Calatorului
ii sta bine cu drumul, iar limbutului sa dea din gura. Dumnezeu m-a procopsit
cu amandoua, spre disperarea alor mei. Daca mai adaugati si faptul ca am o
curiozitate nestapanita si un dor de duca mistuitor, imaginati-va ce pacoste
sunt pentru casa oricarui muritor.
Ultima statie in aceasta prima zi de
concediu (doar nu v-ati imaginat cumva ca a trecut mai mult timp, nu-i asa?) a
fost orasul Steyr. Situat la confluenta raurilor Enns si Steyr, acest oras are
o istorie lunga si bogata. Turistii adora Stadtplatz-ul, dar oamenii de afaceri
apreciaza aceasta asezare pentru importanta lui pe harta centrelor de
productie, in special pentru tractoarele si automobilele Steyr si armele de foc
Steyr Mannlicher.
Cu toate astea, Steyr este unul dintre cele mai romantice
orase pe care le-am vazut in Austria. Piata centrala a orasului cu exemple
generoase de arhitectura gotica reprezinta unul dintre punctele de interes
major in turismul local. Aici a compus parintele liedului austriac, Franz
Schubert, “Cvintetul Pastravului”. Acesta a detinut o casa in oras, pe care o
folosea ca refugiu si loc de creatie in care si-a compus o parte dintre lucrari,
cum ar fi de exemplu “Trout Quintet”. Aici compozitorul s-a intalnit cu alte
personalitati din lumea muzicala, prilej cu care s-au realizat multe auditii.
In casa memoriala sunt organizate astazi festivaluri si competitii de creatii muzicale.
Tot aici Hitler a urmat cursurile liceului Steyr.
Cronicile istorice
mentioneaza faptul ca in anul 600i.Hr aici s-au stabilit celtii, fapt explicat
prin denumirea pe care au dat-o raului, Stiria, nume de origine celtica. Aici a
domnit Noricum pana cand regatul lui a devenit parte din Imperiul Roman in 15
i.HR. Colonistii bavarezi s-au stabilit pe aceste meleaguri abia in sec 6 pe
pamanturile puse la dispozitie de catre ducele Tassilo al III-lea. Au urmat
invaziile maghiare, iar populatia autohtona a ridicat cetatea de aparare
deasupra raului Steyr cunoscuta astazi drept Castelul Lamberg. Prin 1055
castelul si domeniile se aflau in proprietatea dinastiei Ottokar care controla
inclusiv minele de fier de la Erzberg.
Acestia si-au stabilit resedinta la
castel si au trasformat asezarea intr-un centru cultural medieval. Cand ducele
Margrave Ottokar al IV-lea a decedat, castelul a intrat in proprietatea ducilor
de Babenberg, pierzand din importanta lui ca resedinta ducala, dar pastrandu-si
statutul de centru minier de exploatare si prelucrare a fierului,
infiintandu-se nenumarate fierarii care fabricau in special cutite si arme. Au
trecut ani pana cand fiul regelui Albert I avea sa acorde drepturi de desfacere
pentru producatorii locali, oferindu-le posibilitatea sa comercializeze produsele
in Imperiul Roman si Republica Venetia.
Dar, ca orice lucru bun, situatia
prospera avea sa cunoasca declinul in timpul Razboiului de 30 de ani, iar in
1727, orasul sa fie distrus de un puternic incendiu. Ducele de Lamberg, cel
care a dat numele castelului, a restaurat cladirile in stil baroc in forma cat
mai apropiata de cea cunoscuta in zilele noastre.
Dar istoria nu a incetat sa
provoace viata locuitorilor, iar orasul a fost ocupat de trupele franceze de
mai multe ori. In 1929 Styer-ul a fost lovit de Marea Criza Economica, apoi,
cativa ani mai tarziu, ocupat de catre trupele naziste care au incercat sa
bombardeze fabricile de armament care, surprinzator, au functionat pana aproape
de sfarsitul razboiului, dar au avariat o mare parte din oras. Cand credeau ca
nimic mai rau nu li se mai putea intampla, rusii au ocupat orasul pana cand
trupele americane l-au eliberat. Cu toate astea, Styer-ul a renascut din
propria suferinta, locuitorii si-au lins ranile si s-au pus pe reconstruit.
Cel
mai apreciat obiectiv turistic este Bummerlhaus, cladire gotica pastrata
impecabil si situata in centrul orasului.
In secolul 19, in incinta ei functiona un han cu denumirea Zum Goldenen Lowen.
In fata casei
se deschide piata centrala, iar in spatele vechiului han, ocrotite de ochii
curiosi, se afla gradinile cu arcade.
Pe partea opusa este Primaria,
contruita in stil rococo sub atenta supraveghere a primarului si judecatorului
Gotthard Hayberger care a detinut functiile in perioada 1765-1778. Pe fatada
sunt amplasate patru statui dintre care voi aminti doar doua: a justitiei si a
legii. Cladirea e formata 3 etaje, iar turnul ei se vede din orice colt al
orasului.
Cu toate acestea, mie mi-a
placut castelul Lambert, cocotat pe culmile orasului. Atestat in anul 980, el a
fost resedinta dinastiei Ottokar si a fost supus mai multor modificari si
extinderi pana in anul 1727 cand a fost grav avariat de un incendiu.
Dupa
renovarea de catre contele Lamberg, el a fost transformat in restaurant.
Castelul detine cu o biblioteca in care sunt conservate peste 11.000 de
volume, dar, din pacate, nu poate fi vizitata decat cu o programare facuta in
prealabil, motiv pentru care noi am ratat-o.
Cladirile care imprejmuiesc
gradinile sunt impresionante prin eleganta detaliilor, prin grija cu care sunt
pastrate incat ai crede ca ieri s-au finalizat lucrarile de reamenajare.
Pe
platoul dintre ele, printre rodurile cu flori si verdeata, statuile albe
infatisand personaje mitologice dau un plus de prestanta si eleganta locului.
Coborand scarile pe una dintre iesirile laterale, calatorul curios se opreste
in fata unei vechi porti de acces in orasul medieval, superb pictata.
De pe una
dintre esplanadele castelului se vede o parte din oras, spalata de apele celor
doua rauri, ale caror maluri sunt legate prin poduri de trecere.
Unul dintre
ele duce catre Biserica Sfantul Mihail, aflata chiar la gura de varsare a
raului Enns.
Lacasul de cult impresioneaza prin maretie si fatada extraordinara
pe care scrie ”Cel ce intra sa se inchine lui Dumnezeu”, imbogatita cu statuile
Fecioarei Maria cu Pruncul si a Sfintilor Petru si Pavel.
Interiorul este
dominat de stilul baroc, iar altarul este de-a dreptul coplesitor. Evident,
punctele de interes sunt mult mai multe decat cele enumerate de mine. Printre
obiectivele de interes se numara:
Muzeul Municipal,
Biserica Parohiala, Biserica Sfanta Maria aflata pe partea opusa Primariei, Muzeul Muncitorilor si
un superb palat, Vogelsang, care a fost construit de catre Josef Werndl in
stilul castelelor scotiene, desi el nu a locuit niciodata in el.
El a fost
folosit ca spatiu expozitional din anul 1884 pana in 1928 cand ordinul
Franciscan l-a transformat pentru o perioada scurta in scoala de baieti. Cum noi
trebuia sa ajungem pana la ora 18.00 in Hallstatt, aceste obiective le-am vazut
fie in goana masinii, fie intr-un mars fortat. O singura concluzie in loc de
incheiere: orasul iti fura atat gandurile, cat si emotiile. Merita
vizitat!
