In Banat exista un cult, ca sa nu zic un respect profund, pentru perioada in care aceasta regiune facea parte din Imperiul Austro-Ungar. Cine traieste aici, chiar daca nu e banatean get-beget, stie si de ce! Si respecta aceste sentimente care ii tin pe oamenii locului unul aproape de altul. Raspunsul este simplu: niciodata Banatul nu a cunoscut un grad de civilizatie, cultura si bunastare mai mare ca in perioada aceea si, cu parere de rau, eu cred ca nici nu va mai cunoaste vreodata. Toata mandria banateana se fundamenteaza pe setul de valori care dateaza din perioada imperiala, fie ca vorbim de morala, de arta, arhitectura, istorie, cultura, sanatate, invatamant sau administratie locala si regionala. Banatenii protesteaza in felul lor impotriva acestei Romanii debusolata si epuizata de coruptie: se agata de trecut si il rascolesc cu pasiunea unui indragostit. Mii de fotografii vechi circula pe net si la fel de multe informatii istorice cu privire la evenimentele si personajele care au marcat acea perioada de timp. Chiar daca le vad de sute de ori, fiecare dintre ei se incapataneaza sa comenteze si sa retransmita la randul lui mesajele prietenilor si rudelor. Pentru ca istoria nu trebuie uitata. Acum, istoria lor este si istoria mea si ma simt cumva datoare sa fac acelasi lucru din respect pentru locul in care traiesc si-mi masor fiecare clipa din prezent. Desi multi dintre noi nu am spune-o oricand cu voce tare din respect pentru o Romanie in care tot mai greu ne regasim pe harta ei spirituala, politica si sociala, ceasul aici se potriveste dupa ora Vienei. Nu vreti sa stiti cu cata mandrie povestesc banatenii despre Imparateasa Tereza, despre Imparatul Franz Joseph sau despre frumoasa Sissi. Sa fii ungur, sarb, sas sau secui este un lucru bun pentru ca intr-adevar asa si este. Populatia din Ardeal si Banat recunoaste influenta benefica pe care au avut-o cu totii asupra fiecaruia dintre ei. Si oricat de greu ar fi de crezut, in vestul acestei tari, inca lumea se raporteaza la un sistem de valori reale. De cand Romania este secata si epuizata, banatenii se intorc la ultimul si cel mai de pret sistem valoric pe care il cunosc si se reapuca sa-si cladeasca viata pe fundamente serioase. Vai de cei care nu au istoria la care sa se-ntoarca atunci cand institutiile statului intra in disolutie.
Unul dintre cele mai indragite personaje este Sissi. Frumoasa imparateasa Elisabeta de Wittelsbach, alitata cu numele de Sissi, s-a nascut in Ajunul Craciunului din anul 1837, la Munchen, in Palatul Possenhofen, intr-o familie numeroasa. Parintii ei au fost Maximilian Joseph de Bavaria si Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. Numele intreg al printesei , asa cum este consemnat de istorie, este Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbachsi avea sa devina Imparateasa Austriei si Regina Ungariei prin mariajul cu mostenitorul tronului, Franz Joseph al Austriei. In vara anului 1853, cand Elisabeta avea doar 15 ani, si-a insotit mama si sora mai mare, Helene, intr-o excursie in statiunea Bad Ischl din Austria. Mama lor spera ca Helene sa fie remarcata de tanarul mostenitor care avea atunci 23 de ani si sa-i ceara mana. Toti consilierii imperiali priveau aceasta posibila alianta cu ochi buni si vedeau potentialul tinerei ca viitoare imparateasa. Helene era extrem de bine educata, rafinata, frumoasa si desteapta.
Dar Franz Joseph, desi venise special sa anunte logodna cu aceasta, a fost fermecat de salnatica si nonconformista Sissi care dispretuia eticheta aristocratica si se razvratea impotriva canoanelor curtii imperiale. Ea iubea natura, echitatia, vanatoarea, poezia si circul. Consilierii s-au revoltat deoarece Sissi nu se incadra in setul exigentelor imperiale, dar asta nu l-a impiedicat pe Franz sa ceara dispensa Papei si sa o ia apoi de nevasta. Intalnirea celor doi este consemnata in istorie ca "logodna de la Ischl". In 24 aprilie 1854, la 16 ani, Sissi s-a maritat cu Franz Joseph la Viena. Mama imparatului era tare nemultumita de firea indaratnica a nurorii ei si s-a straduit sa corijeze deficientele de educatie, obligand-o sa invete si sa isi insuseasca regulile de la palat. Frumoasa imparateasa nu si-a adaptat niciodata conduita regulilor Curtii Imperiale. Toate aceste restrictii o faceau nefericita, motiv pentru care a inceput sa se distanteze de catre sotul ei si sa plece in tot mai multe calatorii, cat mai departe de Viena. Astfel, Sissi a ajuns inclusiv in Banat. Avand o sanatate fragila, venea deseori la tratament la Baile Herculane si vizita cu mare placere satele din imprejurimi, interesandu-se de obiceiurile si vestimentatia femeilor locului. Ea ceruse sa i se construiasca un palat pe Insula Corfu, in satul Gastouri, cunoscut ulterior ca Palatul Achillion. Calatorea in Anglia si Ungaria, ajungand in locuri indepartate precum Madeira.
Sissi intotdeauna avea grija de aspectul ei exterior. Faima frumusetii ei trecuse deja hotarele imperiului si starnise multe curiozitati. Urma diete severe, facea sport, era preocupata de tratamentele cosmetice, de tendintele modei europene, fiind considerata un promotor al bunului gust desavarsit. Rochiile pe care le-a purtat in ziua nuntii se afla astazi expuse la muzeul din Palatul Hofburg din Viena. Experimenta diverse licori si retete preparate in drogheria curtii imperiale. Igiena corporala si mentinerea unei siluete zvelte erau preocuparile ei zilnice. Tinea diete riguroase si isi strangea talia in corsete, astfel incat circumferinta sa nu depaseasca 40 de cm. Inainte de casatorie se straduise sa invete franceza, iar in 1855 s-a apucat sa invete limba maghiara. Sissi a fost iubita de catre populatia maghiara, iar ea le-a rasplatit afectiunea luptand pentru libertatea si drepturile lor. Desi nu s-a implicat in politica Imperiului Austro-Ungar, numeni nu poate contesta aportul ei la semnarea acordului austro-ungar din 1867. Cand s-a intemeiat monarhia austro-ungara, Elisabeta era deja Imparateasa Austriei, devenind si regina a Ungariei.
Sissi nu avea cum sa treaca neobservata. Nu numai spiritul ei navalnic o facea atat de vizibila, ci si gratia si frumusetea ei aparte. Legenda spune ca sahul Persiei, aflat intr-o vizita oficiala la Viena in 1873, a cerut o audienta la frumoasa imparateasa: " E atat de frumoasa!..." ar fi exclamat el uimit de frumusetea ei. Avea tenul alb imaculat, parul lung, negru, bogat si stralucitor care ii depasea nivelul genunchilor. Trei ore le trebuiau doamnelor de companie ca sa ii aranjeze parul si fiecare dintre ele era obligata sa poarte manusi albe. La 17 ani, Sissi a dat nastere primului lor copil, Sophie. Dar problemele de natura psihica ce veneau pe linia Wittelsbach aveau sa isi faca simtita prezenta de la prima nastere. La 12 iulie 1856 a nascut-o pe Gisela. Copiii au fost crescuti de catre mama lui Franz Joseph, care era convinsa ca le poate oferi o educatie mult mai buna decat mama lor. In 1857 insa, Sophia, mama imparatului s-a imbolnavit grav si a murit pe 29 mai. In anul urmator l-a nascut pe care se spera ca va fi printul mostenitor, Rudolf, iar in 1868 s-a nascut cel de-al patrulea copil, Maria Valeria, numit "copilul ungur". Dupa ultima nastere, Sissi a reinceput sa calatoreasca prin Europa. Istoria consemneaza faptul ca Elisabeta si Franz Joseph s-au iubit nebuneste la inceputul casniciei lor. Cu toate astea, Franz a avut mai multe relatii amoroase, fapt care l-a indepartat si mai tare de Sissi, care i-ar fi sugerat sa isi gaseasca o amanta. Nici imparateasca nu a fost tocmai fidela, viata ei fiind marcata de cativa barbati cu personalitati puternice. In 1889, viata cuplului imperial a fost zguduita de moartea unicului lor fiu, printul Rudolf, care avea 31 de ani. Acesta , desi insurat cu Stephanie a Belgiei, si-a impuscat amanta, pe baroana Mary Vetsera, dupa care s-a sinucis. Scandalul este consemnat in istorie cu numele de "tragedia de la Mayerling", dupa numele cabanei lui Rudolf din Austria unde se consumase teribilul incident.Tragedia a impins-o pe Sissi intr-o puternica depresie, izolandu-se de toti cei apropiati. A renuntat la toaletele sofisticate si a imbracat straiele de doliu.
Dupa casatoria fiicei sale in anul 1890, Sissi daca petrecea cateva saptamani pe an la Curtea din Viena. Desi a fost prevenita de iminenta unor atentate asupra vietii imparatesei, Sissi a plecat in 1891 la Geneva, unde s-a cazat la Hotel Beau-Rivage. In ziua de 10 septembrie, Sissi, insotita de contesa Irma Sztaray de Sztara et Nagymihaly, a plecat la plimbare pe malul lacului Geneva cu intentia de a ajunge in port. La un moment dat, un tanar de 25 de ani, italianul Luigi Lucheni, s-a apropiat de ele, s-a prefacut ca se impiedica si a injunghiat-o pe imparateasa, fara ca cineva sa sesizeze incidentul.. Abia pe vapor au sesizat ca imparateasa fusese injunghiata, iar vaporul a facut cale intoarsa pentru a permite accesul unui doctor la bord. Dar acesta a ajuns dupa decesul imparatesei. Luigi avea sa declare ulterior:" sunt anarhist prin convingeri...Am venit la Geneva sa ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care sufera si celor care nu fac nimic pentru a-si imbunatati pozitia sociala. Nu conta pentru mine cine era suveranul pe care-l ucid. Nu am lovit o femeie, ci o imparateasa; aveam in minte Coroana."
Trupul ei a fost depus intr-un sicriu realizat din plumb si bronz si expediat la Viena cu trenul. Pe capacul sicriului au fost inscriptionate cuvintele: "Elisabeta, Imparateasa a Austriei" la care ungurii au adaugat "Regina a Ungariei". A fost inmormantata cu onoruri in ziua de 17 septembrie 1898, la Viena, si ingropata in Cripta Imperiala, locul in care sunt inmormantati imparatii Austriei.
Daca aveti timp, cand mergeti la Viena, vizitati Palatul Hofburg, in special apartamentele imperiale ale Elisabetei. Veti putea admira incaperile elegante care rememoreaza franturi din viata celei mai iubite imparatese a Austriei. In Palatul Schonbrunn, resedinta de vara a cuplului imperial, dar si in Muzeul Sissi pot fi admirate obiectele personale ale Elisabetei, precum si portretele realizate de pictori renumiti. Tichetul Sissi costa 23.50 euro si include intrarea la Palatul Schonbrunn cu Grand Tour si ghid audio, apartamentele regale, Muzeul Sissi, Silberkammer (Galeria cu argintarie), Depozitul de mobila de la Curtea Imperiala si Muzeul de mobila Viena. Iar la intoarcere sa imi povestiti si mie daca v-a placut sau nu! Si nu uitati de poze.
