Nu cred ca exista cineva care sa nu fi citit romanul lui F. Scott Fitzgerald, "The Great Gatsby", care a fost publicat in anul 1925 si a devenit unul dintre cele mai cunoscute romane ale lumii. De-a lungul timpului, dupa acest roman s-au realizat cinci ecranizari: prima apartine anului 1926, in perioada filmului mut, cu regia semnata de Herbert Brenon, considerata cea mai fidela adaptare a cartii, dar care i-a nemultumit atat de tare pe Fitzgerald si pe sotia sa, Zelda, incat au parasit sala inainte de final. Dupa eveniment, Zelda i-ar fi scris fiicei sale, Scottie, o scrisoare in care afirma ca filmul i s-a parut ingrozitor. Urmatoarea ecranizare a fot facuta in 1949 de catre regizorul Elliott Nugent despre care nu stiu mare lucru. Filmul din 1974 apartine regizorului Jack Clayton si a fost realizat dupa scenariul scris de catre Francis Ford Copola, avandu-i in rolurile principale pe actorii Sam Waterston, Mia Farrow si Robert Redford.
Aceasta ecranizare reprezinta cea mai cunoscuta si apreciata versiune. Dupa premiera filmului, scriitorul Tennesse Williams a scris in „Memorii": „mi se pare ca mare parte dintre povestile si faptele mele ar putea constitui un material interesant si profitabil pentru cinematografia contemporana daca ele ar ajunge pe mana unor maestri ai regiei precum Jack Clayton, care a facut din «Marele Gatsby» un film chiar mai bun decat romanul lui Scott Fitzgerald." In anul 2000, Robert Marcowitz a realizat adaptarea pentru televiziune a aceluiasi roman pe care nu am vazut-o si ajungem astfel la filmul a carui premiera a avut loc in acest an la Cannes, regizat de catre Baz Luhrmann.
N-am sa ma apuc sa vi-l povestesc, deoarece sunt convinsa ca toti stiti subiectul. Ceea ce va pot spune este ca aseara m-a impresionat in primul rand maniera in care cei trei actori au dat viata personajelor si aici fac referire la Leonardi DiCaprio in rolul lui Gatsby, Nick Carraway in rolul lui Tobey Maguire si nu in ultimul rand de actrita Carey Mulligan in rolul lui Daisy, iar in al doilea rand decorurile absolut luxuriante care redau intocmai America anilor 1920, in plina explozie de de prosperitate economica, minunatele costume semnate de Miuccia Prada, accesorii care iti sparg retina prin opulenta si stralucire. Filmul debuteaza cu Tobey aflat internat intr-un sanatoriu si caruia i se recomanda terapia prin scris. Ecranizarea este rotund realizata de vreme ce filmul incepe si se termina avandu-l pe Tobey prezentat in aceeasi ipostaza: de narator al propriilor experiente de viata, un fel de translator al tuturor situatiilor si personajelor cu care a interactionat pana in momentul internarii lui , si implicit de personaj. Dincolo de aparenta poveste a sarmanilor oameni bogati care sunt condamnati sa traiasca intr-o nefericire continua care se amplifica in petrecerile luxuriante, in relatii amoroase extraconjugale, in sentimente superficiale, se contureaza si personalitati puternic marcate cum este aceea a lui Jay Gatsby, o celebritate locala, un barbat extrem de bogat, charmant si enigmatic, gazda unor petreceri in care invitatii nu l-au vazut niciodata.
Vecinul sau, Tovey Maguire nu rezista ispitei de a vedea cu ochii lui aceasta lume fascinanta si extravaganta. Fara sa vrea si fara sa stie el intra intr-o lume nebuna, manageriata de catre obsesii si dureri ascunse, pentru ca in spatele acestei opulente ametitoare, Jay ascunde o mare tristete legata si generata de femeia pe care o iubeste si care apartine altuia: Daisy Buchanan, interpretata atat de delicat de actrita Carey Mulligan. Aceasta se complace intr-o casnicie de suprafata, este macinata de gelozie cand afla ca sotul ei are o amanta, dar nici nu poate sa se ridice la intensitatea iubirii lui Jay, fiind in stare sa ii impartaseasca sentimentele. Desi frumoasa si isteata, ea este un fel de victima a societatii americane care a transformat-o intr-o femeie frivola si slaba, incapabila sa isi construiasca singura destinul. Faptul ca in anul 1920 jazz-ul era in mare voga l-a determinat pe Baz Luhrmann sa fie foarte selectiv cu cel care avea sa decida coloana sonora a filmului. El l-a ales pe Jay-Z, iar acesta a facut o selectie a melodiilor interpretate de: Beyonce, Florence Welch, Bryan Ferry, Jack White si Lana del Rey. Acum cine stie daca F. Scott Fitzgerald nu s-ar fi ridicat din nou de pe scaun si ar fi parasit sala deoarece muzica este mai mult moderna si nu prea are mare legatura nici cu foxtrot-ul, nici cu charleston-ul. Poate s-a dorit o apropiere a subiectului de muzica gustata astazi de catre publicul tanar?!?Este o presupunere si o parere personala. Au fost si cateva incercari de a sparge tiparele cartii, de a iesi din acele unduiri atent relatate in carte cu privire la personalitatea personajelor si , dupa vizionarea filmului, chiar am scos cartea din biblioteca si am cautat pasajul care se refera la scena in care Tom Buchanan il duce pe Nick, varul lui Daisy, la amanta lui unde se consuma acea scena a betiei incarcata de sexualitate aluziva. In carte, aceasta scena nu apare si cred ca aceasta insertie a avut acelasi scop: aducerea subiectului cat mai aproape de superficialitatea relatiilor din prezent. Atunci cand s-a decis sa faca acest film, regizorul Baz Luhrmann a stiut din start cui va da rolul lui Jay Gatsby, dar pentru rolul lui Daisy alegerea a fost ceva mai grea. La casting au fost invitate actritele Carey Mulligan, Amanda Seyfried, Keira Knightley, Blake Lively, Scarlett Johansson si Jessica Alba. Regizorul Baz Luhrmann este cunoscut iubitorilor de film datorita ecranizarilor "Moulin Rouge", "Romeo and Juliet" si "Australia". Ca si concluzie pot sa va spun ca si de aceasta data cartea a batut filmul! Dar un roman de acest gen greu ar putea fi pus pe pelicula si sa lase cartea in urma. Dar sunt datoare si sa recunosc faptul la DiCaprio a facut, din nou, un rol de zile mari.
