Raul Bega are o lungime de 114 km și se întinde între Timisoara și orașul sârbesc Titel. Din suma de km mentionata, 44 km sunt pe teritoriul României, iar 70 km pe teritoriul Serbiei. Istoria canalului Bega incepe in anul 1728, din perioada in care Guvernator al Banatului era Contele Mercy. Acesta a dispus asanarea terenurilor mlastinoase din prejma Timisoarei, motiv pentru care a hotarat construirea canalului Bega. Patru ani mai tarziu, primul vapor isi facea prezenta pe apele raului care se deplasa intre Pancevo si Timisoara, iar in urmatorii ani s-a mai deschis o ruta catre Klekk. Lucrarile initiate de Contele Mercy au fost continuate de catre inginerul Fremaut Maximilian care, prin toate proiectele implementate de el, a urmarit reducerea riscului de inundatii, uscarea mlastinilor din preajma orasului si intretinerea malurilor si digurilor raului Bega.
In 1752 a fost mentionat prima data Portul din cartierul Iosefin, motiv pentru care cartierul a cunoscut o dezvoltare economica fara precedent. Portul era situat intre Podul Muncii si Pasarela Gelu, pe malul stang al raului. Pe dreapta malului se inalta Turnul de Apa.
Din vechiul port nu a mai ramas decat pavajul vechi, din piatra cubica. Capitania se afla in locul in care astazi se afla Palatul Ancher. In perioada aceea se transportau aprox 20.000 de tone de marfa pe apa. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, înainte de regularizarea raului Bega în Timişoara existau 71 de poduri care traversau Bega, Suboleasa, Canalul Morilor şi Canalul pentru Plutărit. Din totalul lor, 5 erau poduri metalice, 9 poduri erau construite din cărămidă, 28 de poduri erau din lemn si 29 podeţe.
În prezent, canalul Bega este traversat de 12 poduri şi 2 pasarele. La începutul secolului 20 s-a demarat un program pentru construirea de poduri noi peste Canalul Bega. Astfel, orasul a fost dotat cu şapte poduri noi: Podul din Piaţa de Fân (Piaţa Badea Cârţan), Podul din Piaţa Morii (Piaţa Sarmisegetuza), Podul de pe Aleea Parcului (Podul Decebal), Podul Episcopal (de pe Bulevardul M. Viteazul), Podul Huniade (azi Traian, de lângă Piaţa Maria), Podul Regal (de la Fabrica de Ţigarete), şi podul metalic de lângă biserica Betel. Dintre podurile enumerate, doar patru sunt funcţionale şi astăzi: podurile Decebal, Episcopal, Traian şi Podul Metalic, devenind adevărate simboluri ale oraşului. In 1869, s-au facut primele curse de pasageri pe apa, iar Timisoara a devenit primul oraș de pe teritoriul României care a folosit acest mijloc de transport în comun.
In 1910, s-a dat drumul Uzinei Hidroelectirca din Fabric, una dintre cele mai vechi hidrocentrale din tara. Astfel s-a inceput producerea de curent electric.
Sapte ani mai rarziu, pe canal circulau 563 de vase comerciale. Concomitent cu volumul de marfa tranzitat, a crescut si numarul pasagerilor transportati. De-a lungul canalului Bega s-au construit in timp 14 poduri: pasarela de la Uzina de Apa care a fost primul pot construit in oras, Mihai Viteazu – folosit atat rutier cat si de tramvaie, Dacilor - rutier si linii de tramvai, Decebal - rutier si linii de tramvai, pasarela dintre parcuri folosit doar in scop pietonal, Michelangelo, cel mai nou pot construit in oras, Tineretii sau Mitropolit Andrei Saguna – pod rutier, Traian - rutier si linii de tramvai, podul de Fier – pietonal, Stefan cel Mare - rutier si linii de tramvai, Eroilor si Muncii – ambele folosite in scop rutier si pe care au fost montate linii de tramvai, pasarela Gelui folosita de pietoni si Modos, singurul pot feroviar care dateaza din secolul 19. Desi podul vechi a fost inlocuit cu o structura metalica in 1930, la baza podului, inca se mai poate vedea fundatia veche din caramida.
Deoarece Canalul Bega facilita transportul mărfurilor, pe malurile raului, atat in cartierul Iosefin, cat si in Fabric, au apărut de-alungul timpului o serie de fabrici și uzine, astfel incat încărcarea mărfurilor respectiv descărcarea materiilor prime sa se faca in apropierea obiectivelor industriale.
- In Iosefin erau: Fabrica de Pălării (în maghiara Kalapgyár)
- Fabrica de Furnir (în maghiară Nemezgyár)
- Moara Timișoara (în maghiară Temesvári műmalom)
- Fabrica de Tutun (în maghiară M. kir dohánygyár)
- Fabrica de Spirt (în maghiară Városi légszeszg yár)
- Prima Rafinărie de Spirt (în maghiară Első temesvári szeszfinomitó)
- Fabrica de Chibrituri (în maghiară Gyufagyár)
Până în anul 1907 cartierul Fabric era segmentat de numeroasele brate de apa care curgeau prin cartier si alimentau canalul principal si pârâele laterale Behela şi Suboleasa. În trecut, ele acţionau roţile morilor de apă şi ale manufacturilor din cartier. Stăvilarele morilor menţineau ridicat nivelul apei subterane, motiv pentru care toate pivniţele aveau igrasia. Deoarece canalul, amplasat între Fabric şi Cetate, împiedica dezvoltarea celor două cartiere şi unirea lor după demolarea fortificaţiilor, in 1902 inginerul şef al oraşului, Emil Szilárd, a prevăzut desfiinţarea braţelor Begăi si construirea a trei poduri noi. Peste noua albie a raului trebuiau construite un pod în zona pieţei Morii, altul în Piaţa de Fân şi ultimul pe Aleea Parcului . Municipalitatea a organizat o licitaţie publică in care si-a exprimat cerintele pentru depunerea proiectelor: s-a atras “atenţia ofertanţilor în mod deosebit asupra aspectului simplu, dar necondiţionat cu bun gust, deoarece la adjudecarea ofertelor, cerinţele estetice vor fi luate în atenţie în egală măsură cu condiţiile economice”, să nu fie depăşită înălţimea prescrisă a podului şi s-a solicitat ca “podurile care se vor realiza să fie nu numai podoabe ale cartierului respectiv, ci în acelaşi timp să facă posibilă sistematizarea impecabilă a sectoarelor de străzi cu care se racordează.” Firme renumite din Budapesta, Timişoara şi Arad au depus in total 14 proiecte. Proiectarea şi construirea podurilor din Piaţa Morii şi din Piaţa de Fân au fost castigate de firma Magyar Beton és Vasbeton Építési Vállalat din Budapesta, arhitect fiind KOVÁCS–SEBESTÉNY ,iar proiectanţi: Aladár şi PÓKA Rezső. Apa urma să acţioneze turbinele unei hidrocentrale, care a fost construită în 1909. Apa raului a furnizat energie electrică pentru funcţionarea vechilor mori, dar si pentru întregul oraş în locul centralei anterioare, care funcţionase cu cărbune. De-a lungul malurilor Begai erau urmatoarele fabrici:
· Fabrica de Spirt Blau (în maghiară Blau-féle szeszgyár)
· Țesătoria de Bumbac (în maghiară Magyar gyapjú fonalgyár)
· Fabrica de Textile în maghiară Textiliparárúgyár)
Pasarela de la Uzina Hidroelectrică
SEBASTIAN GRUIA - PASARELA DE LA UZINA DE APA
Podul Mihai Viteazul sau in romaneste: Podul din Piata Morii, Podul de la Turbina, in germana: Mühlenplatzbrücke, in ungureste: Malom-téri hid. Podul a fost construit în 1909. În perioada interbelică podul a avut patru turnuri cu basoreliefuri şi era fost tranzitat atat pietonal, cat si de tramvaie. In 1981 a fost reconstruit, iar basoreliefurile care reprezentau o tanara ţinând stema oraşului, un morar cu sacul de făină, un nisipar încărcând o barcă şi un tăbăcar - au fost păstrate şi montate la capetele podului.
Podul Mihai Viteazul
Podul Dacilor sau Podul din Piața de Fân, Podul Badea Cârțan, in germana Heuplatzbrücke, iar in ungureste: Széna-téri híd. Podul Dacilor a fost construit in 1909 si era utilizat de tramvaie, dar si de vagoanele de cale ferata care faceau legatura intre uzinele din Fabric si gara. Inaintea acestuia exista un pod ce traversa Canalul Morii si Canalul Plutaritului. Actualul pod a fost construit in 1989 si a fost modernizat de curand. Din pacate, din vechiul pod nu s-au păstrat elementele arhitecturale atât de frumoase ale vechiului pod: balustrada şi "nişele" de la capetele lui.
OVIDIU CINCHEZA - PODUL DACILOR
Podul Decebal sau Podul de pe Aleea Parcului, Podul Regina Maria, Podul Neptun, in germana: Decebal- oder Dezebalbrücke, Parkgassenbrücke, Neptunbrücke, iar in ungureste: Liget-úti híd, Korona híd. Podul facea legatura intre cartierele Cetate si Fabric si este amplasat in fata Bailor Neptun si a Parcului Poporului. Podul Decebal a fost proiectat de către profesorul universitar născut la Recaş si stabilit ulterior la Budapesta, dr. ing. Győző Mihailich. Arhitectul podului a fost Albert Körössy. Podul Decebal a trecut de venerabila vârstă de 100 de ani. Cu privire la acest pod exista o legenda care spune ca, dupa Revolutie, Primaria ar fi primit o instiintare de la firma care l-a construit prin care era atentionata asupra faptului ca garantia de 100 de ani a podului a expirat si se recomanda renovarea sau inlocuirea lui cu altul nou! Podul Decebal este veteranul podurilor construite la cumpana secolelor 19-20 si care inca mai rezista si astazi. În anii realizarii sale (1908-1909), acesta a fost cel mai mare pod pe grinzi de beton armat cu structura tip Gerber. El a fost premiat cu diploma de onoare la expozitia internationala de la Paris din anul 1910.
GEORGE BUFAN - PODUL DECEBAL
Podul Decebal
Pasarela dintre Parcuri sau Pasarela Ioan Polen, iar in germana: Brücke zwischen den Parks. Este amplasata intre intrarea in Parcul copiilor si strada Pestalozzi. Pasarela a fost proiectata in 1926 de catre inginerul Ioan Polen.
|
MIHAI SURDEA -PASARELA (GELU) dintre parcuri
Podul Michelangelo sau in germana: Michelangelobrücke. Podul a fost construit in 1970, fiind podul cu cea mai mare latime din oras, dar si cel mai coborat spre nivelul apei. In anii 1940, in locul lui se afla o pasarela de lemn. In anul 1964, a fost construita o pasarela noua, pentru studentii care mergeau la facultate.
SEBASTIAN GRUIA - PODUL MICHELANGELO
Podul Tinereții sau Podul Episcopal, Podul Mitropolit Andrei Șaguna, in germana: Bischofsbrücke, iar in ungureste: Püspök hid, Erzsébet városi hid, este amplasat la capatul bulevardului Mihai Viteazu. Podul a fost construit in 1913, pe locul unde a existat un pod de lemn, construit si folosit neintrerupt din 1718 si ranforsat in 1898. Pe balustradele sale ar fi trebuit sa fie amplasate patru statui cu episcopi romano-catolici. În documentele şi hărţile de la mijlocul sec. XIX. podul poartă numele de ”Bischofsbrücke” sau ”Püspök-híd”, adică ”Podul Episcopal”.
Podul Tinereții
Podul Traian sau Podul Huniade, Podul de la Maria, in ungureste Losonczy híd, Hunyadi híd. Podul reprezinta poarta de intrare in doua cartiere importante ale orasului: Elisabetin-ul si Iosefin-ul. Mijlocul bulevardului actual reprezinta granita care delimiteaza cele doua cartiere. El este situat pe Bd. 16 Decembrie 1989. La inceput, aici a fost construit un pod din lemn, in 1871 a fost inlocuit cu altul din metal , a fost ranforsat in1898 cu ocazia electrificării tramvaiului, pentru ca in 1915 sa fie demontat şi remontat in 1916 pe baze înălţate care sa permita navelor să treacă pe dedesubt între străzile actuale Mureşanu şi Endre. Podul despre care vorbim este cunoscut astazi cu denumirea de Podul Metalic. Podul actual pe care il stim astazi a fost proiectat 1911 de catre inginerul Károly Lád, dupa proiectul arhitectului Elemér Wachtel si a fost terminat în 1916. Arhitectura părţii superioare a podului se remarca prin formele simple ale balustradelor zidite, care corespund perioada de inceput a stilul Art Déco.
Podul Traian
ZOLTAN BERECZKI - PODUL TRAIAN
Podul de Fier sau Podul Eiffel, Podul Metalic, Podul de la Fabrica de lanţuri , iar in germana: Eiffelbrücke, Eisenbrücke, Kettenfabrikbrücke, in ungureste: Láncgyári híd, este situat intre strazile Ady Endre si Andrei Muresanu. Inainte de a fi construit, in locul podului functiona komp”-ul (bac) lui M. Heim. A fost realizat, la fel ca alte construcţii metalice peste Bega, la iniţiativa primarului János Török si inlocuia vechiul pod de lemn Huniade, Hunyadi híd sau Hunyadi Brücke, amplasat în apropierea Palatului Apelor. Despre acest pod se spune ca ar fi fost construit de inginerul francez Gustave Eiffel, informatie falsa. Podul a fost finalizat in anul 1917, dar inaltimea a generat multe probleme, motiv pentru care a fost folosit doar de catre pietoni. Desi fusese construit ca să permită pe viitor navigaţia în zonă, era mult prea înalt pentru accesul autovehiculelor. Istoricul banatean Franz Engelmann l-a intitulat intr-o lucrare de-a sa "die Irrtumsbrucke", adica "Podul greselilor".
LAVINIA NEDA - PODUL DE FIER
Podul Ștefan cel Mare sau Podul Ancora de Aur, Podul la Ancora, Podul Franz Iosef, Podul de la Gară, in germana: Goldener Anker, Bahnhofsbrücke, iar in ungureste: Horgony hid, Aranyhorgony. Complet gresita este si legenda potrivit careia si acesta ar fi fost proiectat de Gustave Eiffel, pod aflat între străzile Domnească şi Bonnaz. Podul asigură legătura între Gara Mare şi cartierul Iosefin. Denumirea iniţială s-a datorat vecinătăţii clădirii vechi, care adăpostea restaurantul şi berăria „Ancora de Aur"(Goldener Anker, Aranyhorgony). Palatul „Ancora" a fost ridicat în anul 1902 de catre Johanna Sailer şi Kudelich Aladár. La mijlocul secolului al XIX-lea, trecerea peste canalul Bega s-a făcut în acest loc cu bacul, în 1858 s-a construit un podeţ, iar mai apoi un pod de lemn. Structua a fost construita in atelierele de la Reşiţa, iar specialistii resiteni s-au ocupat si de montarea acesteia. La inaugurarea sa, Podul Ancora de Aur a fost cel mai frumos pod timişorean. In anul 1871, primul pod cu structură metalică a fost construit pe artera ce ducea la gară, când linia tramvaiului cu cai a fost mutată pe acest traseu. In 1891, când oraşul Timişoara era organizatorul Expoziţiei Industriale şi Agricole a Ungariei de Sud, manifestare la care a fost prezent şi împăratul Franz Iosif, s-a construit un nou pod din oţel turnat, căruia i s-a dat numele de Podul Franz Iosif . Podul a fost proiectat de inginerul Totth Róbert de la Uzinele din Reşiţa ale Societăţii de Căi Ferate Austro-Ungare şi era „primul pod rutier din ţara şi întregul Bazin Carpatic construit din oţel turnat, deschis circulaţiei publice”.
Podul Ștefan cel Mare
GEORGE BUFAN - PODUL STEFAN CEL MARE
Podul Eroilor sau Podul Bem, Podul de la Elba, Podul Pieței Iosefin, in germana: Heldenbrücke, in maghiara: Bem-híd a fost ridicat pe locul celui mai vechi pod de fier al orasului, construit in 1870 - 1871 cu culei de caramida. Din cauza gradului de degradare in care a ajuns, in anul 1938 acesta a fost demolat si inlocuit cu actualul pod, construit din beton armat. A fost proiectat de inginerul Ioan Polen si construit de Întreprinderile Generale Tehnice Inginer Tiberiu Eremie S.A.–Bucureşti.
.jpg)
JORISLAV STOJANIVICI - PODUL EROILOR
Podul Muncii sau Podul de la Autogară, Podul de la Fabrica de Tutun, Podul Regal, in ungureste: Király hid.
SZILARD LOCSEI - PODUL MUNCII
Pasarela Gelu
Pasarela Gelu
Podul Modoș sau Podul de cale ferata. in germana: Modoscher Brücke, in ungureste Módosi híd. Este singurul pod de cale ferată peste Bega si a fost inaugurat în 31 iulie 1897. Peste el traversa calea ferată locală Timişoara–Modoş a S.A. de Căi Ferate Locale ale Torontalului (Torontáli HÉV).
MANUEL FERNACHER - PODUL MODOS
Cel care a incurajat construirea de poduri metalice care sa traversezeraul Bega a fost primarul orasului, Török János, cel care a introdus iluminatul electric public in anul 1884, facand din orasul Timisoara primul oras din Europa cu iluminat public cu electricitate. Unii istorici banateni afirma faptul ca podul "Bem", care a fost construit intre 1870 si 1871 in locul in care azi se afla Podul Eroilor, a fost primul pod din Timisoara, in vreme ce altii sustin ca primul pod construit ar fi fost podul Hunyadi (actualmente Podul Traian). Primele poduri metalice din Timisoara au fost montate intre anii 1870 - 1871, cand a fost construit si podul de fier care face legatura dintre actualele strazi Ady Endre si Andrei Muresanu, unul dintre cele mai cunoscute din oras.
Imaginile sunt preluate de pe http://www.banaterra.ro/ si din colectia de fotografii a unor tineri artisti fotografi mentionati in spatiul de sub imagine.
Imaginile prezentate sunt exmplificari ale unor obiective turistice de referinta ale orasului si fac parte din campania pentru promovare a Timisoarei.
- Brücken in Timisoara:
|
H - Podul Traian
I - Podul de Fier J- Podul Ștefan cel Mare K - Podul Eroilor L - Podul Muncii M - Pasarela Gelu N - Podul Modoș |
