Nimic nou sub soare: cand cineva iese din tiparele banalului, toti isi disputa nationalitatea acelei persoane. Ni se intampla si noua cu Nicolae Tesla pe care, indiferent de originea sa, noi il vrem roman.
Povestea se repeta si in cazul Floricai Maria Sas. E drept ca , atunci cand s-a nascut, in 1841, la Aiud, Transilvania era sub ocupatia Imperiului Austriac, dar, totusi, Transilvania a ramas pe loc, nu- s-a miscat nici mai la dreapta, nici mai la stanga.
Nu ca ar cere imperativ Austria vreun drept asupra renumelui mondial al acestui personaj, dar o fac si ungurii (care o considera de-a lor numind-o Szász) , o invoca si englezii, (pentru ca s-a casatorit cu Samuel Baker), o revendica si nemtii (pentru ca ar fi fiica unei familii sasesti numita Sass sau von Sass) .
Dupa atatea dispute, e cam greu sa banuim, in fond, ea ce se considera? Istoria spune ca evita sa raspunda la aceasta intrebare.
Un lucru este sigur: Florica Maria Sas, cunoscuta ca Lady Florence Baker, a fost prima femeie explorator, de origine transilvaneana, cu o istorie la purtator absolut fascinanta. Dar sa o luam cu inceputul acestei biografii. Florica a ramas orfana la varsta de sapte ani, dupa moartea parintilor sai, in timpul Revolutiei de la 1848. Dupa moartea parintilor, a fost adoptata de catre o familie de negustori armeni si crescuta de acestia pana cand a implinit 17 ani, moment in care tatal adoptiv a vandut-o Pasei, intr-o piata de scalvi, la Vidin, cu intentia de a o baga in haremul sau personal.
Samuel era inginer de cai ferate britanic care a proiectat si construit cai ferate, poduri si alte structuri metalice din regiunea Dobrogea, de la Dunare pana la Marea Neagra . El a fost casatorit cu prima lui sotie, Henrietta Ann Bidgood Martin, fiica rectorului de Maisemore, Gloucestershirecu care a avut şapte copii: Agnes, Charles Martin, Constance, Edith, Ethel, Jane şi John Lindsay Sloan.
Dupa 12 ani de căsătorie, Henrietta, a murit de febra tifoida, lasandu-l pe Samuel văduv, la vârsta de 34 de ani. Dar durerea lui nu avea sa se sfarseasca aici: cei doi fii si una dintre fiicele sale, Jane, aveau sa moara de tineri. Baker si-a lasat cele patru fiice in viata in grija sorei sale Maria pe care o alita strigand-o "Min". Dupa aceea, a calatorit la Constantinopol, apoi in Crimeea, in 1856, el a mers la Constanţa, unde a fost numit funtionar regal la construirea unei caii ferate si de poduri in Dobrogea, care trebuiau sa lege Dunarea de Marea Neagră.
După finalizarea proiectului, el s-a imprietenit cu Maharajahul Duleep Singh si, in 1858-1859, cei doi au plecat intr-o excursie de vanatoare in Europa Centrala si in Balcani, pe ruta Frankfurt, Berlin, Viena si Budapesta. Pe ultima parte a calatoriei, Baker si Maharajahul, au luat o barca de lemn, din Budapesta, care s-a spart din cauza sloiurilor mari de gheata de pe fluviu, motiv pentru care, in cele din urma, au abandonat-o.
Cei doi si-au continuat drumul spre Vidin unde, pentru amuzamentul Maharajahul, Baker l-a dus la piaţă sclavi Vidin.
Acolo Baker a vazut-o pe Florica, o tanara frumoasa pe care Pasa si-o dorea parte din haremul sau, si s-a indragostit imediat de tanara fecioara. Samuel White Baker, l-a mitut pe eunucul Pasei , a bagat-o in suita sa personala si a fugit cu trasura, impreuna cu Florica, la Bucuresti.
Florica s-a indragostit de el si de atunci nu l-a mai parasit niciodata. Unii spun ca ei s-ar fi casatorit la Bucuresti, Baker promitandu-i sa repete ceremonia in momentul in care vor ajunge in Anglia. Tot aceleasi surse afirma faptul ca Florica ar fi fost fiica unui ofiţer maghiar Szekely , iar mama sa ar fi fost fiica unei familii aristocratice germane, care ar fi stapanit moşii mari din România, numita von Sass.
Ea s-a nascut in 06 august 1841 in Imperiul Nagyenyed, austriac unde astazi se afla localitatea Aiud şi a fost botezata Florenz Maria Barbara Se spune ca in timpul revolutiei de la 1848 " tatăl ei şi fraţii au fost ucişi în faţa ochilor ei". Inca din copilarie ar fi vorbit lmaghiară, romana, germana si turca.
Ulterior avea sa invete alte trei: engleza, araba si kiswahili. Dupa moartea parintilor ei, a fost adoptata de o familie armeana cu numele Finnian (sau Finnin).
Tot aceleasi surse spun ca ea s-at fi casatorit in timpul amnistiei din 1857, dupa care a fost rapita si vanduta unui stapan de scalvi care se ingrijea de haremul Pasei din Vidin, iar Florica ar fi avut 14 ani. Indiferent care versiune este adevarata, parcursul vietii Floricai este acelasi. Cert este ca asa a ajuns tanarul inginer de 38 de ani in targul de scalvi de la Vidin si s-a indragostit de fecioara transilvaneana.
Samuel White Baker, l-a mitut pe eunucul Pasei , a bagat-o in suita sa personala si a fugit cu Florica la Bucuresti. La Constanta, acesta a platit consulatului britanic taxele pentru emiterea unui pasaport pe numele Florance Barbara Maria Finnian, iar cand au intrat in posesia lui, au parasit Romania cu destinatia Londra. Samuel o alinta strigand-o "Flooey" , iar, mai târziu, o alinta chemand-o Anyadwe , adica „ fiica Lunii”.
.jpg)
Din momentul in care l-a cunoscut pe Samuel Baker, viata Floricai avea sa se schimbe intr-un mod radical. A participat la toate expeditiile in care acesta a fost trimis: au descoperit si cartografiat izvoarele inca necunoscute ale Nilului, Luta N’Zige, au descoperit lacul Albert, au explorat regiunea împrejmuitoare a Africii ecuatoriale.
Expediția a avut un ecou atat de puternic in societatea stiintifica londoneza, incat Samuel Baker a fost medaliat cu aur de catre Royal Geographical Society si înnobilat. O distincţie similara a primit de la Societatea Geografica la Paris.
În 1865, s-a casatorit cu Florica, moment in care aceasta a devenit Lady Florance. Acceptata cu greu in saloanele aristocratice londoneze datorita originii sale modeste, ea nu a fost acceptata niciodata de regina, deoarece era convinsa de faptul ca Baker a avut "relaţii intime cu soţia sa înainte de căsătorie", după cum într-adevăr s-a si intamplat.
In 1869, Printul de Wales, viitorul rege Edward al VII, l-a invitat pe Baker sa mearga impreuna in Egipt, intr-o expeditie militara, cu scopul de a deschide un drum comercial, unde Florance i-a insotit.
Ea a notat in jurnalul sau personal toate experientele prin care acestia au trecut amintind de pericolele la care s-au expus, despre problemele negotului arabo-musulman cu sclavi africani, despre bolile carora a trebuit sa le faca fata, despre rutina zilnica a expeditiei. In insemnarile ei sunt date despre mesele in care se servea carne de hipopotam si se bea sampanie, despre dificultatile si problemele militare care au trebuit depasite, despre cum a invatat sa mearga calare pe camile, cai si catari, sa manuiasca pistoale si sa-nvete sa se apere in fata pericolelor din salbaticie.
Samuel a trebuit să se confrunte cu dificultati nenumarate: blocarea raului in sud, ostilitatea functionarilor interesati in comerţul cu sclavi, opoziţia armata a localnicilor, dar el a reuşit sa puna bazele unei administratii civilizate.
La Cairo, Sir Samuel White Baker a primit gradul de Pasa si de maior-general in armata otomana, in comandamentul sau fiind 1700 ostasi egipteni.
La expirarea mandatului sau, sotii Baker s-au intors in Anglia unde au cumparat conacul de la Sandford Orleight, din Devon, care a devenit resedinta lor familiala. Dar societatea aristocratica londoneza a secolului 19 nu era pregatita sa o primeasca pe Florance cu bratele deschise, in ciuda reputatiei sale de companioana a sotului sau in exepditiile britanice si a talentului sau nativ in stapanirea limbilor straine.
Au plecat sa exploreze alte tinuturi din Cipru, Africa, Japonia, India si Muntii Rocky. In aceasta perioada au scris si publicat mai multe carti despre expeditiile la care au participat.
In 1916, dupa o viata incredibila, lady Baker moare, iar The Times scria: „ Lumea n-a bagat de seama. Stirea mortii Lady Baker a trecut pe locul doi. Pentru ca in ziua in care Lady Baker a trecut in nefiinta, 8 oameni au fost ucisi la Verdun.
Din pacate, povestea unei foste sclave, care a scapat din harem si a explorat Africa , a calatorit in lumea larga alaturi de iubirea ei, a parut un lucru mai putin important.” cand a murit avea 74 de ani si a fost ingropata alaturi de sotul ei, care decedase mai devreme cu 23 de ani, in urma unui atac de cord, la varsta de 71 de ani.
El a fost un mare explorer şi vanator de elefanti, rinoceri, caprioare, mistreti, elani, ursi, tigri si bivoli. Samuel Baker a fost o reputata personalitate victoriana , un pionier în istoria vânătorii moderne,atat prin faptele, cat si prin lucrările sale. El a fost mândru de originea sa britanica şi a fost un promotor al virtuţilor neamului său, un luptător convins împotriva sclaviei El a fost incinerat si cenusa lui a fost depusa in casa familiei Baker de la Grimley, in apropiere de Vatra Dornei.
Toata experienta lor ca exploratori a fost consemnata in multe carti: Ismailia, Wild Animals, Ways, In Darkest Africa.
