Parfum: Jasmine and love - the sovereigns of Egypt

Orizontul era in flacari, iar valurile se spargeau calme de mal. Pana ce si pasarile se oprisera din zbor uitandu-se la explozia de sunete, culoare si arome care se dadea de-a rostogolul pe creasta valurilor pana pe tarm. Lumea se stransese pe faleza si se uita uimita la corabia care se pregatea sa intre in port. Valurile dansau jucause in jurul vaslelor de argint care se ridicau si coborau in ritmul muzicii de flaut si harpa. Silueta vasului care dansa pe apa era invaluita in flacarile tortelor ce fusesera aprinse chiar la ingemanarea zilei cu noaptea, raspandind miros de tamaie. Corabia fusese construita din lemn de cedru parfumat caruia mesterii ii infipsesera in pantece un catarg inalt de care erau ancorate velele albe  impregnate cu ulei de iasomie, caci mandra regina stia ca florile albe starnesc pasiunea si alunga starile de indispozitie. Pe puntea corabiei Taurus, intr-un pat acoperit cu panze delicate tesute cu fir de aur statea Cleopatra, inconjurata de o multime de copii care ii imprastiau aerul cald cu enorme evantaie facute din pene de paun. Sclavele o imbaiasera in apa parfumata, ii incretise parul negru si bogat pe tulpini de trestie si-i pudrasera umerii cu praf de scoici pisate amestecat cu pulbere de alabastru. Excesul de par fusese smuls cu atentie si nimic nu fusese lasat la voia intamplarii. Mainile ii fusesera masate cu kyphy, iar picioarele cu uleiuri picante de scortisoara. Reteta de kyphy era atent pastrata doar pentru uzul ei personal si nimeni nu reusise sa afle ce uleiuri erau amestecate incat parfumul vrajea pe oricine il mirosea. Crema  strangea in hora simturilor extract de miere, vin, smirna, lemn de trandafir, carmadon, nard, crocus, menta, iasomie, scortisoara, canabis, macris, boabe de ienupar si tamaie, dar reteta era stiuta doar de alchimistii personali ai reginei, care aveau grija sa mai scoata sau sa adauge si alte esente frumos mirositoare, caci parfumul ei trebuia sa tulbure simturile celor din preajma si sa-l relaxeze pe cel care o poarta. Cutiile cu kyphy erau atent pastrate, caci Cleopatra stia ca unguentul are puteri afrodisiace. In jurul jiltului pe care statea regina erau asezate vase de arama inalte pline cu buchete de trandafiri si altele mai mici cu tamaie aprinsa pe jar de eucalipt care imprastiau in jur o atmosfera de magie. Cand Marc Antoniu a urcat pe punte, zeci de sclave i-au presarat petale de trandafir si flori de iasomie in cale, intr-un dans misterios, deschizandu-i calea catre impunatoarea stapana. Cleopatra si-a ridicat privirea catre el aruncand sageti de foc. Imparatul roman niciodata nu vazuse o astfel de femeie care sa stranga intr-un singur trup toate ispitele lumii. Regina l-a prins in farmecele sale si nu l-a mai lasat sa plece pana la moarte. Dar n-a uitat sa multumeasca in gand florilor de iasomie.

Floarea de iasomie este simbolul parfumat al iubirii. Ea este asociata cu modestia, gratia si senzualitatea, iar extractul este considerat regele uleiurilor esentiale. In industria parfumeriei exista o veche zicala care spune: nici un parfum fara iasomie. Ea este culeasa noaptea cand mirosul este foarte pregnant. Aroma este intensa, cu proprietati afrodisiace, iar mirosul este proaspat si floral. Alchimistii au folosit extractul plantei si au inventat parfumuri unele mai senzuale decat altele. Pe cine sa mire astazi ca extractul de iasomie este folosit in compozitia atator sute de parfumuri?

In timpul marii crize economice din 1929, Jean Patou lansa un parfum luxos, “Joy”, creat din tuberoze, trandafir, ylang-ylang, iasomie si radacina de iris, completate de arome de pere dulci, mosc, lemn de santal.

In 1950, Frederic Malle lansa o capodopera a parfumeriei, “Le parfum de Therese”, dedicat sotiei sale care ii i-a si imprumutat numele. Cat timp acesta a trait, parfumul a fost realizat special pentru ea, dar la moartea acestuia, Therese a permis comercializarea parfumului in editii de nisa. Notele de varf sunt mandarina, pepene, iasomie si piper, cele de mijloc – violeta, pruna, trandafir si nucsoara, iar cele de baza- lemn de cedru si vetiver.

Cacharel a creat in 1978 un parfum romantic si fresh, pe baza de esente florale care si astazi se vinde foarte bine. Numele lui este “Anais”, cu miros feminin, care are la baza un amestec de cedru, flori de portocal, zambile, trandafir alb, ambra, lemn de santal, gardenie, iasomie si crin si un strop de tamaie.

In 1990 un alt parfum adorat de catre vedetele hollywoodiene a fost lansat de catre casa Lancome. Numele lui era "Tresor" si era unul oriental-floral. Notele de varf erau caisa, piersica, ananasul, bergamota, cele de mijloc: iasomie, trandafir si heliotrop, iar cele de baza: santal, mosc si vanilie. 

Multe dintre doamnele zilelor noastre adora un alt parfum, “La vie est belle”, produs de catre acceasi casa Lancome. Este un parfum floral cu tenta gurmanda care a fost lansat in 2012 si este inca in trend. Notele de varf sunt date de catre coacazele negre si para, cele de mijloc de stanjenel, iasomie si flori de portocal, iar cele de baza de patchuli,vanilie, tonka si pralina.

In 1991, casa Dior lansa “Dune”, un parfum suav, ca o soapta a nisipurilor fierbinti, mereu schimbatoare si amagitoare. “Dune” este mai degraba un exercitiu de imaginatie, in totala contradictie cu parfumurile grele care facusera istorie pana atunci precum 

Shalimar, 

Opium sau 

Poison. Notele de varf sunt date de extractul de pepene, bergamota, mandarina, palisandru, bujor, lemn de trandafir, cele de mijloc: iasomie, ylang-ylang, iris, licheni si crini, iar cele de baza: lemn de santal, ambra, vanilie, patchuli, mosc si muchi de stejar.

In 1994, Paco Rabanne lansa “XS pour elle”, un parfum floral alb “de categorie grea”. Notele de varf sunt asigurate de bujor, mandarin si iasomie, cele de mijloc de ambra, neroli si frezie, iar cele de baza de lemn de santal, mosc si ylang-ylang. 

Cativa ani mai tarziu, acelasi parfumier avea sa vina cu o alta explozie olfactiva. Caci noua, femeilor, ne place sa credem ca suntem bijuterii la casa omului, iar “Million Lady”a fost creat sa sustina aceasta dorinta a noastra. Amestecul de uleiuri esentiale florale (iasomie, flori de portocal, gardenie, patchouli) sunt combinate cu cele fructate (lamaita si zmeura) intr-o combinatie menita sa satisfaca orice exigente.

In 1999, Christian Dior a cucerit inimile femeilor cu “J’adore”. Recipientul in forma de amfora ascundea esente de mandarina, iasomie, orhidee, mosc, mure si prune. 

In 2004, aceeasi casa lansa “Pure Poison”, a patra esenta din seria celor 4, bazat pe extracte de iasomie, portocala, bergamota, mandarina, flori de portocal, gardenie, lemn de santal, mosc si ambra alba.

In acelasi an, Gucci lansa “Rush”, sexy si elegant, realizat din esente tari de iasomie, fardenie, frezie, vanilie si parchouli.

Casa Chanel nu s-a lasat nici ea mai prejos si a lansat cateva parfumuri care aveau menirea sa cucereasca simturile. “Coco Mademoiselle” lansat in 2001, are ca note de varf portocala si florile de portocal, mandarina si bergamota, cele de mijloc-mimoza, iasomia, trandafirul turcesc si ylang-ylang, iar cele de baza patchouli, tonka, vetiver, mosc alb si opoponax. 

Celalalt parfum a fost lansat doi ani mai tarziu si a gost numit “Chance”. Notele de varf sunt ananas, stanjenel, patchouli, piper roz, si zambila. Cele de mijloc sunt iasomie si lamaie, iar cele de baza-mosc, patchouli, vanilie si vetiver.

In 2008, Bvlgari a scos pe piata “Jasmine noir”, un parfum de iasomie gratios, dar puternic, promovat de catre Kate Moss. Notele de varf- petale de gardenie, cele de mijloc – iasomie si migdale, iar cele de baza – esente de lemn dulcesi boabe de tonka. El a fost urmat de catre “Mon jasmin noir” care contine note de lacramioara, iasomie si mosc.

In acelasi an, Van Cleef and Arpels lansa “Feerie”, o nebunie de parfum , fructat si floral totodata avand note de varf coacazele negre, violetele si mandarina, completate de notele de mijloc prin extractul de iasomie si trandafir, si cele de baza prin vetiver, ambra, tamaie si opoponax.

Anul 2008 a fost unul benefic si pentru Tom Ford care a lansat “White Patchouli” cu note de varf: bergamota, bujor, coriandru si flori albe, cele de mijloc: trandafir, iasomie si nalba de mosc, iar cele de baza: arome lemnoase, tamaie si patchouli. 

Aceeasi casa avea sa mai dea un parfum de referinta, "Jasmine Musk".

Amounge a lansat si ea “Honour Woman”, un parfum oriental de dama avand note de varf: coriandru, piper si rubarba, cele de mijloc: garoafa, tuberoza, lacramioare, gardenie si iasomie, iar cele de baza:mosc, ambra si lemn de santal.

Lista este enorm de lunga, poate ar trebui amintite “Arba Wardat” de la Rasasi,

“Jasmin du malabar” al casei Rance, 

"Be" de la Gicenchy, 

"White Jasmine" de la Jo Malone, 

Dolce & Gabanna,

Fendi, 

Viktor & Rolf,

Donna Karan,

Carven,

Boucheron.

Oricare ti-ar fi alegerea, poti fi sigura ca nu ai cum sa gresesti. Si mai cu seama trebuie sa crezi ca meriti sa te rasfeti. Cine isi doreste mai mult, poate visa pret de cateva momente ca este regina Cleopatra. Fara sa tanjim la amanti celebri, fara sa dorim sa stapanim teritorii, fara sa cutreieram marile si sa purtam razboaie. Dar trebuie sa credem ca vom bifa victorii in lupta cu ridurile  si cu timpul. Cleopatra a fost prima femeie care a scris un manual de cosmetica privind tehnici si retete pentru ingrijirea frumusetii, toate stranse intr-un tratat intitulat “Cleopatrae gynoeciarum libri”. Din pacate, cartea a ars in incendiul care a transformat in scrum renumita biblioteca din Alexandria, iar o parte din texte au fost recuperate de catre Criton din Heraclea, un renumit medic grec si procurator roman, care a scris un tratat de cosmetica in 4 volume, in care a strans toate retetele inventate de catre Heraclides si frumoasa regina a Egiptului. Iata una dintre renumitele potiuni folosite de catre Cleopatra pentru ca pielea ei sa aiba stralucire si finete. 

Imbaiaza-te intr-un amestec de lapte, miere, aloe vera si ulei de migdale dulci, chiar daca nu-ti propui sa cuceresti pe cineva anume. Se spune ca piele va deveni extrem de catifelata (banuiesc ca si lipicioasa), moale si neteda. Intrebarea e: de unde atata lapte si miere? Eu cred ca merge si o crema facuta din ingredientele mentionate si lasata sa actioneze pret de cateva minute pe piele. Voi ce parere aveti? Eu nu am incercat. Dar cred ca ar merita.

Veronica Franco: curtezana, masca si carnavalul

Nu departe de imaginatia fiecaruia dintre noi exista un oras al escapadelor amoroase in care curtezane frumoase au frant inima nobililor aventurosi. Arhipelagul venetian a fost secole de-a randul ravnit de aprigi dusmani, dar nimeni nu a reusit sa le subjuge curajul si libertatea. Arhitecti priceputi au ridicat o cetate pe mare, un oras superb construit pe platforme infipte in piloni de lemn. In perioada renascentista, aici veneau cele mai frumoase si celebre femei cu un singur gand: sa cucereasca puterea, cucerind inima barbatilor care o detineau. Cantate de poeti si venerate de nobili, curtezanele au fost promotoarele libertatii femeilor, chiar daca atunci nici macar prin cap nu le trecea ca pot deschide drumuri si idealuri pentru zeci de generatii viitoare. Erau femei inteligente care isi castigau singure traiul fiind stapanele propriilor destine.

Veronica isi admira rochia de catifea tesuta cu fir de aur si impodobita cu numeroase perle si pietre pretioase asezata frumos pe marginea patului si nimic nu trada ca acesta tinuta vestimentara fusese special croita si daruita pentru cea mai celebra “contigiana onesta”. Lenjeria alba de matase ii scotea in evidenta parul lung si negru, iar ghetele aurii cu care era deja incaltata scoteau sunete infundate in podeaua de lemn. Veronica era o femeie tanara de o frumusete rapitoare, plina de viata si cu o inteligenta iesita din comun. Chipul ei emana uneori o tristete ce-i dadea un farmec aparte si imprastia o nota de mister. Era o femeie rafinata si educata, constienta ca viata depindea de forta si determinarea ei. Copilul dormea in camera de-alaturi, dar ea nu se gandea decat cum sa devina stapana propriului ei destin. Era descendenta unei curtezane oneste, Paola Fracassa si fiica lui Francesco Franco, iar ea se jurase ca niciodata nu o sa mearga pe drumul mamei sale. Veronica mai avea doi frati, iar parintii angajasera profesori particulari care sa se ocupe de educatia lor. Facuse imprudenta sa accepte mariajul pus la cale de catre parinti si se maritase in anul 1560 cu un medic instarit, Paolo Panizza. Dupa 4 ani de casnicie, s-a intors in casa parinteasca si vreme de 6 ani a incercat sa isi recupereze zestrea intrata in posesia sotului de drept.  Lucrurile erau simple: barbatul ramasese cu dota, ea cu copilul. Cand s-a intors in casa parintilor, Paola i-a sters lacrimile si-a initiat-o in tainele meseriei de curtezana. Dragostea era un privilegiu pe care cei de teapa lor nu si-l puteau permite, dar putea sa invete sa iubeasca daruindu-se si oferind dragoste tuturor. Vronica si-a croit drumul spre inima barbatilor avuti cu demnitate si curaj, cu inteligenta si toleranta, incercand sa isi construiasca propria influenta. Stapanea arta conversatiei, detinea profunde cunostinte despre arta, muzica si politica, fermecandu-l pe insusi regele Frantei, Henry al 3-lea, pe care l-a convins sa ajute La Serrenissima in razboiul contra turcilor. 

La 20 de ani, in 1565, Veronica era catalogata cea mai renumita si cea mai ravnita curtezana. Insa viata isi intoarce filele bucuriei si sperantei si te obliga sa le parcurgi inclusiv pe cele in care durerea si disperarea te obliga sa mergi mai departe. Ea insasi un suflet sensibil, scria poezii, fiind una dintre invitatele salonului literar al lui Domenico Venier. In 1575 a publicat primul volum de poezie, Rime Terze, adunand laolalta 17 poeme. Lirica ei este inspirata din viata de curtezana, imortalizand procesul dureros al transformarii dintr-o tanara care isi dorea o viata onorabila intr-o curtezana dorita si iubita de toti nobilii republicii. Poeziile ei sunt construite sub forma intrebari pe care le adreseaza unui interlocutor imaginar de la care asteapta raspuns. Ea incearca sa promoveze femeia care iubeste dragostea, nu sexul, care vede relatia ca pe un angajament, sustinut prin dialog, prin impartasirea unor sentimente si experiente. Parcurge intreg traseul sufletului de la puterea distructiva a dorului, a dorintelor si geloziei, la exilului pe care si-l impune singura. Zece ani mai tarziu, mai exact in 1580, a publicat cele 50 de scrisori in care personaje precum regele Frantei, Henriy III, si pictorul Jacopo Tintoretto ii creioneaza abilitatile de curtezana. In multe dintre scrisorile ei vorbeste despre experienta personala, povesteste cum mama ei a transformat-o intr-o curtezana de elita. Veronica a fost martora decaderii lumii curtezanelor venetiene cand ciuma a luat viata sutelor si-apoi miilor de suflete nevinovate. Toti incercau sa gaseasca un vinovat, iar curtezanele au fost primele care au fost suspectate ca fiind purtatoarele epidemiei si cele care contaminau barbatii din toate clasele sociale. Atunci a fost abrogata legea care obliga toate curtezanele sa renunte la hainele scumpe si bijuterii si sa poarte masti si pelerine pentru a se diferentia de nevestele nobililor venetieni. De aici s-a nascut spiritul carnavalului venetian, cel care celebreaza spiritul libertin al hetairelor, rememorand amorurile de odinioara si reaprinzand dorinte si pasiuni. Epidemia de ciuma dintre anii 1575 si 1577 a costat-o o buna parte din avere, caci furturile devenisera un fapt obisnuit intr-o lume controlata de haos, moarte si durere. In 1580, Inchizitia deja reprezenta o putere de temut inclusiv in insula Venetiei, iar lovitura avea sa o primeasca de la tutorele fiului ei, Ridolfo Vannitelli, care a reclamat-o ca ar fi practicat incantatiile magice in apartamenul ei. Domenico Venier a sustinut-o in fata instantelor de judecata, dar reputatia ei fusese definitv compromisa, iar acest moment a reprezentat inceputul declinului. Domenico a incheiat si el socotelile cu lumea in 1582, iar Veronica avea sa moara si ea la 45 de ani, punand punct unui capitol dureros. A cunoscut recunoastere, a strans o avere enorma, dar a bifat si multe pierderi, pericole si dificultati de invins.

Daca este sa spunem, insa, adevarul, istoria carnavalului de la Venetia este mult mai veche, datand din anul 1162 cand poporul a sarbatorit victoria impotriva Patriarhului Aquileiei in fata Basilicii din Piata San Marco. Cu aceasta ocazie, in 1296, Senatul Republicii a emis un act in care se mentiona dreptul tuturor cetatenilor republicii de a se distra inainte de Postul Pastelui. Venetienii isi confectionau singuri mastile sub care isi ascundeau identitatea, rangul social si sexul. Oricine putea cocheta cu oricine, iar dogii au fost primii care au sesizat faptul ca aceasta sarbatoare incuraja atat amestecul claselor sociale, cat mai cu seama infidelitatile. Nimeni nu se gandise la consecintele acestor libertati care fusesera legiferate decat in momentul in care efectele lor isi faceau simtita prezenta, disturband atat viata familiilor, cat si relatiile sociale. Atunci au incercat sa impuna anumite limite si restrictii, dar raul deja fusese facut. In 1339, un alt decret stipula faptul ca erau interzise plimbarile noaptea, iar in 1458, o alta lege interzicea barbatilor costumati in femei sa intre in manastirile de maici. In zadar s-au straduit fetele bisericesti sa readuca sarbatoarea in canoanele religioase, caci poporul se-nvatase sa se ascunda in spatele mastilor indiferent daca era sau nu sarbatoare. In 1608 un alt decret limita purtarea mastilor doar pe perioada carnavalului, iar barbatii care nu se conformau erau bagati in inchisoare, un an jumatate tras la galere si o amenda pe masura. Femeile erau biciuite si expulzate timp de 4 ani de pe insula. Carnavalul venetian era celebrarea senzualitatii, a aventurii neasumate, dar consumate, a iubirii ascunse si tainuite sub protectia anonimatului. Mastile aveau menirea de a proteja identitatea si de a seduce interlocutorul prin cuvant si curtoazie.  

Dar masca era mai mult decat o simpla forma de distractie, caci in spatele ei puteai sa faci aproape toate lucrurile interzise: sa faci amor cu oricine pana la trisatul la jocurile de noroc. Initial, mastile erau confectionate din mucava si decorate cu pene, pietre pretioase si blana. “Mascareri”, infiintati ca breasla in 1436, care aveau propriile reguli si legi, erau una dintre cele mai respectate bresle venetiene. Astazi, 5 tipuri de masti sunt fabricate in insulele venetiene: 

Bauta este cea mai folosita masca din carnaval, care acopera toata fata. De regula, ea se asorteaza cu o pelerina neagra, numita tabarro. Tinerele nemaritate nu au voie sa poarte aceasta masca! 

Columbiana acopera jumatate de fata si este atent decorata cu detalii subtile si rafinate  din aur, argint, pietre pretioase si pene, fiind sustinuta de un bastonas lateral sau 

prinsa cu banda de catifea. 

Moretta subliniaza trasaturile fetei si este o masca destinata exclusiv doamnelor. Este complet neagra si este dificil de purtat deoarece ea trebuie sustinuta cu ajutorul dintilor din fata, motiv pentru care purtatoarea ei nu poate vorbi deloc.

Medico della Peste sau masca cu cioc lung, insotita de palaria si pelerina neagra, manusile albe si baston, a fost creata de catre doctorul francez , Charles de Lorme, in sec 16 si folosita de catre medicii din perioada epidemiei de ciuma.

Ultima masca este Larva sau Volto- masca alba insotita de pelerina, folosita cu precadere de catre oamenii simpli.

Mai exista o masca, Gnaga, care acoperea in intregime nasul si ochii si care era folosita in general de barbatii care se costumau in femei. Masca era putin ridicola, tocmai pentru ca trasaturile feminine erau puternic reliefate, uneori chiar exagerat. 

In 1797, cand Venetia a fost ocupata de Imperiul Austriac, purtarea mastilor a fost interzisa. Dupa zeci de ani s-a revenit asupra deciziei permitandu-le sa le poarte doar pe durata carnavalului.  

Mastile de astazi sunt realizate din gips si decorate cu modele aurii sau argintii si pietre pretioase, cu picturi hand made sau colaje din piele si pene. In orasul strabatut de cele 177 de canale, viata prinde culoare in fiecare luna februarie si lumea isi imbraca straiele de sarbatoare si se intoarce in epoca medievala, in lumea in care printii si printesele se distreaza cot la cot cu bufonii, nobilii si arlechinii.

O sa va intrebati ce mi-a venit in plina primavara cu povestea despre curtezana, masca si carnaval. Se cere o lege care sa interzica si la noi carnavalul. Cel din politica, cel de pe sticla, sa fim obligati sa ne asumam viata reala si sa o traim fara sa inselam! Oare pensia, pensia aia speciala, o sa ii opreasca din furat? Sau o tinem tot intr-un carnaval? 

Bibliografie:

Jones, Ann R. The Currency of Eros: Women's Love Lyric in Europe, 1540-1620. Bloomington and Indianapolis, Ind., 1990.

Phillipy, Patricia. "'Altera Dido': The Model of Ovid's Heroides in the Poems of Gaspara Stampa and Veronica Franco," Italica 69 (1992): 1-18.

Rosenthal, Margaret F. The Honest Courtesan: Veronica Franco, Citizen and Writer in Sixteenth-Century Venice. Chicago,1992.