In 8
decembrie se implinesc 72 de ani de la nasterea lui Jim Morrison, celebrul
solist vocal al trupei The Doors, compozitor si textier, gasit mort in 3 iulie
1971 in apartamentul lui din Paris.
Considerat
un lider spiritual al generatiei sale, el si-a luat numele de “Lizard King” sau
“Regele Soparla” si a avut o viata spumoasa datorita comportamentului
extravagant din timpul concertelor, consumului excesiv de alcool si droguri,
cat si problemelor sale nenumarate cu politia. A fost un pasionat de literatura
si filosofie, dorindu-si cu ardoare sa fie poet. Desi a absolvit cinematografia
la UCLA din Los Angeles, toata tineretea lui a fost marcata de versurile lui
Rimbaud si Blake, iar amprenta lor s-a regasit in toate scrierile sale
ulterioare. Rebel din fire, acesta s-a indepartat de familie datorita faptului
ca tatal impusese o disciplina militara in familie si, dupa absolvire, a
inceput sa consume droguri, sa doarma pe strazi si sa scrie versuri.
In 1965,
si-a format propria trupa rock The Doors alaturi de claparul Ray Manzarek,
tobosarul John Densmore si chitaristul Robby Krieger. Denumirea grupului se
trage din celebrul vers al lui William
Blake: “if the doors of perception were cleansed eveything would appear to man
as it is, infinite”. The Doors a fost formata din membrii carismatici care au stiut sa
ajunga la sufletele tinerilor care umpleau la refuz salile de concert si care le
copiau in viata de zi cu zi idealurile. Ei isi regaseau propriile frustrari si
sperante in textele cantecelor sale. Invatau sa visese, caci Jim Morrison era
cel care le spunea obsesiv: “Nu spuneti niciodata ca visele sunt inutile,
inutil e sufletul care nu stie sa viseze”, “uneori invingatorul e doar un
visator care nu a renuntat niciodata sa viseze”. “Da piept cu cele mai mari
frici ale tale. Dupa aceea, ele nu vor mai avea forta si vei fi liber”. Primul
lor single, „Break on through“ a inregistrat un succes modest, urmat de cel
de-al doilea single „Light my fire“ care avea sa ii propulseze in topul celor
mai renumite trupe rock and roll din lume.
Membrii formatiei au cantat prin
cluburi, iar muzica lor a fascinat milioane de tineri din intreaga lume. Un
numar mare dintre textele melodiilor au fost semnate de catre Jim Morrison, multe
dintre ele devenind hituri: “Crystal Ship”,
Light my fire”, “Break on trough”
sau “The end”.
In 1967 a aparut albumul “Strange Days”,
urmat anul urmator de
“Waiting for the sun”,
in 1969 – “The soft parade”
si in 1970 - “Morrison
Hotel”. In 1968, “Hello, I love you” a ajuns din nou in top.
In anul urmator,
Morrison a aparut pe scena din Coconut Grove intr-o stare avansata de ebrietate
si a avut un comportament indecent pe scena, fapt care s-a soldat cu arestarea
lui sub acuzatia de exhibitionism, folosirea unui limbaj indecent si stare de ebrietate avansata, fiind
condamnat la 8 luni de inchisoare si eliberat ulterior pe cautiune. Trupa a
pierdut toate concertele programate.
Fiind intr-un pericol real de a fi inchis,
acesta s-a mutat la Paris impreuna cu iubita lui, Pamela Courson. Cei doi s-au
casatorit si au trait impreuna pana la moartea artistului in anul 1971 la
varsta de 27 de ani, dupa ce starea lui de sanatate s-a agravat simtitor
datorita dependentei de alcool si obezitatii. Isi iubea partenera, desi deseori
o insela, si se simtea confortabil in compania ei, caci : “prieten e acela care
iti da libertatea totala sa fii tu insuti”. Sa fi gresit Pamela lasandu-l sa
traiasca la limita dintre viata reala si cea imaginara? Constient de problemele pe care le are, Jim spunea: “ cateodata ma simt ca la un joc de noroc. Te duci seara sa bei zdravan si nu stii cum o sa ajungi in ziua urmatoare. Poate sa fie bine sau se poate intampla un dezastru. E ca si cand ai arunca zarurile“.
A fost inmormantat in
cimitirul Pere Lachaise din paris, iar mormantul lui s-a transformat in loc de
pelerinaj pentru mii de turisti. In acelasi an, un alt album intitulat “LA
Woman” avea sa inregistreze un real succes si sa devina cel mai popular album
al lor. “Daca pentru a trai trebuie sa te tarasti, ridica-te si mori.” caci
”uneori ne ajunge o clipa ca sa uitam o viata, alteori nu ne ajunge o viata ca
sa uitam o clipa”. Iar clipa poarta numele lui: Jim Morrison.
Daca va
intrebati ce mi-a venit sa scriu despre acest subiect, va spun eu: o prietena a
vizitat saptamana trecuta Parisul si, fara sa vreau, mi-am amintit de
peregrinarile mele prin capitala Frantei. Da, inclusiv prin cimitire. :)