SINTRA cea invaluita in ceata si mister

La 26 de km distanta de Lisabona se afla un loc de poveste unde au fost ridicate de-a lungul vremii multe palate si conace superbe cu privelisti de-a dreptul spectaculoase. Orasul irezistibil construit intre paduri si stanci invaluite in ceata se numeste Sintra si  odinioara era statiunea de vacanta a familiei regale portugheze. Lord Byron scria ca ea reprezinta “portile Elizeului”.  

Desi este o zona relativ mica, aici se afla 10 monumente nationale  de mare importanta istorica si turistica, motiv pentru care a fost inclusa in Patrimoniul Mondial UNESCO. De la Lisabona la Sintra se poate ajunge cel mai usor cu trenul din Gara Rossio, iar drumul dureaza cam 45 de minute. Plecarile sunt la fiecare sfert de ora, deci nu sunt deloc aglomerate.  Pentru cei care nu vor sa tot urce si sa coboare drumurile in panta spre castele, pot lua din gara autobuzul 434 care ii va lasa chiar in fata Palatului Pena, considerat unul dintre cele mai indragite obiective turistice de aici, si Cetatea Maura.

Autobuzul 435 va duce in fata Palatelor Monseratte si Quinta dea Regaleria, alte doua bijuterii ale acestui oras. Transportul pana la Sintra este gratuit cu cardul Lisabona, insa, in interiorul oraselor, acesta se plateste. In plus, exista autobuze turistice care va lasa in prejma tuturor obiectivelor turistice si nu trebuie neaparat sa urcati pe jos. 

Deoarece drumurile sunt foarte abrupte si inguste, nu este recomandabil sa va hazardati sa veniti cu masina, mai cu seama ca este aproape imposibil sa gasiti un loc de parcare.  In centrul orasului, la km zero, se afla Palacio National care se recunoaste usor dupa cele doua hornuri conice identice si albe, 

iar in apropierea lui, superba Primarie a orasului. 

Din autobuzul turistic am vazut de la distanta Castelul Maurilor a carui structura a fost puternic afectata dupa cutrmurul din 1755. Regele Ferdinand al II-lea a demarat un proiect de restaurare care nu s-a finalizat nici pana in ziua de astazi. Din vechea fortificatie au ramas cateva ziduri si o capela. Nu l-am vizitat, deci nu va pot spune mai multe. 

Prima oprire am facut- o  la Palacio da Pena si parcul cu acelasi nume care sunt deschise publicului zilnic intre orele 9.00 si 20.00. Este cel mai faimos obiectiv din Sintra, dar nu si cel mai frumos dupa parerea mea, fiind desemnat una dintre cele 7 minuni ale Portugaliei. Asezat in varful Monte da Pena, palatul a fost construit pe locul unei foste manastiri apartinand Ordinului Sf. Jerome. Proiectul i-a apartinut lui Dom Fernando de Saxe Coburg-Gotha care s-a casatorit cu Regina Dona Maria II in anul 1836. Dupa ce s-a indragostit de Sintra, el a decis sa cumpere manastirea si terenul din jur si sa construiasca un palat de vara pentru familia regala. 

\

Consortul regal a construit palatul intr-un amestec de stiluri arhitecturale, iar in zona din jur a amenajat un frumos parc in stil englezesc unde cresc numerosi copaci exotici. 

Atractia principala a ininteriorul palatului este capela acestuia, cu magnificul sau altar din alabastru, apartinandu-i lui Nicolau Chanterenne, unul dintre arhitectii Mosteiro dos Jerónimos (Manastirea Ieronimilor) din Lisabona. Intr-una dintre aripile palatului a fost deschis recent un restaurant, cu o terasa de unde poate fi admirata privelistea muntilor Serra de Sintra si a coastei. Edificiul este pozitionat pe varful unui deal si, pentru a ajunge aici, trebuie sa traversezi gradinile spectaculoase unde sunt plantate specii de copaci din diverse colţuri ale lumii. Istoria Palatului National Pena a inceput in Evul Mediu, atunci cand o micuta capela dedicata Fecioarei Maria a fost inaltata pe acelasi deal. Marele cutremur din 1755 a pus la pamant capela care fusese intre timp transformata in manastire si zona a fost abandonata pana in secolul al XVII-lea, cand regele Ferdinand al II-lea a decis sa construiasca palatul de astazi. El a renovat manastirea, a transformat camerele calugarilor in saloane si a construit o noua aripa cu incaperi mult mai spatioase. 

Astazi, Palatul Pena este alcatuit din Palatul vechi (vechea manastire), de culoare rosie, ce constituie nucleul palatului, cu camerele renovate, capela, turnul cu clopotnita şi Noul palat, de culoare galbena, care inconjoara practic vechea manastire. 

Pretul unui bilet pentru adult este 14 euro, la care se aplica o reducere de 10% pentru posesorii de Lisabona Card. In Palatul National Pena se intalneste un amestec de stiluri arhitectonice, respectiv neo-gotica, neo-islamica, neo-manuelina si neo-renascentista, dar se evidentiază cel mai mult prin trasaturile romantice. 

Influentele mitologiei grecesti se regasesc in Arcul Tritonului, acel gigant, jumatate om, jumătate peste, care iese din ocean, din scoici și corali si tine pe umeri intreaga greutate a unui balcon, semnificand in mod alegoric facerii lumii. Usa de la intrarea principală a palatului, situată sub arcul Triton, este decorata cu dovleci (simbolul pelerinului). Gradina interioara, Claustro Manuelino, decorata cu placi de faianta, are un puternic aspect maur, pastrand parti din fosta manastire. 

In interiorul Palatului vechi, in ciuda confortului si a luxului, camerele sunt totusi destul de mici, putin prea incarcate de mobilier si de alte elemente decorative. Mobilierul este realizat din lemn de trandafir sculptat minutios, cu incrustatii de sidef. Toate dependintele palatului s-au conservat asa cum au fost lasate de familia regala atunci cand a trebuit sa-l abandoneze, în 1910, o data cu proclamarea Republicii si plecarea lor in exil, in Brazilia. 

La etajul inferior, camerele au fost adaptate de catre regele Ferdinand al II-lea pentru a

forma salonul privat al familiei regale, precedat de bucataria regala care ocupa una dintre cele mai mari incaperi, fiind folosita pentru pregatirea banchetelor de la palat.

Ustensilele originale din cupru ale palatului sunt marcate cu literele PP (Palatul din Pena) si monograma incoronata a regelui Ferdinand al II-lea. Camera are un tavan boltit, cu nervuri manueline din secolul al XVI-lea, iar zidurile sale sunt acoperite cu gresie. Mobilierul de stejar a fost comandat de regele Ferdinand de la Casa Gaspar din Lisabona în 1866. Regele Carlos, nepotul regelui Ferdinand al II-lea, a ramas in apartamentele mai modeste, lasandu-le pe cele mai impunatoare de la etajul superior sotiei sale, regina Amélia. El a folosit capitolul vechii manastiri pentru apartamentele sale, precum si cateva compartimente adiacente care fusesera folosite ca sali de slujba in timpul bunicului sau. Apartamentele regelui includ camerele de dormit ale secretarului și ale valetului regelui care l - au insotit indeaproape pe regele in viata sa de zi cu zi. Marturie a pasiunii regelui pentru pictura, in atelierul de lucru, pe unul din pereti a ramas neterminata o lucrare ce reprezinta o padure cu nimfe si satiri. Apartamentele regelui Ferdinand al II-lea şi ulterior ale reginei Amélia, situate la etajele superioare, au peretii decorati in stil neo-maur si includ dormitoarele persoanelor apropiate familiei regale, respectiv ale doamnelor de companie ale reginei. Terasa apartamentelor reginei detine o structura metalica proiectata sa sustina o copertina in timpul lunilor de vara. Camera de receptie, unde s-a folosit tehnica perspectivei, avand un plafon boltit decorat cu motive ale arhitecturii islamice, creeaza iluzia unei zone mult mai spațioase dincolo de limitele camerei in sine. Inainte de a intra in noul palat, o alta camera impresioneaza: camera ceaiului pe vremea lui Ferdinand al II-lea care devine sala telefonului in perioada regelui Carlos, chiar daca telefonul expus nu este cel original. Camera de fumat este prima camera mare din noul palat. Plafonul afișeaza un design islamic si dezvaluie gustul din acea perioada pentru arta Mudejar. Candelabrul din sticla e stil neo-rococo de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar mobilierul indian a fost achiziționat în 1940. In Sala mare, cu 12 ferestre gotice combinate cu model neo-maur, te intampina statuile de lemn ale unor turci, sculptate in nuc, la fel ca si mobilierul capitonat cu piele rosie. 

Capela vechii manastiri a Maicii Domnului din Pena isi pastreaza forma si aspectul original din secolul al XVI-lea, cu naosul mic si un plafon gotic boltit, cu altarul si vitraliile ferestrelor deosebit de frumoase. Hans Christian Andersen, a scris despre Palatul Pena ca, este “locul unde natura si arta se completeaza minunat’’, iar compozitorul Richard Strauss a spus ca Sintra, este “o adevarata gradina a lui Klingsor si acolo, sus, este castelul Sfantului Grail’’. 

Palatul Monserrate este cel mai mic dintre palatele din Sintra, dar care este o bijuterie arhitecturala care se evidentiaza prin detaliile fine decorative, care imbina stilurile arhitecturale arabe, gotice și indiene. 

Ruinele unui palat neo-gotic pre-existent au fost cumparate de milionarul englez, Sir Francis Cook, care a decis sa construiasca acest palat orientalist si fantezist in anul 1855. Palatul e deschis intre orele 10.00-18.00, iar pretul unui bilet este de 7,5 euro, cu discount de 15 % pentru posesorii de card Lisabona. Palatul a apartinut familiei Cook aproape un secol, iar dupa al II-lea Razboi Mondial a ajuns in proprietatea statului portughez deoarece familia nu si-a mai permis costurile pentru intretinerea lui. Timp de aproape cincizeci de ani cladirea a fost practic abandonata si s-a deteriorat foarte mult pana cand au fost demarate lucrarile de restaurare. Incaperile nu sunt mobilate, dar impresioneaza prin dantelaria filigranata a peretilor, plafoanelor si stucaturilor. In gradina intinsa pe 33 de ha se pot admira: pasarea paradisului, ferigi, chiparosi, rododendroni si multe alte plante exotice, organizate pe zone geografice, cu specii care infloresc in perioade diferite, astfel incat aceasta e colorata in orice perioada a anului. Gradina Mexicului, construita de Sir Francis Cook in perioada in care Mexicul era o destinatie foarte exotica recreaza mediu natural al acestei lumi nou descoperita cu un lant de cascade si lacuri infrumusetate cu 3.000 de plante exotice. 

Palatul care mie mi-a placut cel mai mult este Quinta da Regaleria, construit intr-un amestec de stiluri manuelin, gotic , maur si renascentist, cu gradinile sale suspendate, incarcate de simbolistica greu de desccifrat, care se intinde pe 4 hectare de teren, plin cu fantani arteziene, statui, grote, pasaje subterane folosite pentru ritualuri secrete de initiere si o superba Promenada a Zeilor formata din 9 statui reprezentand cei mai renumiti zei din mitologie (Fortuna, Orfeu, Venus, Flora, Ceres, Pan, Dionis, Vulcan, Hermes). 

Pretul de intrare este de 6 euro, cu discount de 20% pentru detinatorii Cardului Lisabona. Intre 1697 si 1817, mosia era cunoscuta sub numele de Quinta da Torre. In 1840, cand Baroneasa da Regaleira, fiica unui comerciant bogat din Porto, pe nume  Alfredo Allen, a cumparat proprietatea sa o transforme intr-un palat de vara, numele a fost schimbat in Quinta da Regaleira. In 1893, palatul modest de atunci a fost achizitionat printr-o licitatie de catre un om cu o vasta cultura si extrem de bogat, António Augusto Carvalho Monteiro. Constructia Palatului, capelei si gradinii a inceput in anul 1904 si a fost finalizata in 1910, inainte ca Portugalia sa devina republica. Milionarul si excentricul negustor brazilian, Antonio Carvalho Monteiro, este cel care a transformat palatul in ceea ce este astazi. Acesta mostenise o avere uriasa din partea familiei sale, avere pe care a multiplicat-o din comertul cu cafea si pietre pretioase. 

Fiind un om extrem de destept, a urmat studii in etimologie, a obtinut o diploma in drept si si-a imbogatit cunostintele devenind un renumit bibliofil si un initiat in stiintele Masoneriei, alchimiei si istoria Cavalerilor Templieri. Acest palat a fost visul lui inca de cand era copil. Cand s-a retras in Sintra, a considerat ca locul are o incarcatura energetica surprinzatoare si s-a decis sa ridice un palat ezoteric unic, impodobit cu sculpturi simbolice asociate cu Masoneria, Cavalerii Templieri si Rosirucienii. 

Capela a fost construita in acelasi stil arhitectonic, bogata in vitralii, fresce si statuile catolice obisnuite,dar pe tavan se poate vedea simbolul Masonilor Liberi. Impodobit cu pintenele gotice și decorat cu gargui, Palatul are cinci niveluri (demisol, parter si 3 etaje, dar doar parterul si doua etaje sunt deschise publicului) și o terasă mare cu vedere la întreaga proprietate. Interiorul palatului , conceput de catre un arhitect si creator de decoruri de teatru foarte talentat pe nume Luigi Manini, nu mi s-a parut atat de impresionant ca exteriorul lui, bogat decorat cu basoreliefuri sofisticate, cu turnuri si turnulete, creandu-ti impresia ca admiri un palat copiat dintr-o carte de povesti. 

La parter afla Sala de vanatoare cu o superba podea realizata din placi de gresie mozaic reprezentand scene specifice vanatorii, Sala Regelui si Sala Renasterii. La etajul unu se gasesc camerele private ale familiei, iar la al doilea etaj, birourile. 

Gradinile palatului ofera surprize neasteptate prin multitudinea tunelurilor, grotelor, lacurilor, scarilor pe care armata de turisti urca si coboara neincetat, podetelor, toate organizate pe un traseu initiatic. Pana la laguna imbracata intr-o mantie de alge am coborat in labirint, am strabatut pesteri, grota Leda si un sistem extins și enigmatic de tuneluri care se conectează la două puțuri construite in spirala. In interiorul curtii sunt multe semne si simboluri atat din domeniul alchimiei, cat si din sfera Masoneriei sau a Cavalerilor Templieri. Gradina a fost conceputa sub forma unui traseu initiatic care se descifreaza treptat doar celor care sunt deja initiati in aceasta lume mistica, astfel incat sa recunosti zeii diferitelor culturi, semnele masonice, simbolurile Cavalerilor Templieri. Cele doua turnuri inversate, cunoscute sub numele de “fantanile initiatice” sunt realizate ca niste scari spiralalte care poarta o simbolistica aparte, plecand de la alegoria  moarte/renastere, comuna multor traditii incarcate de ermetism. 

Ele contin 9 platforme care ar aminti de “Comedia Divina” a lui Dante, mai exact de cele 9 cercuri ale iadului, cele 9 sectiuni ale Purgatorului si cele 9 ceruri ale Paradisului. Un puț mai mic este format dintr-un set de scari drepte care leaga cele doua podele in forma de inel una de cealalta. In partea de jos a celor doua turnuri se afla o busola asezata peste o cruce a Cavalerilor Templieri. Nimeni nu stie la ce au fost folosite cele doua turnuri, dar este evident ca efortul de a le ridica a fost unul foarte mare.

Turnurile reprezinta legatura dintre cer si pamant. Daca urci spre lumina, inaintezi spre renastere si cunoastere, daca alegi sa cobori, te duci catre intuneric si moarte. 

Traseul initiatic este construit in interiorul unei paduri dese, invaluita in cea mai mare parte de timp in ceata. Speranta renaste imediat ce ochii ti se opresc pe turnurile ascutite ale palatului. De aici am coborat pe jos in centrul orasului. Aici se afla cel mai vechi hotel din Peninsula Iberica, Hotelul Lawrence, care este inca functional si unde Lord Byron a scris ‘Pelerinajul lui Childe Harold”. În centrul istoric al oraşului cu 33.000 de locuitori domneşte 

Palatul Regal. A fost întemeiat în anii 1400 şi este uşor de recunoscut datorită celor două turnuri conice înalte de 33 de metri, care aparţin uriaşei bucătării regale. Aici se ţineau ospeţele de vânătoare pentru 1.000 de persoane, nobili din curtea regală şi invitaţi ai acesteia. Turnurile conice, devenite una dintre mărcile Sintrei, au fost gândite în această formă asemănătoare furnalelor pentru a ţine eventualele incendii departe de corpul palatului. Ceea ce mai merita vizitat:  Biserica Santa Maria si Palacio de Seteais. 

Avand in vedere ca Sintra este asezata pe coline, iar obiectivele turistice sunt, aruncate’’ la distanta unele de altele, este recomandabil sa va alocati doua zile pentru a le vizita pe toate. Din gara se pot inchiria masini, scutere, biciclete electrice, tuk-tuk, masina electrica sau se poate lua un taxi ori autobuz. 

După atâta urcat si coborat este cazul să vă opriţi la o terasă, cafenea sau un restaurant din centrul istoric unde e musai sa degustati salatele de ton cu legume, frigăruile şi peştele fript, sa beti un vin bun sau o bere si sa va rasfatati cu delicioasele pastéis de nata, queijadas, travesseiros sau doce de leite.

Puse unele peste altele, la final de prezentare in mai multe episoade, eu cred ca acest concediu a meritat toti banii. In afara sumelor pe care le-am cheltuit pe avioane si cazare si specificate in articolul de inceput, am mai cheltuit alti 500 de euro pe toate celelalte tipuri de transport (metrou, autobuze, trenuri si tramvaie), mancare pe terase si in restaurante cel putin o data pe zi, maxim de doua ori, intrari in obiectivele turistice si, binenteles, cadouri!!! Cele mai bune preturi au fost in Porto, cele mai frumoase daruri le-am cumparat in Lisabona. Asta-i viata! Din cei 500, scadeti cam 180 de euro valoarea cadourilor si refaceti calculul cheltuielilor obligatorii. 11 zile de concediu care si-au meritat toti banii. Concluzia: mergeti in Portugalia!