a Kabanova”.
Ma gandesc ca daca tot ne place cancan-ul, macar sa il citim pe cel care are in miezul barfelor eroi celebri, nu personaje de carton!
http://www.britannica.com
