Este primul an in care sarbatorim Pastele in doi, motiv
pentru care mi-am propus sa petrecem sarbatorile cu multa cumpatare, fara excese culinare. Asa ca am mers la supermarket si am cumparat forma cea mai mica de tort pe
care am gasit-o. Am pus in cos cele
necesare si pun-te drum pana la mosie in turatia cailor putere.
Padurea inverzise in tonuri crude si formase
deasupra serpentinelor tuneluri infrunzite.
Cand am ajuns acasa, iarba crescuse cat casa, vremea era ceva mai rece,
dar soarele inca scalda in lumina crestele dealurilor din jur. Sambata
dimineata ne-am trezit cu ziua-n cap si ne-am apucat de treaba. Barbata-miu a tuns iarba din livada si gazonul din curte, a udat gradina, iar eu
am scos la inaintare ingredientele pentru tort si m-am pus pe treaba. Ca o buna
gospodina ce mi-as dori sa fiu, am incercat pentru prima data tortul cu capsuni
al doamnei Laura Laurentiu si a iesit in final o adevarata piesa de arta culinara cu care abia asteptam sa ii scot ochii
barbatului meu. Cum nu ne omoram cu ouale fierte, vopsisem si eu pentru
prima data in viata mea vreo 6 bucati, cat sa fie si la noi pe masa cateva
pentru décor. Noroc cu maica-mea si
soacra-mea care ne trimisesera si ele cu o zi inainte cate 4 pentru ca stiau
ca nici nu ne plac si nici nu vopsesc.
Am bagat carnea de miel in bait si am dat-o la rece pentru a doua zi. Dupa
amiaza, cand al meu si-a tras patura peste ochi si s-a bagat la somn, m-am
retras si eu la umbra. Aveam pe terasa
un carceag si o ulcica din ceramica de Binis vechi cam de vreo suta de
ani si un butoias de tuica de prin anii ’60 scorojit si ruginit pe care imi
propusesem sa le readuc la viata.
Am dat cu pasta decapanta peste lacul crapat
si umflat pe alocuri, am curatat lemnul, l-am smirgluit bine pana am
facut rani la buricele degetelor si l-am lasat sa se usuce putin la soare. Am
pictat butoiasul, l-am lacuit si l-am dat la soare sa se usuce bine.
Intre aceste etape, spalasem bine vasele de ceramica si le pusesem la uscat. Dupa ce le-am restaurat modelele initiale, au iesit doua exemplare frumoase, tocmai bune sa dea un plus colectiei cu obiecte din ceramica de pe terasa.
Asta iarna
pictasem niste placi din lemn din care vroiam sa imi fac stativul care sa
acopere butelia mare din gradina, asa ca am scos bucatile de lemn si le-am
montat, astfel incat, dupa Paste, sa il putem pune la vedere.
A doua zi de dimineata am pus mancarea pe foc si am
aranjat casa de sarbatoare. Pe la pranz,
in jur de ora 13.00, sa vedeti nevazuta! S-a pornit colinda cu impartitul
prajiturilor si ciocnit de oua intre vecini. Pe rand, fiecare venea cu farfuria
plina si cu cate doua oua. Asa ca eu am impartit toate ouale neamului si
frumusete de tort din care nici n-am apucat sa gustam, nici sa pozam, drept
urmare va trebui sa ma credeti pe cuvant.
Sa fie primit, zic, frumos a fost, sper ca si gustos. Imi voi da eu
seama la anul daca mai vine cineva la mine cu prajituri. Preventiv, al meu le-a
dat si cate o sticla cu bere Pilsner
Urquell. Isi luase 4, noroc ca nu bause niciuna. Daca tortul n-a fost bun,
macar stiam ca berea a fost grozava. Spre seara, flacaii au pornit sa bata toaca pe
la portile oamenilor, fiecare cu instrumentul lui pastrat din tata-n fiu si scos la lucru in ajun de Inviere. O minunatie cum
sunau toate sapte la unison. Pe la ora 9 seara , satenii s-au strans pe malul lacului, au strans crengi uscate si-au aprins focul. Ritualul focului se pastreaza in datina satului carasan si are loc intotdeauna in seara de dinaintea slujbei de Inviere.
Si
cum satul se intinde pe 7 km, pe malul Lacului Mare au fost aprinse mai multe
focuri. Traditia populara banateana
spune ca trebuie sa respectam o serie de ritualuri care trec in mod natural de
la o generatie la alta prin implicare in
momentul magic al comunitatii si transforma fiecare clipa intr-una unica si
irepetabila. Aprinderea focului inainte de Inviere are o semnificatie aparte: pe
de-o parte este sarbatorit momentul in care Isus a adus lumina pe pamant,
daruind pace lumii prin jertfa Sa, si, pe de alta parte, prin acest ritual se “ard”
pacatele iernii celebrand sosirea primaverii. In multe zone din Banat, focul se
aprinde in curtea bisericilor, dar sunt zone in care fie sunt aprinse in
gospodariile oamenilor, fie pe dealuri. Focul arde pana spre miezul noptii cand
oamenii pleaca la biserica pentru sluja de Inviere. Inainte de plecare, femeile
umplu ligheanele cu apa in care pun fire
de busuioc si salcie, se spala pe fata, imbraca haine de sarbatoare, iau blidul
cu pasca si oua si pornesc sa isi sfinteasca bucatele pe care le vor imparti a doua
zi de Pasti in cimitire. Spre dimineata, ulita se umple de lumina candelelor si
fiecare duce spiritul credintei in camine.
Sa fiti sanatosi si iubiti de cei dragi. Hristos a inviat!
