(Dati) “Femeii,
o jumatate de lume – barbatului, o jumatate de casa” avea drept slogan noua
miscare feminista care s-a remarcat in anul 1969. Cine se gandeste ca pana in
anul de gratie 1969 femeia statuse linistita si impacata la cratita se inseala
amarnic, caci drumul spre emancipare a fost unul lung si extrem de anevoios.
In Anglia anului 1832, miscarea feminista a
propus prima reforma a legii electorale, insa Parlamentul britanic a refuzat
dreptul sexului frumos de a participa la scrutinurile electorale, reusind sa
isi obtina accesul la sufragii la nivel de comitate abia in anul 1869.
Miscarea
sufragetelor avea sa prinda contur in Anglia
inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial si avea sa se incheie o
data cu izbucnirea acestuia.
Valul schimbarii a demarat in America o data cu
dezvoltarea miscarii abolitioniste cand barbatii de culoare au primit prin
Constitutie drept de vot.
La miscarea sufragetelor a aderat un numar
impresionant de femei albe si de culoare care si-au aparat impreuna revendicarile
atat in fata bisericii, cat si in fata barbatilor. Ele aveau ca obiectiv obtinerea dreptului
constitutional la vot.
La inceput n-a existat o coeziune deplina, motiv pentru
care au aparut doua structuri independente: “National Woman Suffrage Association”
(NWSA) si “American Woman Suffrage Association” (AWSA) care mai tarziu au
fuzionat si au castigat in anul 1920 dreptul de vot.
Daca suratele din Regatul
Britanic marsaluiau pe strazi si spargeau vitrinele magazinelor, americancele
s-au dovedit mult mai subtile , folosind ca mijloc de propaganda cartea de
bucate. Astfel, intre 1886 si 1920, doamnele au redactat nenumarate carti de
bucate pe care le vindeau si prin care isi finantau miscarea.
Cartile sufragetelor
contineau texte de propaganda, indemnand femeile sa lupte pentru dreptul la
vot. Retetele contineau sfaturi utile si diverse pornind de la etapele pentru
fabricare a berii acasa pana la banalele
retete pentru supe, fripturi, sosuri, placinte, muraturi, salate si budinci.
Desi nu pare nimic spectaculos la prima vedere, trebuie amintit faptul ca
atunci femeile nu aveau controlul asupra propriului lor destin si ca efortul de
a-si promova ideile venea pe fondul unui val imens de denigrare in care erau
prezentate ca sotii si mame neglijente, care dispretuiau activitatile casnice si
isi lasau copiii sa moara de foame. In 1909, un cuplet ridiculiza miscarea
feminista astfel: “Give us the vote and we will cook/The better for a wide
outlook”. Prima carte de bucate a vazut tiparul in iarna anului 1886, iar in seara
zilei de 13 decembrie 1886, pe o vreme mohorata, a fost pusa in vanzare in sala
de concerte din Boston. Spatiul era frumos decorat cu steagul american purtator
pasiv al motto-ul: “Male and female created He them and gave them dominion”.
De-a lungul miscarii au fost inregistrate diferite luari de pozitie care astazi
pot parea cel putin ciudate:
maniera in care romanciera Louisa May Alcott ,
prima femeie care a obtinut de altfel dreptul la vot in Concord, a ridiculizat
descrierea zeitei Minerva cu sloganul: “a tiny pestle and mortar”, incercand sa
induca mesajul compatibilitatii dintre gatit si exercitarea dreptului la vot.
Militanta
prohibitionista Cora Scott Pond a refuzat sa poarte corset, dar s-a pronuntat
pro masturbare afirmand public ca este o practica sanatoasa atat pentru femei
cat si pentru barbati, in antiteza cu opinia reformatorului presbiterian
Sylvester Graham care cerea eliminarea din consum a alimentelor care sporeau
apetitul sexual al barbatilor. Cartea a fost alcatuita prin contributia mai
multor personalitati cu o retete proprii:
friptura irlandeza este semnata de
catre obstreticiana Alice Bunker Stockham, prima femeie licentiata din SUA; Juliei A. Kellogg, studenta eminenta a tatalui
romancierului Henry James, ii apartine reteta de preparare a carnatilor din
carne de vitel,
in vreme ce cea a supei de broasca testoasa e legata de numele
scriitoarei Anna Ella Carol. Cartile de bucate au fost vandute prin targuri,
bazare, ajutand astfel miscarea feminista sa dobandeasca noi competente in
domeniile publicistic si in vanzari. Retetele erau intercalate cu citate motivationale
pro vot apartinand unor personalitati care sprijineau curentul feminist:
politicianul britanic William Gladstone, scriitoarea Harriet Beecher Stowe,
Clara
Barton - fondatoarea Crucii Rosii americane, poreclita “ingerul de pe campul de
lupta” al carei citat spunea “ cand ai fost bolnav si ranit, eu am muncit din
greu pentru tine pe campul de lupta. Eu cer acum buletin de vot
pentru mine si sexul meu. Asa
cum eu am stat alaturi de tine, te rog sa stai si tu langa mine“ („When you were
sick and wounded I toilet for you on the battlefield. Because ot my work for
you, I ask your aid. I ask the ballot for myself and my sex. As I stood by you,
I pray you stand by me and mine”). Cea mai celebra carte de bucate a fost tiparita
in 1915 in Pittsburgh si continea printre altele reteta unui tort somptuos cu
blaturi stratificate, insotita de fotografii si glume picante.
Pe coperta cartii
era prezentata silueta Unchiului Sam care pilota o masinarie ce avea o roata cu
12 spite (simbolizand cele 12 state in care femeile obtinusera dreptul de vot).
Retetele erau promovate intr-o maniera absolut originala cu denumirile: „Hymen
Cake“, „Mother’s Election Cake“, “Suffrage Salad Dressing”, “Suffrage Angel Cake”,
“Parliament Gingerbread”, “Pie for a Suffragist’s Doubting Husband”. “Placinta
unei sufragiste pentru sotul necredincios” se dorea o satira prin care sa
combata efectele razboiului, scalviei, exploatarea copiilor, dar atingea tangential si realitati imediate precum: calitatea precara a infrastructurii,
efectele consumului de apa contaminata sau alimantatia precara. La fel de acida
era “Anti’s Favourite Hash”, destinata opozantilor Marii Cauze, care prevedea o
lista de ingrediente de genul: o mana generoasa de nedreptate, o livra de
adevar mutilat, un strop de vitriol, un sir de prostii, toate amestecate cu
varful ascutit al unui cutit. Existau in randul barbatilor si simpatizanti ai
miscarii precum politicianul abolitionist, militar de cariera, Thomas Wentworth
Higginson, autor al lucrarii “Woman and Her Wishes”, filozoful britanic John Stuart Mill, scriitorul
Jack London care a contribuit si el cu doua retete: friptura de rata si telina umpluta cu branza Roquefort, inmuiata
in amestec de unt si Sherry. Toate cartile de bucate publicate cu scopul
obtinerii fondurilor necesare pentru sustinerea miscarii feministe au relatat
fapte reale cu privire la eforturile de promovare a drepturilor tuturor
femeilor din lumea intreaga, indiferent de rasa sau culoare. Combinatia dintre
indatoririle casnice si responsabilitatile politice a imbracat forme aluzive uneori
subtile, alteori agresive, dar generand mesaje clare si centrate pe un singur
obiectiv - dreptul la vot! Din banii obtinuti au sprijinit victimele de razboi,
actele caritabile din biserici, spitale, scoli si biblioteci, au finantat
sustinerea de prelegeri in care promovau
drepturile si obligatiile femeilor si
redactarea ziarului oficial al Asociatia
Sufragetelor americane - “The Ladies’ Home
Journal” – care a fost oferit cadou la inceput celor care cumparau cartea de
bucate. In paginile lui erau promovate atat ideile miscarii feministe, cat si
celebrele carti din vanzarea carora era sponsorizata miscarea. Retetele au apartinut unor personalitati din
zona literara, politica si intelectuala a sec 19 precum: membra Comitetului
National Republican Maria A Livermore, Lucy Stone - oratoare si si editoare a
drepturilor femeii , poeta americana Julia Ward Howe, jurnalistul William Lloyd
Garrison si sotia, prozatoarea Louisa May Alcott, judecatorul Samuel E. Sewall,
Alice Freeman - presedinta Colegiului Wellesley, Elisabeth S. Tobey – presedinta
WCTU Massachusetts. Cartile insumeaza spiritul, efortul si nevoia de reforma a
intregii miscari feministe care au contribuit la schimbarea societatii in
profunzimea ei, punand intr-o lumina noua locul si rolul femeii in raport cu
barbatul.
Cartea de debut a vazut mai multe tipare imbunatatite in perioada
1886 si 1891, unde fiecare reteta era insotita de catre un mesaj pro vot care
apartinea unei personalitati precum liberalul britanic William Gladstone,
filozoful John Stuart Mills, scriitoarea Harriet Beecher Stowe, fondatoarea
Crucei Rosii americane Clara Barton. In editia din 1909 au fost prezentate motivele
pierderii dreptului la vot, castigat in 1883. Miscarea avea sa reinvie la
inceputul sec 20, iar cartea de bucate a fost pilonul in jurul careia miscarea
feminista s-a reunit. Aceasta era organizata pe capitole precum: retete pentru
cina,
dulciuri,
retete vegetariene, retete germane,
salate, retete din produse marine,
o lista a magazinelor care comercializau condimente,
alta cu ustensiile
necesare pentru campare sau calatorii, sfaturi de uz casnic sau trucuri
cosmetice. De asemenea erau inserate articole in care erau mentionate ideile
ideologice ale miscarii feministe si explicate toate greutatile pe care le-au
avut de infruntat plecand de la oprobiul public, declaratii false, ridiculizare,
calomnie pana la ostracizarea sociala.
Bibliografie:
·
Estelle Sylvia Pankhurst. Sufrageta;
Istoria mișcării de emancipare a femeilor, 1905-1910 (New
York Sturgis & Walton Company, 1911).
·
Diane Atkinson. The Purple, White and Green: Suffragettes in
London (Museum of London, 1992).
·
Melanie Phillips. The Ascent of Woman: A History of the
Suffragette Movement (Abacus, 2004).
