“Seriozitatea fara suras este ca un cer nocturn vaduvit
de stele” – Henri Wald
O legenda mentionata in Kabbala povesteste cum Adam a
fost creat din lut, iar Dumnezeu, in marea sa marinimie, i-a daruit-o pe
Lilith. Cei doi au trait impreuna pana cand o cearta conjugala a determinat-o
pe aceasta sa-si paraseasca barbatul si implicit Gradina Raiului si sa se
uneasca cu diavolul. Lilith n-avusese intentia de a-si insela barbatul, ci ne
putem imagina ca traia intr-o maniera mult prea tumultoasa si navalnica, asta
ca sa nu spunem patimas, aceasta experienta cognitiva cu care Dumnezeu o
inzestrase, iar Adam nu reusise sa se ridice la inaltimea impetuozitatii
ei. Adam s–a simtit singur si Creatorul
a decis sa il adoarma pana cand i-a daruit-o pe Eva. El a creat-o din coasta
lui Adam pentru ca femeia sa fie supusa barbatului. Se zice ca Lilith
ar fi adementit-o pe Eva cu fructul cunoasterii, razbunandu-se astfel pe
amandoi. O data cu izgonirea Evei din Rai ar incepe misterioasa si fascinanta
istorie a nasterii, trecand prin etapele firesti ale descoperirii esteticii anatomiei
umane si importanta religiei in viata de cuplu, religia fiind reprezentata in
plan social de clerul format din barbati celibatari. Nasterea a fost pedeapsa
data de Dumnezeu Evei pentru a-i sanctiona atitudinea oscilanta din Edenul
biblic. Ea a fost sortita sa poarte samanta pacatului vreme de noua luni si sa
nasca prin durerile facerii. Imaginea femeii era net inferioara barbatului,
atat din punct de vedere moral, social, fizic sau spiritual. Singura ei virtute
era virginitatea. Femeile aristocratice se maritau pentru ca dispuneau de o
zestre substantiala, in vreme ce tinerele de rang social inferior se calugareau
in cazul cel mai bun sau intrau slujnice la stapan. In caz de boala, fiecare dintre ele era tratata dupa rangul si pozitia sociala. Personalul medical era atunci format din calugari de ambele sexe, preoti si servitori, iar cunostintele lor proveneau din informatiile preluate de la medicii greci, latini si arabi.
Doctorii erau putini si acestia erau obligati sa trateze bolnavele la
domiciliu. In familiile nobiliare, doctorul era chemat la stapana casei ori de
cate ori aceasta cadea la pat. Accesul doctorului in camera bolnavei se facea
intotdeauna in prezenta rudelor, chiar si atunci cand era gravida. Medicul urmarea
evolutia sarcinei in timpul vizitelor la domiciliu, dar nasterea propriu
–zisa era asistata de moase. Ele aveau pregatire practica, dar acestea nu
faceau fata nasterilor cu complicatii, astfel incat rata mortalitatii atat a fatului, cat si a mamei, era destul de ridicata. In plus, rolul
femeii in societate era sa procreeze, sa asigure urmasi, motiv pentru care
multe dintre ele nasteau in medie 5-6 copii intr-o viata, unele dintre ele avand chiar si 11-12 copii. Existau femei care nasteau si pentru a
15-16 oara, chiar daca nu toti nou-nascutii supravietuiau. Multe dintre ele
suportau avorturi, erau predispuse la infectii bacteriene, hemoragii care si acestea
conduceau deseori la decese de vreme ce inca nu se inventase antibioticul.
Multi barbati aveau din aceasta cauza mai multe neveste. Acesta trebuie sa fi fost motivul
pentru care femeile din lumea buna nu incurajau actul sexual, protejandu-se de
sarcinile in care isi puteau gasi sfarsitul. Dar asta nu excludea relatiile sexuale
dintre stapan si slujnicele cele tinere care munceau pe mosie. Doctorul era
chemat la domiciliu de fiecare data cand stapanii se imbolnaveau. Personalul
auxiliar care muncea la conac era consultat si tratat in afara resedintei,
special ca bolile sa nu fie transmise catre stapani sau ca acestia sa fie
deranjati. Asa au aparut primele spitale, din dorinta de a externaliza
serviciile medicale dedicate bolnavilor de rang inferior. Primele case de
nasteri au aparut din aceleasi considerente, stapanele nedorind sa fie
deranjate de slujnicele aflate in travaliu si care nasteau bastarzii propriului
barbat. Ele erau duse la spital si mosite de catre personalul medical,
predispuse la infectii deoarece nu existau saloane de tratament pentru fiecare
specialitate medicala. Desi rata de mortalitate era destul de mare in spitalele
din Evul Mediu, a existat si o latura benefica: pana la aparitia lor, doctorii nu
aprofundasera anatomia si fiziologia
femeii decat la nivel teoretic. Cand au realizat cat de utila este prezenta
femeii in spitale si ce castig enorm este pentru medicina sa o aiba ca subiect
de studiu fara sa fie deranjati de catre sot si rude, medicii au
introdus primele elemente birocratice, menite sa restranga si apoi sa limiteze accesul
apartinatorilor langa patul bolnavei. Pana atunci, nasterea nu a fost privita
sau tratata ca o boala. Dar prezenta pe masa de nasteri a femeii, indiferent de
rang social, deschidea intregului personal medical posibilitatea cercetarii
anatomiei sexului slab aflat in cele mai diverse ipostaze. Se zice ca atunci
cand o aristocrata era adusa in travaliu la spital, sotul era obligat sa
completeze atat de multe formulare care ii luau vreo 3 ore de scris, exact
timpul necesar unei gravide sa nasca normal in cele mai multe cazuri. Cand sotului i
se permitea sa mearga in salon, aceasta deja nascuse. In plus, in spitale
exista un numar considerabil de doctori care se puteau consulta si ajuta in caz
de urgente medicale extreme. Astfel li s-a inoculat inclusiv bolnavelor care faceau
parte din patura aristocratiei ca este recomandabil sa fii tratat in spital si nu la domiciliu, deoarece aici se aflau mai multi
specialisti, un instrumentar complet si medicamentatia adecvata in functie de
natura problemei medicale. Tot asa au aparut saloanele in care erau spitalizati
bolnavi cu aceleasi afectiuni si care faceau parte din aceeasi patura sociala. Trebuie
spus ca rata mortalitatii in cazul bolnavelor la domiciliu era mult mai mica
comparativ cu cea din spitalele sociale, deoarece acestea erau protejate tocmai
de mediul in care traiau, neintrand in contact cu microbii care
populau spitalele. Cu toate astea, stiinta acumula informatii si progresele pe
care medicina le bifa erau extrem de importante pentru omenire. Femeile din
paturile instarite au reactionat atunci cand au fost obligate sa nasca in
spitalele sociale unde erau tratati toti bolnavii, indiferent de afectiunile
medicale. Ele doreau un mediu protejat de molimele care bantuiau spitalele, si
asa au aparut casele de nasteri. Medicina femeii, adica giniatria, alcatuita
din obstretica si ginecologie, a derivat tocmai din procesul de asistare a
gravidei la nastere si a abordat intregul proces de reproducere umana.
Usor-usor, practicile empirice ale primelor moase, traversand ritualurile
vrajitoresti cu leacuri si potiuni, au facilitat evolutia catre practicile
stiintifice uzitate in zilele noastre. Dar a fost nevoie de secole de practica
si cercetare medicala.
Ceea ce v-am povestit aici este doar un capitol din
cartea “Discrimination by Design- A Feminist Critique of the Man-Made Environment” scrisa de catre Leslie Kanes Weisman care
ofera o perspectiva asupra proceselor sociale complexe, asupra luptelor de
putere prin care stiinta a evoluat, atacand problematici de gen, rasa si
clasa sociala. Ea dezbate rolul femeii in societate si ridica la fileu
intrebari importante cu privire la maternitate, familie si societate. Autoarea
prezinta oamenii intr-un context social, politic si economic in incercarea de a
intelege problemele care macina societatea actuala, din dorinta de a explica
faptul ca mediul modeleaza experiente in viata noastra de zi cu zi. Iar
trecutul, prezentul si viitorul sunt victimele acestor influente exercitate de
mediu. Ca nu exista doar fapte bune si ca tocmai aceasta dualitate genereaza progresul
uman.
Hristos s-a nascut!
