”The Watchman of the Wachau” – Castelul Schonbuhel - Austria

Austria  este o tara de vis: curata, atent intretinuta, cu oameni muncitori care sunt atinsi in masa de perfectiunea rezultatului muncii. Fara sa vrei faci comparatii pentru ca tara noastra este la fel de frumoasa, dar, din pacate, nu suntem adeptii unei munci perfecte. Mergi zeci, sute de kilometri si vezi o lume frumoasa si perfecta, asternuta de-o parte si de alta a masinii. Dunarea este la fel de albastra si aici, doar inconjurata pe ambele maluri de castele si orase medievale de-o frumusete aproape ireala. 

Traseul Romantische Strasse ne-a dus de data asta catre castelul Schonbuhel din apropierea satului Aggsbach, situat la 5 km nord-est de Melk. De-o parte si de alta a drumului se desfac paduri dese, pajisti largi si hectare intregi de pomi roditori. Trecem pe langa ruinele castelului Aggstein care se spune ca ar fi apartinut unui cavaler – talhar, un fel de Robin Hood in varianta austriaca, si ne continuam drumul spre altul, Schonbuhel. 

Acesta ar fi fost ridicat in urma cu 1000 de ani si ar fi fost una dintre proprietatile Episcopului de Passau. Cea mai veche mentiune dateaza din anul 1135, iar cele mai vechi aripi ale constructiei dateaza din sec 12. In secolele urmatoare a fost deseori renovat si reconstruit pana a ajuns in forma pe care o putem admira astazi. Castelul este considerat a fi cea mai importanta piesa din arhitectura renascentista a Austriei inferioare datorita superbei sale curti interioare cu arcade, decoratiunilor bogate din teracota, scarilor consola realizate intr-o maniera eleganta si gradinilor care se desfasoara la poalele lui. 

Austriecii l-au numit “Watcman of the Wachau” si modul impunator in care isi face prezenta pe malul drept al Dunarii te obliga sa recunosti ca este gardianul acestui tezaur natural de-o frumusete inimaginabila. Castelul a fost construit de catre Marchwardus de Schoenbuchele in sec 12,  drept cetate de aparare, pe o stanca la 40 de metri deasupra fluviului. De-a lungul vremii a avut nenumarati proprietari, ramanad in posesia familiei Starhemberg, o familie nobiliara cu un statut aparte in istoria tarii insumand in arborele genealogic 1765 de printi. Fiecare a contribuit cu ceva la renumele familiei si domeniului: fie construind o capela, fie o scoala sau pur si simplu extinzand planurile constructiei initiale. Castelul a ramas in posesia acestei familii mai bine de 400 de ani, iar unii dintre mostenitori chiar l-au abandonat, motiv pentru care doar tunurile, biserica si intrarea principala s-au pastrat intr-o stare foarte buna. In 1819 Ludwig Josef Gregor von Starhemberg l-a vandut contelui Franz von Beroldingen care l-a renovat si a locuit in el. 

De fapt, in aceasta perioada s-a realizat o restaurare majora cand i-au fost adaugate noi parti, intregul complex arhitectonic cunoscand o transformare neasteptat de benefica. Cu toate astea, intregul domeniu, cu castel cu tot, a fost vandut in 1930 contelui von Oswald Seilern und Aspang ai carui urmasi inca locuiesc aici. Acesta este si motivul pentru care nu l-am putut admira decat pe dinafara, accesul pe proprietate fiind interzis. Schonbuhel este insa atat de frumos incat nu merita sa fie ignorat. Bucurati-va si voi, calatoria continua.  Data viitoare vom vorbi despre un oras minunat: Steyr.

Renaissanceschloss Schallaburg - Austria

Superba vale Wachau se intinde intre orasele Melk si Krems, acoperind o distanta de aproximativ 40 de km. In aceasta portiune a Dunarii se afla nenumarate obiective turistice, fapt care face din aceasta destinatie una dintre cele mai apreciate trasee ale Austriei. Ea a fost promovata sub denumirea “Wachau Cultural landscape” si a fost inscrisa in anul 2000 in UNESCO List of World Heritage Sites. Cei mai multi turisti parcurg acest traseu cu vaporasul, dar sunt si cei care se aventureaza cu bicicleta sau masina. Oricare ar fi mijlocul de deplasare ales, este obligatoriu sa vizitati cateva dintre orasele turistice asezate de-a lungul Dunarii: Klosterneuburg, Tulln an der Donau, Krems an der Donau, Durnstein,  Spits si Melk. Cum unele dintre locurile mentionate le bifasem deja in vacante trecute (si despre care am scris pe larg in alte materiale), ne-am oprit pentru putin timp in orasul Tulln an der Donau, renumit pentru gradinile sale cu flori. 

Ploua marunt si era oarecum frig pentru o zi de august, motiv pentru care nu am putut zabovi prea mult timp.  Stiam ca aici s-a nascut Egon Schiele, pictor renumit pentru nudurile sale indraznete, si ca primaria transformase o veche inchisoare intr-un muzeu care gazduieste peste 90 dintre lucrarile sale. 

Biserica Parohiala am vazut-o in goana masinii, la fel celebra capela funerara a celor Trei Magi si 

Fantana Nibelungilor. Ne-am oprit la poalele ruinelor Castelului Hinterhaus din Spits pret de cateva poze si ele facute in ploaie, dupa care am tinut drumul drept catre Melk. 

Nu ne-am abatut pe la abatie pentru ca o vazusem in tihna in alte dati, dar am continuat drumul catre castelele din imprejurimi. 

Primul a fost Renaissanceschloss Schallaburg, situat la aproximativ 5 km de Melk. Drumul serpuia printre formatiuni deluroase cand, la un moment dat, ne-a aparut castelul, sus pe deal, ca o mirare. 

Cand noi am ajuns in gradinile de la poalele lui, muncitorii strangeau schelele, semn ca fusese un eveniment cu o seara inainte. 

Ploaia spalase nu numai aerul de dogoare, ci si petalele florilor si pietrisul care delimita rondurile. Miroasea a proaspat inclusiv cand am trecut portile si am intrat in curtea cu arcade si decoratii din teracota. 

Considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste din Austria Inferioara, Schallaburg isi pastreaza aspectul de fortareata din Evul Mediu cu tenta realmente romantica. Din 1456 pana in 1614 a fost detinut de catre dinastia Von Losenstein. 

Cele mai vechi parti ale sale ar data din cea de-a doua jumatate a secolului 11. “The Palas” sau “Festes Haus” este una dintre cele mai vechi aripi care a supravietuit pana astazi. Palas-ul, zidul de aparare, capela romana si Bering-urile sunt atribuite lui Sieghard al X-lea din dinastia Siegharding. 

De fapt, prima mentiune a Shallaburg-ului este legata de numele fiului lui, Sieghard al XI-lea, in anul 1121. Abia dupa moartea ultimului conte de Schal castelul a intrat in posesia dinastiei Losenstein prin anul 1450.  

Christoph Losenstein a largit edificiul si l-a modificat in stil renascentist. A murit in 1558 fara sa apuce sa isi vada proiectul finalizat, dar fiul lui, Hans Wilhelm von Losensteiner, a terminat constructia si, in 1572, si-a stabilit resedinta aici. El a reconstruit biserica Loosdorf  transformand-o in lacas de cult lutheran, fondand totodata si scoala de gramatica pentru tinerii proveniti atat din familii nobiliare, cat si din cele normale. El isi propusese sa infiinteze un liceu in Loosdorf pentru tineretul protestant si sa transforme Schallaburg-ul in cel mai mare centru de protestanti din Austria Inferioara.  

Intre anii 1572 si 1600 a supravegheat lucrarile la gradinile palatului si la constructia curtii cu arcade, organizata pe doua nivele si frumos decorata cu sculpturi din teracota. 

As minti sa spun ca le-am numarat, prin urmare va trebui sa credeti ca fiind reale informatiile din pliante. 

Cele 1600 de reliefuri si sculpturi, masti si fete grotesti din mitologie au fost create de maestrul Jakob Bernecker din Hallein. 

Una dintre cele mai controversate lucrari din teracota este fata – caine. Legenda spune ca bustul fetei cu cap de caine a fost inspirat dintr-un litigiu sangeros intre doi Losensteins si ca spiritul acesteia bantuie pana in zilele noastre Schallaburg-ul, anuntand moartea unui rezident castelan. Arcadele au fost proiectate din ratiuni estetice, nenumarati oaspeti trecand portile castelului si gasind ospitalitate intre zidurile lui. 

Turnul se vede de la departare si tocmai estetica sa deosebita ne determina sa tragem concluzia ca a fost un simbol al puterii, neavand nici o functie defensiva in intreg angrenajul arhitectonic. 

Hans von Losenstein a murit in 1601, lasand nepotului lui, Georg Christoph multe datorii. Tatal lui vitreg a preluat Schallaburg-ul  care a fost mostenit ulterior de catre poetul baroc Johann Wilhelm von Stubenberg care l-a extins si apoi l-a vandut  familiei Kletzl von Altenach in 1660. 

Din secolul 17 pana in sec 20, proprietarii s-au tot schimbat, ramanand in proprietate privata pana in 1945 cand a fost confiscat de rusi. 

In 1955 a reintrat in proprietatea statului austriac, iar in 1974 a fost transformat in muzeul vichingilor. 

In interior sunt expuse colectii de arme, poze si machete cuprinzand informatii despre viata sociala, economica, administrativa si politica a vikingilor.

In curtea castelului sunt prezentate cateva siluete ale vechilor vase folosite de catre acestia,

iar intre zidurile de aparare sunt amenajate spatii de joaca pentru copii in constructii gigantice realizate din lemn.  

Shallaburg s-a impus ca un centru de expozitii la nivel mondial si este renumit in toata Europa. 

Pentru iubitorii de castele, Schallaburg ar trebui inclus printre obiectivele care merita sa fie vizitate. 

Pana data viitoare, cand povestim despre alt castel, va doresc sa nu uitati sa fiti romantici.