Dupa incheierea pacii din 1718,
Banatul a fost organizat ca o provincie autonoma a Imperiului Habsburgic cu
capitala la Timisoara, fiind supusa direct Curtii Imperiale din Austria. O data cu
inceperea actiunii de colonizare cu populatie de confesiune catolica, in
special de origine germana, acestia au format marea
majoritate a populatiei orasului. In acea vreme s-a realizat reteaua
stradala principala si s-au construit numeroase cladiri in Cetate. Cartierul era
organizat in jurul a 3 piete: Unirii, Libertatii si partial Sf. Gheorghe. Din
aceasta perioada dateaza cladirea “Generalului” din Piata Libertatii, Biserica
Episcopala Romano-Catolica careia timisorenii ii spun Domul din Piata Unirii si
Biserica Franciscanilor, actuala biserica parohiala romano-catolica de pe
strada Bolyai. Cladirile au fost construite din caramida ca sa reziste in caz
de incendiu. In marea lor majoritate, ele erau formate din parter si un etaj.
Parterul era acoperit cu bolti din caramida in care proprietarii isi deschideau
pravalii, iar etajul avea plansee din lemn si spatiul era destinat locuirii. Anexele
(grajdurile, remizele unde erau garate trasurile, depozitele de lemn,
soproanele) erau amplasate in curtile interioare. Casele formau fronturi continue la strada si erau construite
in stil baroc provincial. Cartierul Cetate reprezenta centrul politic,
administrativ si cultural al orasului si era aparat de un lant de fortificatii
care aveau o latime de circa 500 de metri si formau 3 inele de fortificare
concentrice, asemanatoare unui plan in forma de stea, construit in jurul orasului. Doar un singur
bastion (bastionul cetatii) dintre toate cele 9 a trecut examenul timpului. Pana
in anul 1860, au fost ridicate tot mai multe cladiri organizate cu parter si 1, 2
sau 3 etaje. In 1868 esplanada din jurul Cetatii s-a redus din ce in ce mai
mult incat dupa 20 de ani s-a impus trecerea la demolarea fortificatiilor care limitau dezvoltarea urbei.
Industria, comertul si activitatile bancare au explodat si au prosperat pana
prin 1913. S-au intocmit proiecte de urbanism prin care se urmarea unirea
cartierului central, Cetate, cu cele din jurul ei prin proiectarea unor
bulevarde largi. Primele doua bulevarde legau centrul de Fabric, Elisabetin si
Iosefin. In Elisabetin s-au construit 3 fronturi ale Pietei Plevna, iar pe
locul unor vechi fortificatii au demarat lucrarile la Complexul Liceului
Piarist. Tot atunci a aparut marea majoritate a cladirilor caracterizate prin
volume mari, acoperisuri inalte si fatade bogat decorate, realizate in stil Art
Nouveau, din Piata Victoriei, de la Opera pana la Catedrala. Totodata au fost
amenajate parcurile amplasate de-a lungul canalului Bega.
Piata Operei inainte de construirea Catedralei
Piata Victoriei reprezinta
kilometrul zero pentru timisoreni si a fost proiectata la inceputul sec 20 pe
locul unde odinioara se aflau zidurile vechii cetati care era in curs de
demolare. Amplasamentul a permis ca locul sa fie proiectat astfel incat sa tina
seama de planurile de dezvoltare urbana ulterioara a orasului. A fost ridicat
Teatrul National in 1872, fapt care a dat o alta importanta pietei si a adus
in discutie necesitatea amenajarii unei esplanade. Aici a fost locul preferat
de promenada al burgheziei locale, loc de socializare si gazda pentru intalniri de
afaceri. Dupa slujba de duminica, lumea buna iesea la plimbare pe Corso, aleea
situata in dreapta pietei dinspre Opera spre Catedrala. Pe aleea rezervata
promenadei burgheziei se insirau majestuos cladirea veche a actualului Hotel
Timisoara si Palatele: Weiss, Lloyd, Neuhausz, Merbl, Deuerbach, Hilt si
Szechenyi. Pe partea stanga, adica pe Surogatul, o prelungire a strazii
Alba Iulia pe care se aflau Palatele Loffer si Camera de Comert, latura incheindu-se,
spre Catedrala, cu blocurile de locuinte ridicate in anii ’60. Pe Surogat se
plimbau tinerii, muncitoarele si servitorii. Elevilor nu le era permis accesul
decat cu permisiunea scolii, iar soldatilor cu dovada ca se aflau in permisie.
Lupoaica
In spatiul verde din centrul pietei,
strajuita de-o parte de Corso si pe cealalta de Surogat, se afla Lupa
Capitolina – lupoaica impreuna cu Romulus si Remus, amplasata pe o coloana
inalta de 5m, daruita de catre municipalitatea orasului Roma in 1926 Timisoarei.
Configuratia pietei este considerata a fi creatia arhitectului orasului,
Szekely Laszlo, caruia ii revenise sarcina de a o proiecta, iar multe dintre
cladirile existente aici au fost construite dupa planurile concepute de el
(palatele Neuhausz, Dauerbach, Hilt & Vogel, Szechenyi, Camera de Comert si
Industrie). Actuala Piata Operei este azi delimitata la cele doua capete de 2
embleme arhitecturale: catedrala Mitropolitana si teatrul National.
Catedrala Mitropolitana
In cladirea teatrului functioneaza
deopotriva Opera Nationala, Teatrul National “Mihai Eminescu”, Teatrul German
de Stat si teatrul Maghiar “Csiki Gergely”. In spatiul central al pietei se
afla o frumoasa fantana arteziana carora localnicii ii spun “La pesti”. Fantana
a fost construita in 1957 si bazinul initial a fost construit in forma de stea
cu 5 colturi.
Teatrul National
Piata Victoriei deschide calea de
acces catre zone importante ale cartierului. In dreapta teatrului incepe strada
Alba Iulia, o importanta artera pietonala care face legatura intre Piata
Victoria si Piata Libertatii.
Palatul Szechenyi
Daca intrati in Piata pe Corso,
chiar in capatul Pietei Victoria la nr 8 se afla Palatul Societatii pe Actiuni
Szechenyi care a fost construit intre 1911 si 1913 dupa planurile lui Szekely,
comanditar fiind Antal Vogel & Co. Stilul arhitectural apartine curentului
Art Nouveau, iar arhitectura de natura compozita, cu trimiteri la ecletism,
secession si Art Nouveau maghiar. Cladirea functiona ca si casa de raport cu
birouri la etaj si magazine la parter. In aceasta cladire isi avea biroul Szekely, loc in care si-a efectuat perioada de practica profesionala arhitectul
Michael Wolf – unul dintre cei mai marcanti arhitecti ai Timisoarei.
Reprezentarile feminine de la parter sunt inspirate de asa numitele cariatide
care sustin rezalitul principal al cladirii care se termina cu un mare fronton
triunghiular. Relieful de pe fronton este reprezentarea alegorica a unui inger
surprins intr-o stare contemplativa, menita sa impresioneze privirile celor
care isi ridica privirea catre una dintre cele mai inalte cladiri din oras. Palatul a fost construit din caramida, beton armat,
fier, lemn, tencuieli, tigla si tabla. Tehnicile folosite au fost
zidarie portanta, plansee de beton armat pe grinzi metalice, sarpanta din lemn
acoperita cu tigla, fatade tencuite, decoratie in stuc, parapeti la unele
balcoane din arama. La
inceputul sec 20, cladirile situate la colturi de cvartale aveau aproape
fara exceptie colturile taiate. Unghiurile drepte erau evitate in incercarea de a
crea fronturi frumoase cu perspectiva
indiferent de directia de mers. Intre corpurile de cladire care urmaresc
directiile arterelor alaturate se interpun doua segmente pe colt, pozitionate
la unghiuri diferite fata de celelalte. Acestea devin fatade principale, unul
dintre ele fiind cap de perspectiva pentru pietonii care vin dinspre Iosefin,
iar celalalt pentru cei care vin dinspre Elisabetin. Szekely s-a inspirat din
arhitectura vieneza care isi construise un faimos “ring” marcat sub forma unui
bulevard amplu, ridicat pe locul fostelor fortificatii, flancat de cladiri
impresionante de dimensiuni mari, realizate in stil istoric si eclectic. Szekely a proiectat un bulevard de
anvergura, dar gusturile arhitecturale s-au schimbat, caracteristica istorica
n-a mai fost in trend, in vreme ce secession-ul castiga teren tot mai mare. Un
arhitect priceput n-avea cum sa treaca cu vederea aceste tendinte, dar nici n-a putut sa
ignore cerintele comanditarilor locali bogati care isi manifestau exigentele
provinciale de falosenie banateana. Orasul cosmopolit s-a nascut tocmai din
suma acestor contradictii la care s-au adaugat personalitatea si talentul
arhitectului Szekely. Artistii de la sfarsitul sec 19 cautau forme noi de
expresie dorindu-si sa evadeze din stilurile clasice care se inspirau din arta
greaca si romana. Ei si-au asumat directii indraznete, iar acest lucru a fost
lesne de sesizat in fatadele pretios si extravagant decorate care nu semanau cu
nimic din tot ceea ce se crease pana atunci. In arhitectura Europei aparea
stilul Art Nouveau, iar Timisoara a fost inzestrata cu unul dintre cele mai
reusite sit-uri urbane cu secession original din lume care concura cu cartiere
asemanatoare din Viena sau Riga. Catedrala Mitropolitana a fost
construita in 1936, iar pana atunci in acel loc a fost un spatiu gol pe unde
trecea trenul. In fata Palatului Szekely se afla bariera la care asteptau
deopotriva masini si tramvaiul.
Palatul Hilt & Vogel
Tot Laszlo Szekely a proiectat si
Palatul Hilt&Vogel de la nr 6 in perioada 1912-1913, lipit de Palatul
Szechenyi. Si acesta a fost casa de raport cu magazine la parter, iar
materialele si tehnicile de realizare folosite au fost identice cu cel de langa
el.
Palatul Dauerbach
Palatul Dauerbach a fost construit
intre 1911-1913 tot dupa proiectele sale pentru omul de afaceri Georg
Dauerbach. Deoarece cladirea trebuia sa aiba un volum lung, Szekely a impartit
fatada pe orizontala in 5 parti: una centrala, suprainaltata impreuna cu acoperisul, care se incheie in partea
superioara cu 3 frontoane de forma unei acolade ogivate. De-o parte si de alta sunt amplasate cele
2 parti laterale, marcate fiecare de cate 2 pilastri impozanti, care se termina
cu cate un fronton care mascheaza partial acoperisul masiv, similare celor
laterale corpului central. Intre corpul central si laterale se afla 2 zone mai putin elaborate, terminate cu un acoperis mai scund, care leaga acoperisurile celorlalte 3 corpuri. Ornamentele apartin curentului secession, in vreme ce linia atticului tradeaza influenta lui Lechner. Georg Dauernbach, proprietarul cladirii, cumparase in 1911 terenul de aproximativ 1240 mp la pretul de 250.000 de coroane de la Primarie cu intentia sa construiasca o casa cu apartamente de inchiriat la etaj si o cafenea si un restaurant la parter. Numele localului a fost Palace si asa i-a ramas numele pana acum cativa ani, desi dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial restaurantul a fost inchis si transformat in depozit. Desi materialele si tehnicile folosite de catre Szekely erau aceleasi, el a amestecat stilurile ecletism, secession si Art Nouveau maghiar. Cladirea ocupa perimetrul dintre strazile Goethe si Macesilor, strazi perpendiculare pe axul longitudinal al pietei si este una dintre cele mai scumpe monumente arhitecturale din oras, fiind evaluata la suma de 6 milioane de euro.
Palatul Marbl a fost construit de renumitul arhitect Arnold Marbl
al carui renume trecuse deja granita orasului. Desi este una dintre cele mai frumoase cladiri
din oras, sunt extrem de putine informatiile care se cunosc despre istoria ei.
Imobilul este impartit in 24 de apartamente organizate pe 3 etaje, iar la
parter sunt magazine. Aceasta ar valora 3.5 milioane de euro pe piata
imobiliara.
Intre cele doua cladiri este amplasat Palatul Neuhausz, construit
tot de Laszlo Szekely in aceeasi combinatie de 3 stiluri arhitecturale. Cladirea
are un ax de simetrie marcat de un volum in rezalit, situat pe axul fatadei si
acoperit cu un acoperis din tabla armata cu reliefuri. deasupra lui se ridica
un fronton circular al carui ax este marcat de o fereastra verticala terminata
in semicercuri. Si aici sunt resimtite influentele lui Odon Lechner, celebrul
arhitect maghiar poreclit “Gaudi in varianta ungara”. Parapetul etajului 2, cat
si taietura arcului de deasupra trimit catre stilul arhitectural al acestuia.
In tehnica de realizare se resimt influentele ecletismului, secession-ului si
Art Nouveau maghiar.
Palatul Lloyd a fost construit in perioada 1910-1912 dupa planurile
arhitectului Leopold Baumhorn la cererea mediului de afaceri local care a si
finantat investitia. Cladirea este amplasata pe Corso, la colt de NV, avand
fatada pe 3 laturi si orientata catre Teatrul National. Fatada este impartita
in 3 registre prin intermediul a 2
profile orizontale. In partea superioara a atticului se afla un acoperis masiv.
Aici a functionat Bursa Agricola o buna perioada de timp, pana cand comunistii
au donat imobilul Universitatii. Din bogatia de ornamente se mai pastreaza
astazi portiuni de lambriuri, oglinzi, ramasite din vitralii si cateva
candelabre.
Palatul Lloy
Cladirea a fost realizata in stil eclectic cu accente din secession, fiind construita pe 3 etaje cu interior luxos. La parter se afla Cafeneaua Lloyd, loc de intalnire pentru burghezia locala. La etajul 1, spatiul era ocupat de Bursa Agricola si Societatea Lloyd, iar la urmatoarele 2 etaje erau amenajate spatii de locuit. La parterul cladirii inca functioneaza restaurantul Lloyd.
Familia Weiss era una dintre cele mai importante din oras, unii
dintre ei fiind medici recunoscuti, industriasi respectati, intreprinzatori
apreciati. Ei au comandat in 1912 ridicarea unei cladiri cu apartamente de
inchiriat la capatul bulevardului Republicii, locul de unde incepea promenada.
Afacerea s-a dovedit a fi una profitabila, atat pentru arhitectul Laszlo
Szekely, cat si pentru antreprenor. Cladirea era pozitionata pe vechea strada
Sf. Ioan, cu frontonul principal orientat spre teatru, la parterul careia au
existat spatii comerciale.Palatul Lloy
In unul dintre capetele pietei se afla Teatrul National. El leaga
cele doua laturi ale pietei, Corso si Surogat. Acesta dateaza din anul 1753 si
a fost construit in stilul Renasterii italiene, dupa planurile arhitectilor
vienezi Helmer si Fellner. Planul cladirii cuprindea parterul si 3 etaje si se
preconiza inclusiv existenta in incinta lui a unui hotel. Costul constructiei
s-a ridicat la impresionanta suma de 1.440.000 de coroane.
Dar cladirea a avut
un parcurs extrem de zbuciumat, fiind prima data mistuit de un incendiu in anul 1880 si reconstruit dupa planurile initiale. Cladirea se caracterizeaza printr-un
rezalit in fatada principala care cuprinde la parter 3 usi scunde, deasupra o
loggie cu stalpi si arce pe lungimea primelor 2 etaje. Cel de-al 3-lea etaj
era despartit de nivelele inferioare printr-o cornisa si ferestre ochi de bou
care formau un etaj in attic. Partile laterale, cu ferestre ordonate pe cele 4
nivele ii dadeau maretie. Fatadele laterale erau ocupate de hotel ale carui
ferestre erau orientate spre piata. In 1795, cladirea a fost modernizata, la parter
deschizandu-se un restaurant si o cafenea. Teatrul a fost din nou avariat in
timpul Revolutiei de la 1848, iar lucrarile de restaurare s-au intins pana in
1851.
In 1880, pe data de 1 mai cand era programata o reprezentatie de gala,
teatrul a fost iarasi mistuit de flacari, reusind sa fie salvate o parte din garderoba,
un pian si biblioteca. Atunci a fost declarat
falimentul, iar teatrul a fost trecut in posesia municipalitatii. Ultimul
spectacol a avut loc in 1920 cand teatrul a trecut a 3-a proba a focului, iar
recladirea lui a fost demarata 3 ani mai tarziu sub atenta supraveghere a
arhitectului Diuliu Marcu. Atunci s-a marit capacitatea salii de spectacole la
un numar de 892 de locuri, diminuandu-se capacitatea Hotelului Ferdinand prin
cedarea a 23 de camere. Sala de spectacol este organizata cu un rand de loje in
fata carora se afla un rand de fotolii. Balconul din fata scenei are 4 randuri
de fotolii, iar celelalte doua sunt amplasate in cele 2 laturi cu cate 2 randuri de fotolii. Lojele
sunt sustinute de 4 stalpi de beton armat imbracati in marmura. Scena are
dimensiunea de 23 x 13 m, iar frontonul, o inaltime de 41 de metri. Cupola
are un diametru de 17 m si este alcatuita din 12 ferestre bizantine. In centrul
ei se afla un imens candelabru de alama care cantareste 1200 de kg. Publicul
are acces pe cele 6 scari, dintre care 2 conduc spre bulevard. Vestibului
principal e imbracat in marmura artificiala si are 2 scari de onoare, lucrate in
marmura alba de Ruschita. De aici de intra in vestibulul rotativ din subsol
unde sunt garderobele si cele 4 scari care duc la parter, lojele mici si galerii.
Teatrul renovat si-a chemat actorii la rampa in ianuarie 1928, la eveniment
fiind invitati si membrii Casei Regale, dar adevarata inaugurare ca vector de
cultura in limba romana a avut loc in 1945 in seara de Craciun in prezenta
Doamnei Lilly Bulandra, intr-un spectacol regizat de catre distinsa actrita in
care a si jucat.
Daca traversam Piata Victoria pe cealalta parte, mai exact pe Surogat, prima cladire pe partea
stanga la nr 1 este Palatul Loffler, construit intre 1912 -1913, in acelasi mix
de 3 stiluri arhitecturale, dupa planurile lui Leopold Loffler. Batranul Leopold
Loffler a finantat constructia din banii familiei, cladirea fiind proiectata pe 3 nivele.
Ea are 3 etaje, iar la unul dintre ele isi stabilise batranul sediul
de firma. Si aceasta constructie fusese conceputa ca si casa de raport cu
spatii comerciale la parter si apartamente de locuit pentru cei 3 fii ai lui,
dintre care unul era arhitectul care proiectase cladirea si ii purta numele. Familia era una respectabila
care se ocupa cu comertul de cereale, membrii ei fiind oameni de vaza in urbea
locala. In anul inaugurarii, la parter a avut loc o mare expozitie de flori. In
cladire se aflau mai multe birouri, printre care si cele ale Directiei Regionale a MAV (caile ferate maghiare). Cladirea se intindea mult pe lungime,
ocupand un cvartal intreg. Latura lunga este realizata cu stil, ritmata de
planuri iesite in rezalit. Fatadele sunt scurte, bine puse in valoare cu
elemente caracteristice Art Nouveau. Se remarca 2 bowindow-uri bogat decorate
cu perechi de statui umane si graffitti-uri florale, terminate cu un fronton
triunghiular mare. La acest capat, acoperisul este suprainaltat, menit sa
ridice inaltimea palatului. Latura lunga are un aspect sobru si masiv, dar
laturile scurte se remarca prin zveltete si decoratiile spectaculoase. Ele se termina cu un fronton triunghiular care se sprijina pe 2
volume iesite in bowindow pe inaltimea a 3 nivele. In partea de sus, sub un
motiv cu ferestre ovale, 2 grupuri statuare flancheaza fiecare bowindou. Frontonul
din partea nordica inca pastreaza urmele gloantelor trase in timul Revolutiei din decembrie 1989. In fata fostului lacto-bar a fost impuscat Ladislau
Csizmarik, cel care dirija cantecele intonate de revolutionari in Piata Operei.
Despartita de o strada ingusta, urmatoarea cladire este Camera de
Comert, infiintata in 1850, tot pe partea Surogat a pietei. Constructia ei a
inceput in anul 1930 si era prevazuta cu spatii comerciale la parter, la primul
etaj fiind birourile si camera de consiliu. Palatul are doua fatade simetrice,
una pe Surogat, alta care da in spate, pe strada Lenau, ambele prevazute cu elemente
decorative: un fronton triunghiular impunator si 2 statui amplasate in dreptul
acoperisului si arhitravei, reprezentand industria metalurgica si industria
casnica. Si aceasta apartine arhitectului Laszlo Szekely, proiectata in stilul ecletismului
la moda, cu un ax de simetrie si registru bine marcat, incheiata cu un trufas
fronton triunghiular.
In timpul ocupatiei Imperiului Austro-Ungar s-a remarcat influenta
barocului vienez si aparitia Art Nouveau-ului in arhitectura orasului, dar a lasat
loc arhitecturii traditionale romanesti o data cu trecerea orasului in
administratia romaneasca. Un exemplu concludent este ridicarea Catedralei
Mitropolitane realizata in stil brancovenesc. Ea inchide Piata Victoriei (sau Piata Operei cum i se mai spune), fiind pozitionata fata in fata cu Teatrul National la o distanta considerabila una de alta. Catedrala a fost constrita intre
anii 1936 si 1946 si combina elemente de arhitectura bizantina si romaneasca. Catedrala
are 11 turnuri acoperite cu tigla smaltuita si colorata cu motive decorative
romanesti avand o inaltime de 83 de metri. Cupola cu bolti laterale a fost
realizata in stil bizantin, iar pardoseala este facuta din mozaic stilizat dupa
modelul covoarelor banatene. Catedrala are 7 clopote care impreuna cantaresc 8
tone. Fiecare clopot corespunde unui ton muzical si are cate o inscriptie din
textele sfinte. Clopotele, actionate electric, au fost turnate dintr-un
material rar importat din insulele Sumatra si Borneo, acordate de catre
compozitorul Sabin Dragoi. Catedrala a fost sfintita in 1946 de catre ctitorul
ei, Regele Mihai I al Romaniei, si poarta hramul Sf. Trei Ierarhi si al Sf. Iosif
de la Partos. Planul arhitectural a fost conceput in forma de cruce. In
interior se afla colectia de Arta veche bisericeasca a Arhiepiscopiei
Timisoarei. Tot atunci au fost construite cartiere de vile in jurul centrului
unde s-a resimtit influenta acestui stil.
Cand marele plan de urbanism a fost pus in aplicare, dincolo de fortificatii se intindea
esplanada Cetatii, o campie lata de 948m unde nu erau permise ridicarea de
locuinte sau cladiri din motive de strategie militara. Din acest motiv
celelalte cartiere au fost ridicate la aproximativ 2 km fata de centrul
cartierului Cetate. In estul orasului, in actualul cartier Fabric, incepand din
anul 1732 au aparut multe manufacturi. Aici a fost ridicat un turn de apa de
unde apa potabila era adusa prin conducte de lemn in fantanile din Cetate. Doisprezece
ani mai tarziu s-a aprobat construirea cartierelor de locuit: Fabric, Mehala,
Maierele Noi sau Germane, denumit astazi Iosefin. Cartierele Mehala, Iosefin si
Maierele Vechi (actualul Elisabetin) au aparut ca si cartiere de locuit in a
doua jumatatea sec 18. Casele erau asezate perpendicular pe frontul strazii si
aveau numai parter. Multe dintre ele erau construite din pamant, impletituri de
nuiele cu lut sau caramizi de pamant nears. Dupa ce raul Bega a fost
regularizat in amonte (in anul 1728) si a devenit canal navigabil, cartierul
Iosefin a cunoscut un avant economic fara precedent. Dar despre cartierele din jur vom povesti alta data.
