Familia lui George Boole

Intr-o zi ploioasa de noiembrie a anului 1864, celebrul matematician si membru al Societatii Regale londoneze, doctor onorific al universitatilor din Oxford si Dublin, George Boole, parcurgea cele 3 mile distanta dintre Universitatea unde tinuse cursurile in fata unei aule pline de studenti si casa lui din Lichfield Cottage. Intrase in aula putin ingandurat, iar sala de curs era plina ochi de studentii care aproape ca nu indrazneau sa respire in prezenta renumitului profesor. Plouase torential , iar apa ii curgea siroaie din hainele ude. Nici prin cap nu-i trecuse sa renunte si sa se intoarca din drum. Cand a ajuns acasa, nevasta-sa l-a dezbracat, l-a bagat in pat aproape fortat incercand sa ii incalzeasca asternuturile cu sticle umplute cu apa calda si obligandu-l sa bea ceai fierbinte. Dar toate astea nu l-au ajutat foarte mult, caci  celebrul profesor a considerat ca este in stare sa isi duca boala pe picioare, in ciuda faptului ca starea lui de sanatate se inrautatea  cu fiecare zi, iar febra ii crestea alarmant.  In luna urmatoare a decedat din pricina unei pneumonii, punand capat unei casnicii de 10 ani si lasand in urma o sotie si cinci fiice indurerate. Inchidea pentru totdeauna un geniu, creatorul logicii matematice moderne, al algebrei boolene care va sta mai tarziu la baza informaticii si va duce la inventarea calculatorului.  Boole revolutionase logica inauntrul ei atat de profund incat a fost nevoie sa treaca decenii ca opera lui sa poata fi inteleasa.  

Consoarta lui, Mary, a fost o femeie plina de viata, o senzuala fara voie, care purta cu eleganta boneta victoriana ce-i inrama chipul frumos. Provenea dintr-o familie renumita, fiind nepoata vicepresedintelui si profesorului de greaca de la Queen’s College din Cork, iar unchiul ei, colonelul George Everest, renumit militar si geodez britanic, a dat numele sau celui mai inalt munte de pe pamant la cateva luni dupa moartea lui Boole. Ea insasi fusese o matematiciana autodidacta care lucra ca si bibliotecara la Queen’s Colledge. Cei doi s-au cunoscut in 1850 pe cand Mary avea 18 ani. Din 1852, George i-a dat lectii de matematica si au inceput sa isi scrie unul altuia. Dupa 5 ani, cei doi s-au casatorit. George avea 40 de ani, iar ea doar 23. 

In ciuda diferentei de varsta, cei doi soti s-au iubit si au avut un mariaj fericit din care au rezultat 5 fete: Mary Ellen nascuta in 1856, Margret in 1858, Alicia in 1860, Lucy in 1862 si Ethen Lillian in 1863. 

Cand au ajuns la varsta maturitatii, toate au dovedit ca au fost inzestrate cu daruri exceptionale. Dupa moartea sotului ei, Mary s-a descurcat greu, dar  a avut grija sa nu faca nici un rabat la educatia fetelor.  

Cea mai mare dintre ele, Mary Ellen, s-a casatorit cu Charles Howard Hinton- filozof, logician si matematician care a fost condamnat pentru bigamie. Acesta, desi casatorit cu Mary Ellen de 3 ani de zile si realmente atasat de familia Boole, s-a insurat cu Maud Wheldon folosindu-se de un nume fals, John Weldon, careia , in urma unei escapade amoroase, i-a facut doi gemeni dintr-o lovitura. Cand a fost prins, a fost concediat, arestat si inchis. Dupa o zi de inchisoare, acesta a evadat si a fugit impreuna cu Mary Ellen in Japonia, iar de acolo au emigrat in America, angajandu-se la Universitatea Princeton ca profesor de matematica. Acesta se nascuse intr-o familie ciudata care instituise in micul lor univers familial libertatea la rang de lege. Tatal lui, eseistul James Hinton, filantrop si feminist convins, propovaduia din convingere poligamia, iar fiul lui care studiase la Oxford si predase matematica la Rutland i-a urmat convingerile intocmai. Charles a lansat ipoteza ca cea de-a patra dimensiune este comparabila cu timpul, incercand sa explice aceasta teorie cu ajutorul cuburilor cu laturile de cate un inch si colorate in 15 culori diferite. El a conceput hipercubul sub forma unui aranjament de 46.565 de cuburi fiecare avand latura de 3 centimetri, adica 36 x 36 x 36 de cuburi.

Vorbind despre cea de-a patra dimensiune, Hinton spunea: “Nu suntem, oare, comparabili cu acei preoti egipteni care, adorand o divinitate ascunsa, o imbracau cu haine tot mai bogate si o impodobeau cu cele mai frumoase ornamente? La fel ca ei, ne drapam spatiul in vesmantul maretiei si il infrumusetam cu podoabe de mari dimensiuni. Pana ce, deodata, pentru noi ca si pentru ei, cu o usoara miscare din umar, divinitatea incepe sa se miste, lasand sa cada vesmintele si podoabele, revenind ea insasi, revelata, dar invizibila; invizibila, dar lasand sa planeze prezenta ei.” Continuand in acelasi mod metaforic, el formuleaza solutia eliberarii umane: “Adevarata intelegere si adevarata venerare a spatiului se intemeiaza pe perceperea tuturor detaliilor formelor si configuratiilor, detalii care, la randul lor, prin exactitatea si precizia lor, genereaza singura intelegere fundamentala.”  Ideile sale au fost preluate de catre Pyotr Demianovitch Ouspensky care a lansat ideea ca cea de-a 4 dimensiune deschide usa catre constiinta umana. In lucrarile sale: Scientific Romances care a fost considerata de catre posteritate lucrarea sa de baza, “A New Era of Thought” si “The Forth Dimension” reprezinta astazi premisa de la care putem gandi astazi lumea cvadridimensional.El a introdus termenii de tesseract, kata si ama pentru a descrie perechile contradictorii: stanga-dreapta, sus-joj, ceea ce astazi numim “four dimensional space” (4D). In ciuda vietii tumultoase de cuplu, Mary Ellen i-a facut 4 copii. Cand au ajuns in tara tuturor posibilitatilor, viata celor doi a fost grea. Amandoi au acceptat slujbe prost platite pana cand o inventie neasteptata avea sa le aduca bunastarea: a patentat o masina de aruncat mingi de baseball pentru antrenamentele echipei universitatii. Dar o hemoragie cerebrala avea sa-i curme viata pe cand acesta tocmai implinise varsta de 54 de ani, lasand in urma lui teseractul sau hipercubul format din 81 de cuburi mai mici, creatia esentiala a propriei sale gandiri.

Nici despre viata lui Margret nu se stiu prea multe in afara faptului ca a fost mama renumitului matematician G.I.Taylor.

Alicia a fost singura dintre cele cinci surori care a mostenit talentul la matematica al tatalui ei, dezvoltand ideea ca spatiul are patru dimensiuni, nu trei. Ea a constatat faptul ca exista 6 prototipuri regulate in ciuda faptului  ca nu a aprofundat geometria analitica. Cea mai stearsa dintre surori, Alicia avea sa-si descopere un incredibil talent: vizualizarea obiectelor cvadridimensionale. Hinton a fost cel care i-a explicat principiul de baza, iar invatacelul avea sa isi intreaca maestrul, inchipuindu-si un sir nesfarsit de poligoane cvadridimensionale pe care le-a numit politopi. A indentificat 6 politopi, limitati de 5, 16 sau 26 de tetraedre, 8 cuburi, 24 de octaedre si 120 de dodecaedre. Ea a inventat termenul de prototip si a fost numita doctor onorific al Universitatii din Groningen.

Lucy a fost prima femeie profesor de chimie la London School of Medicine for Women in cadrul Royal Free Hospital  si prima femeie care a urmat cursurile universitatii Royal Institute of Chemistry din Marea Britanie.  Nu s-a casatorit niciodata, locuind impreuna cu mama ei pana cand a murit la varsta de 42 de ani, dupa ce isi petrecuse intreaga viata construind poliedre din carton in patru dimensiuni.

Cu sase luni inainte de decesul lui George Boole, in mai 1964, Mary a nascut cel de-al cincilea copil, o fata pe care au botezat-o Ethel Lilian, ca un omagiu al unei perioade in care viata lor de cuplu inflorea asemeni unei flori de crin. La 15 ani, citise o carte despre Mazzini, iar lectura acesteia a transformat-o peste noapte intr-o militanta convinsa in cautarea unei cauze nobile menita sa schimbe lumea. Mezina, avea sa devina un suporter infocat al ideilor revolutionare comuniste care bantuiau Europa la acea vreme, dar a devenit un romancier si muzician stimat care avea sa se marite cu un revolutionar polonez. La 18 ani, cand a primit o mica mostenire, s-a mutat la Berlin si-a urmat cursurile de pian ale Hochschule fur Musik, dovedindu-le tuturor ca avea talent, iar viitorul ei era unul promitator. Venise in Germania fascinata de ideile revolutionare comuniste care bantuiau Europa. Dupa terminarea facultatii, s-a intors la Londra unde a invatat limba rusa de la Sergei Kravchinski care a incurajat-o sa mearga in Rusia si sa lucreze ca guvernanta. Deja ideile anarhistului rus Stepniak pusesera stapanire pe mintea ei si devenise o infocata promotoare a ideologiei mentorului ei.  In casa acestuia ii cunoscuse pe Eleanor Marx, Friedrich Engels, William Morris, George Bernard Show si Oscar Wilde. A locuit vreme de 2 ani in St Petersburg la cumnata lui Kravchinski, Preskovia Karauloff, care si ea era casatorita cu un revolutionar rus, Vasily Karaulov, si a intrat in miscarea revolutionara a anarhistilor rusi. Cand acesta a fost arestat si exilat in Siberia impreuna cu sotia si fiul lor, Ethel a fost obligata sa se intoarca acasa unde a devenit o sustinatoare infocata a ideilor comuniste , infiintand impreuna cu Kravchinski “Society of Friends of Russian Freedom. Atunci l-a intalnit  pe Wilfrid Michal Habdank- Wojnicz, un anticar care evadase din Siberia si care isi luase numele de Wilfrid Michael Voynich al carui nume avea sa fie vesnic legat de celebrul manuscris cifrat, ramas pana in zilele noastre un mister, despre care nu se cunoaste nici autorul, nici data la care a fost scris si care ii poarta numele (Voynich). 

Acesta se nascuse in Polonia intr-o familie renumita, studiase chimia la Moscova si avea diploma de farmacist. Cand s-a intors acasa, si-a pus diploma in cui si a intrat in organizatia lui Ludwik Warynski, a fost un personaj activ in randul celor care se opuneau imperiului tarist si a intrat in cele mai hazardate actiuni, incercand chiar sa elibereze 2 condamnati la moarte. Cand a fost prins, a fost trimis in Siberia unde a prestat 3 ani de munca silnica pana a reusit sa evadeze. Sub aceasta aparenta de businessman, el de fapt strangea bani pentru revolutionarii polonezi si rusi, carora le procura documente false.  Acesta o vazuse pe Ethel intr-o duminica de Paste in anul 1887 de la geamul celulei sale din Varsovia cum se plimba pe langa zidurile inchisorii imbracata intr-un costum negru care ii venea turnat.  Afacerile lui prosperasera asa de bine, incat isi deschisese filiale in Paris, Varsovia si Florenta. Ethel era mai mare cu un an decat el si nici nu era tocmai o femeie frumoasa, dar era la fel de educata si aveau aceleasi idealuri, iar cei doi s-au apropiat. Nu se stie daca Eathen s-a indragostit de Voynich pentru ca era un revolutionar sau chiar ii cazuse drag barbatul, cert este ca, in 1902, cei doi s-au casatorit. Deja publicare romanul “The Gadfly” care ii adusese recunoastere internationala in 1897, iar in 1901 vazuse tiparul “Jack Raymond”, dar niciuna dintre cartile publicate dupa aceea nu a mai inregistrat succesul primului roman.  Romanul de debut (Taunul) fusese construit in jurul personajului-cheie  Arthur Burton, inspirat de catre anarhistul Sidney Reilly, un agent secret al serviciului britanic de spionaj pe care se presupune ca scriitoarea il cunoscuse in 1895 si despre care presa britanica, prin vocea jurnalistului Robin Bruce Lockhard, scria ca ar fi avut o legatura amoroasa cu acesta, bazandu-se pe calatoriile pe care le facusera in Italia si America de Sud. Cu toate astea, nu au existat nici un fel de dovezi ca Ethel sau sotul ei l-ar fi cunoscut in realitate pe agentul secret. In acea perioada a fost turnat filmul inspirat de catre “Taunul”, dar ea habar n-avea de succesul colosal pe care il avea cartea. Romanul de debut a avut un succes rasunator in Rusia si China si a vazut tiparul american si britanic in anul 1897. El a fost tradus in peste 23 de limbi si a atins un tiraj fantastic la 2,5 milioane de exemplare. In timpul Primului Razboi Mondial, Ethel si-a concentrat atentia asupra carierei sale muzicale, fiind cooptata in “Society of Women Musicians” si cotinuand acest demers inclusiv pe pamant american, atunci cand cei doi soti au emigrat in anul 1914 cand sotul ei si-a deschis o alta filiala la New York. Ethel a compus cateva cantate celebre, redactand cateva studii despre istoria muzicii, continuandu-si cariera de scriitor si traducator in limbile rusa, poloneza si franceza. Intre timp, amorul s-a cam dus pe valea sambetei, pentru ca eroul revolutionar s-a transformat intr-un burghez cuminte care aprecia mai mult o bere buna decat ideile ce zdruncinau batranul continent. In 1929, Wilfrid s-a imbolnavit de pneumonie, iar in 1930 a murit. Ethel il parasise de ceva vreme si traia impreuna cu amanta si secretara ei, Anne M. Nill. Ea a mai trait inca 30 de ani dupa moartea lui, trecand in lumea celor drepti in anul 1960. Cand i-a venit vremea sa isi incheie socotelile cu lumea, Anne a mostenit manuscrisul Voynich pe care l-a vandut contra sumei de 25.000 de dolari. Astazi, manuscrisul este asigurat pentru suma de un milion de dolari.

O sa va intrebati ce mi-a venit sa scriu despre acest subiect. Ei bine, vinovat este Mircea Cartarescu si al lui roman”Solenoid”. Mi-a starnit curiozitatea si am citit cam tot ce am gasit despre familia lui George Boole. Mircea Cartarescu, multumesc.

Bibliografie:
Charles Howard Hinton - The Froth Dimension, Ayer Company, 1904;
P.D.Ouspensky- Tertium Organum - A Key to the Enigmas of the World, Manas Press, 1920;
Mircea Cartarescu-Solenoid, 2015;