Marchiza Luisa Casati: “Vreau sa fiu o opera de arta in viata”

La inceputul secolului 20, in Milano- unul dintre cele mai cosmopolite orase italiene, traia o  ciudata italianca de vița nobila, Marchiza Luisa Casati. Aceasta a fost simbolul fashion-ul excentric din perioada La Belle Epoque. Avusese privilegiul sa se nasca intr-o familie bogata, fiind mezina Contelui Alberto Amman si a sotiei lui, Lucia Bressi. Tatal ei avea origini austriece si fusese innobilat cu titlul de Conte de catre Regele Umberto I. Contesa Amman a decedat cand Luisa Adele Rosa Maria Amman avea 13 ani, iar sotul ei a murit 2 ani mai tarziu, fapt care le-a transformat pe cele doua surori, Luisa si Francesca, in cele mai bogate femei din Italia. 

Tanara inalta, supla, cu o frumusete usor stranie, cu ochii mari, verzi si fardati, incadrati de parul rosu si buclat, nu avea cum sa treaca neobservata. Nu se stie de ce niciodata nu a fost multumita de toate acele lucruri frumoase cu care o inzestrase natura si de ce intotdeauna a vrut mai mult. Isi dilata irisul cu picaturi de extract de matraguna ca sa para si mai mare si mai stralucitor decat era in realitate si isi vopsea parul in suvite negre si albe ca sa atraga si mai tare atentia asupra sa.  

Tinutele ei erau extrem de laborioase, incarcate de pene si bijuterii, aratand mai degraba a veritabile costume din recuzita teatrelor decat piese de vestimentatie adecvate unei distinse doamne de rang nobiliar. 

Dar Luisa Casati nu-si propunea sa pozeze in aceasta ipostaza, ci doar sa-si impuna propriul stil vestimentar: “Vreau sa fiu o opera de arta in viata”. De fapt, țelul ei era mai mult decat cel declarativ: isi dorea sa devina un fel de dandy in varianta feminina, o “femme fatale”, folosindu-si toate atuu-rile personale: frumusetea, charm-ul si sex-appeal-ul. 

Era prezenta la toate spectacolele mondene organizate in marile capitale europene, incantand societatea aristocratica vreme de peste 3 decenii. A captivat atentia si interesul a numerosi artisti si scriitori renumiti precum: Giovanni Boldini, Gustav Adolf Mossa, Madeleine Vionnet, Romaine Brooks cu care a si avut o aventura, Kees van Dongen, F.T.Marinetti, Fortunato Depero, Picasso, Dali, Colette, Coco Chanel, Umberto Boccioni, Montesquiou, Marcel Proust, Roamain de Tirtoff, Jean Cocteau, Cecil Beaton, Natalia Gontcharova, printul Paolo Troubetzkoy si multi altii. 

A fost iubita poetului Gabriele d”Annunzio pentru o perioada indelungata, desi acesta era mai in varsta cu 20 de ani decat ea. A colaborat cu importanti creatori de moda precum: Poiret, Fortuny si Worth, istoria consemnand si o istorioara haioasa in care se facea referire la o papusa din ceara de marime naturala care avea exact dimensiunile ei si reprezenta mulajul folosit pentru probele hainelor, astfel incat acestea sa i se potriveasca perfect. 

Si ca lucrurile sa devina si mai interesante, gurile rele sustineau faptul ca deseori iesea cu papusa la cina in renumite restaurante. Alteori, manechinele de ceara erau asezate roata in jurul mesei in calitate de invitati speciali.  

A facut furori in saloanele europene si a inspirat sute de artisti vestimentari.

Cand lumea incepuse sa se obisnuiasca si sa accepte aparitiile sale ca pe niste declaratii personale ale unui stil dramatic, si-a facut intrarea intr-o maniera usor periculosa inlocuind penele cu gheparzii sau maimutele tinute in lese batute in diamante 

si bijuteriile cu serpi boa incolaciti in jurul taliei sau gatului ca pe niste veritabile saluri vii. 

Oriunde s-a dus a stabilit tendinte si-a inspirat artisti, uluind peste masura aristocratia internationala. Fara indoiala, Marchiza Casati a fost cea mai scandaloasa aparitie in acea perioada. Viata era o mare scena unde ea avea menirea de a-si interpreta propriul rol. 

Prezenta ei delicata, ochii mari si verzi accentuati de genele false imense - pusi in valoare de o valvataie de par rosu si buzele senzuale, strident colorate, care contrastau cu tenul alb, aproape transparent, devenise o legenda nu numai pe continentul european, ci si in America. A fost casatorita pentru scurt timp cu Marchizul Camillo Casati de care a divortat la scurt timp dupa ce a dat nastere singurului lor copil, Cristina. A avut multe aventuri, dar a iubit un singur barbat: pe poetul Gabriele D’Annunzio. 

Palatul Venier dei Leoni construit pe unul dintre malurile lui Grand Canale din Venetia l-a trasformat intr-un podium al fashion-ului in care artistii se inghesuiau cautand surse de inspiratie, iar ziaristii - material jurnalistic pentru revistele de cancan. Palatul, cumparat aproape in stadiul de ruina, a fost proiectat  si renovat astfel incat sa satisfaca pana ce si cele mai exigente gusturi. Gradinile au fost innobilate cu felinare imense aduse special din China si amplasate pe aleile ce serpuiau printre vegetatia luxurianta. Ghepearzii, adevarati strajeri, erau stapanii adevarati ai splendidei gradini ce imprejmuia palatul. Ulterior, cladirea a fost cumparata de catre Peggy Guggenheim si adaposteste astazi una dintre cele mai renumite colectii de arta, transformand palatul in cel mai important muzeu de arta europeana si americana din prima jumatate a sec 20 din Italia.

Exista articole in care jurnalistii mondeni relatau cum Casati isi scotea gheparzii la plimbare in miezul noptii in Piata San Marco, tinuti in lese decorate cu bijuterii pretioase, purtand doar o simpla haina de blana aruncata neglijent pe pielea goala. Sau cum si-a incuiat intr-un dulap una dintre invitatele la dineu pentru ca avusese tupeul sa ii copieze una dintre tinute. Ori episodul in care si-a pierdut sarpele boa in Hotelul Ritz din Paris, spre marea disperare a personalului si oaspetilor cazati in incinta lui. 

A calatorit prin toata Europa, s-a cazat in cele mai luxoase hoteluri din Venetia, Londra, Roma, Paris. In capitala Frantei a cumparat Palais Rose, o superba cladire construita din marmura rosie, in al carei pavilion si-a expus colectia de arta privata, peste 130 de tablouri cu portretele ei. Isi cheltuia banii pe cladiri somptuoase si isi construise o menajerie cu animale exotice pe care risipise o avere. A acumulat datorii uriase, estimate la valori de 25 de milioane de euro. Casati a fost o pictograma pentru artistii perioadei, oferind surse reale de inspiratie pentru toata pleiada de pictori, sculptori, poeti, fotografi si designeri de moda. Cu toate acestea, nimeni nu i-a folosit numele, desi aceasta a trait pana in 1957, cand implinise veritabila varsta de 76 de ani. 

Desi fusese odinioara cea mai bogata femeie din Italia, a murit saraca si fara nici un ban in Londra, departe de locurile sale natale. In 1930 cand toate bunurile personale au fost scoase la vanzare de catre creditori, a fugit la Londra unde a trait extrem de modest pana cand a decedat in anul 1957 si a fost inmormantata in Cimitirul Brompton. Dar stilul vestimentatiei sale a inspirat creatori de marca precum: John Galliano, Tom Ford, Alexander McQueen, Cristian Dior sau Karl Lagerfeld. In 2004 insa, doua manechine celebre, Georgina Chapman, care se ocupa de design, si Keren Craig, care raspunde de vanzari, aveau sa lanseze impreuna brand-ul Marchesa, sursa lor de inspiratie fiind chiar Marchiza Luisa Casati. 

Creatiile lor sunt astazi adevarate opere de arta, recompunand spiritul si personalitatea excentricei marchize. Materiale pretioase cu tesaturi aurii si complicate broderii, peruci pudrate si machiaje sofisticate sunt folosite impreuna pentru a sustine un crez care a fost transformat intr-un stil de viata. Creatiile lor defileaza la festivalul de decernare a premiilor Oscar si sunt purtate de mai toate starurile de la Hollywood. In tot acest demers de promovare a brandului Marchese, Georgiana Chapman a fost sustinuta de catre sotul ei, Harvey Weinstein, unul dintre cei mai influenti oameni din lumea filmului american. O rochie Marchese se poarta cu stil si gratie, cu impetuozitate si cu tupeu. Daca nu le aveti, nici macar sa nu incercati. Nu ne iese tuturor. Eu – nici macar nu mi-am propus. Si nici nu ma bate gandul in viata asta. Poate in cea viitoare.

Bibliografie:

http://www.marchesacasati.com

Ryersson, Scot D, Michael Orlando Yaccarino: “Infinite Variety: The life and the legend of the Marchesa Casati”

Ryersson, Scot D, Michael Orlando Yaccarino: “The Marchesa Casati: Portraits of a Muse”