Vera Atkins - unul dintre cei mai mari agenti secreti din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial

Noi, romanii, spunem ca Vera Atkins a fost cea mai importanta femeie-spion dintimpul celui de-al doilea Război Mondial. Numele ei real a fost Maria Vera Rosenberg si s-a nascut in data de 18 iunie 1908 in Galati, fiind fiica unui om de afaceri Max Rosenberg, un evreu nascut in Germania. Max s-a stabilit in România la inceputul secolului 20 pentru a gestiona afacerea fratilor sai care livrau marfa in Galati si Constanta. Mama Verei, Hilda Atkins, s- a nascut la Londra. Max si Hilda s-au intalnit in Africa de Sud unde Henry Atkins,  tatal Hildei Atkins, facuse o frumoasa avere in timpul Razboiului Burilor, furnizand armatei britanice  terci de cereale și conserve din carne din Australia. Afacerile familiei  Atkins in Africa de Sud au inflorit si s-au diversificat extinzandu-se pana la Cape Town, achizitionand si  o mina de diamante. Daca razboiul cu burii s-a dovedit a fi o mina de aur pentru Atkins, pentru Rosenberg a fost cu siguranta un dezastru economic. Cu toate astea, Max si Hilda  au schimbat juramintele la Sinagoga din Londra Centrală in 1902. Ulterior Max a fost nevoit sa vanda in pierdere activele sale din Africa de Sud si sa vina in Romania. De ce România? Deoarece in micul regat balcanic, care isi castigase cu greu independenta de la turci  cu doar douazeci de ani in urma, s-a inregistrat un adevarat boom economic, marcand  o crestere economica uriasa .Dunarea era artera principala de export catre Europa Centrală si de la Marea Neagră se incarcau produsele de baza cum ar fi cheresteaua, cerealele, animalele si benzina de la rafinariile din tara.  România a fost pentru tatal Verei, Max Rosenberg, o tara plina de oportunitati  in care a reusit sa isi puna afacerile pe picioare si sa devina un om prosper. El era proprietarul unui  santier naval la Galati si detinea o flota comerciala pe Dunare, companie inregistrata la Londra cu numele „Dunareana” . In anul 1930, Max Rosenberg il consilia pe regele Carolal – II -lea in problemele financiare ale regatului. In ciuda succesului pe care acesta l-a avut, Hilda nu s-a simtit bine in România si tanjea in permanenta dupa viata sofisticata de la Londra si dupa clima si peisajul din Africa de Sud. Potrivit biografei  Sarah Helm, Vera, la fel ca mama ei, parea sa fi regretat alegerea tatalui ei de a veni in Romania, in ciuda succesului financiar. Datorita atitudinii sotiei sale, dar si a Verei, Max a decis sa ii asigure fiicei sale o educatie aleasa, si-a trimis-o sa invete la scoli private in Elvetia, Franta si Anglia. Vera a urmat cursuri de calarierie, a practicat diverse alte sporturi, a urmat cursuri de limbi straine si muzica.
Sursele istorice englezesti sustin faptul ca Vera se identifica mai mult cu patrimoniul britanic al mamei sale decat cu originile germane si aspiratiile romanesti ale tatalui ei. Vera a avut radacini cosmopolite , iar aspiratiile ei s-au reflectat intr-o educatie cosmopolita. Tot Sarah Helm sustine faptul ca Vera a negat originea sa romaneasca incercand sa isi stearga din memorie putinele amintiri pe care le avea din tara. Ea nu nega doar faptul ca s-a nascut in Romania, ci si apartenenta sa la comunitatea evreiasca. Nici mama Verei nu recunostea faptul ca numele ei de fata era Etkens, ca parintii sai proveneau din Rusia si ca acestia fugisera in timpul  pogromurilor din Bielorussia, in secolul 19, si se stabilisera in Africa de Sud, schimbandu-si numele in Atkins. Tatal Verei, Max Rosenberg  provenea din comunitatea evreiasca  de la Kassel din Germania, dar niciodata nu si-a negat originile si nici nu le-a ascuns.

Pana in 1933, familia sa facea parte din high class-ul bucurestean, statutul oferindu-i sansa sa il cunoasca, in 1931, pe ambasadorul german, Contele von Schulenburg, adversar declarat al lui Hitler. Intre cei doi s-a inchegat o lunga poveste de dragoste, continuata si dupa ce acesta a fost numit ambasador la Moscova. S-au intalnit deseori prin Europa si au corespondat mult timp dupa aceea. Astfel, ea a fost la curent cu toate barfele si intrigile din cercurile inaltei societati de la Berlin si Moscova. 
Max Rosenberg  a murit in 1933, in România, moment in care Vera a decis sa isi schimbe numele, luand numele de fata al mamei sale si sustinand ca nasterea ei la Galati a fost un "accident al istoriei",  dictat de interesele comerciale ale tatalui ei. In 1933, dupa moartea tatalui sau, Vera a emigrat impreuna cu mama ei in Anglia, dar nu dupa mult timp au decis sa se stabileasca in Franta unde a studiat limbile moderne in Paris, la Sorbona. Aceasta a fost o miscare inspirata, deoarece in Europa Centrala,  verii Rosenberg, care au ramas in Cehoslovacia au fost adunati si trimisi la Auschwitz. Unul din verii ei, Walter Rosenberg (alias Rudolf Vrba, 1924-2006) a devenit celebru in aprilie 1944 cand a supravietuit vietii din lagarul de concentrare. Declarația sa este cunoscuta in istorie ca raportul Vrba-Weltzer si a reprezentat o  sursa de informare a aliatilor cu privire la metodele de exterminare, descrise in detaliu, care au fost prezentate in cadrul emisiunilor  BBC.

Cand Franta a fost invadata de armata germana, in mai 1940, ele s-au reintors in Anglia. Biografii ei consemneaza faptul ca primele relatii ale agentei cu serviciile de spionaj britanice au inceput inca inainte de razboi, pe vremea cand era angajata a unei companii de petrol si le-a furnizat ofiterilor MI5 informatii importante. Altii sunt de parere ca ea colabora cu spionajul britanic inca din perioada in care era in Romania.

Dupa inceperea razboiului si reintoarcerea ei in Anglia, in februarie 1941 a fost angajata a sectiei franceze a SOE ( Special Operations Executive), devenindasistent principal al colonelului Maurice Buckmaster, director executiv al sectiunii F din cadrul Operatiunilor Speciale, care i-a fost si mentor.  Winston Churchill formase acest serviciu in iulie 1940, , propunandu-si sa elibereze Europa de ocupatia nazista prin actiuni de sabotaj si subminare. ca reactie la invazia germana in Danemarca, Norvegia si Franta.  Cand Vera a fost intrebata, dupa sfarsitul razboiului, de ce a ales SOE, ea a răspuns: "Nu stiu.", dar este foarte probabil ca ea sa se fi considerat inca de pe atunci candidatul potrivit, deoarece se spune ca familia ei a lucrat pentru serviciile secrete britanice in trecut, cand inca locuia in Romania. Cert este ca, in mod oficial, aceste informatii nu au fost nici infirmate, nici confirmate vreodata. Vera a fost numita foarte repede  ofițer de informatii pentru sectiunea F si a coordonat pregatirea a peste 400 de agenti, care au plecat in Franta. Rolul ei a fost sa organizeze rezistenta pe teritoriile ocupate, sa planifice acte de terorism si sabotajimpotriva nazistilor, sa noi spioni, raspunzand totodata si de pregatirea lorsi a conceput  biografiea (cover stories) tuturor spionilor care urmau sa fie trimisi in teritoriile ocupate de catre germania nazista. Ea a demarat intervievarea candidatilor intr-o camera de hotel, dotata cu un birou, doua scaune si un bec.Recrutii trebuiau sa cunoasca foarte bine limba franceza, la fel de bine ca un nativ. De regula erau alese persoane care aveau mame de origine franceza si care isi petrecusera vacantele in Franta, sau lucrasera pentru perioade mai indelungate in Franta. Fiecaruia dintre ei i-a spus ca avea sanse de 50% sa supravietuiasca si l-a lasat pret de o zi sa se gandeasca inainte sa ia o decizie.Recrutii erau bancheri, dramaturgi, bucatari, soferi taxi si alte meserii din toate sferele de activitate. Generalul Charles de Gaulle a cerut sa nu fie recrutati cetateni de origine franceza, insistand asupra faptului ca serviciul britanic trebuia sa aiba controlul asupra lor si a misiunilor ce le fusesera incredintate.Cele mai multe dintre persoanele selectate au fost cetateni britanici. Tabara de pregatire a fost stabilita intr-o casa de tara care data din secolul 16, izolata, astfel incat recrutii sa nu aiba nici cel mai mic contact cu lumea exterioara. Acolo li s-au predat cursuri de comando de catre Scottish Highlands, insusindu-si toate informatiile despre arme si explozibili. Apoi au fost initiati in cursuri de supravietuire in Hampshire, urmate de cursuri de parasutism langa Manchester.Cei care au trecut cu brio toate aceste examene, au suportat ore intregi deinterogatorii sub presiune maxima, in sustinerea povestile lor de acoperire si tainuirea informatiilor. Apoi au fost pregatiti in codul Morse si redactarea de mesaje codate. Au fost familiarizati in detaliu cum trebuiau sa traiasca in Frantaocupata, cu regulamentele impuse de catre nazisti. Le-a distribuit imbracaminte continentala, le-a inoculat amintiri recente din viata politica, sociala si personala din aceasta tara, le-a plasat resturi de bilete, scrisori si suveniruri pe care le-a pus in buzunarele fiecaruia dintre ei. Barbatilor le-a dat cate un pachet de tigari frantuzesti, un numar recent al unui ziar francez sau fotografii ale rudelor fictive. Vera le-a dat informatii cu privire la cardurile de rationalizare a hranei,  daca au fost emise lunar sau saptamanal, orele de stare de asediu, de ce acte ar putea avea nevoie un agent pentru a se deplasa , chiar si  informatii cu privire la cele mai noi tendinte in moda pariziana.Vera a lucrat cu recrutii si 18 ore pe zi, dovedind o tenacitate impresionanta. Celulele erau formate dintr-un organizator, un curier, iar un operator wireless sau Signaler. Organizatorul  era conducatorul si coordonatorul celulei si avea sarcina sa identifice posibile tinte pentru sabotaj. Curierii erau cei care tineau legatura cu celelalte celule, iar pentru aceasta pozitie erau pregatite, de regula, femeile. Agentii au fost raspanditi pe intreg teritoriul francez, fiecare dintre ei primindu-si misiunea pe care o avea de indeplinit. In fiecare seara, au primit ordinele in mesaje codate cu caracter personal, transmise imediat dupa stirile de la Serviciul BBC francez. Ea a antrenat 470 de agenti secreti, dintre care 39 erau femei. Oamenii ei au aruncat in aer poduri si trenuri, au cules informatii vitale. Atkins a parasutat oameni, munitie si armament, statii de emisie - receptie, a pregatit ziua H. a debarcarii in Normandia. De numele ei au fost legate multe operatii de anvergura: de la masina de descrifrat codurile germane “Enigma”, la constituirea retelei Maquis, condusa de Jean Moulin, la salvarea a mii de evrei din Europa ocupata de Hitler. S-a dovedit un agent cu o minte de otel si o inima mare, de vreme ce dovedea o inteligenta feroce si o loialitate extraordinara pentru agentii pe care ii pregatea. Intotdeauna statea pe pista pentru a urmari fiecare decolare a agentilor urcati in avioane si trimisi spre a fi parasutati in Franta ocupata. Stia ca pe multi dintre ei avea sa ii vada pentru ultima oara. Vera a stat intotdeauna in umbra, a fost creierul care a gandit fiecare etapa a pregatirii. Unitatea a inceput incet, dar a marcat victorie dupa victorie. Vera Atkins, cu numele sau de cod Dwight D. Eisenhower, aprecia ca rezultatelor misiunilor agentilor britanici " a fost echivalentul a 15 divizii." Insusi Hitler, exasperat de pierderile provocate in urma actiunilor desfasurate de spionajul britanic, ar fi spus: "When I get to London I am not sure who I shall hang first - Churchill or that man Buckmaster." (cand voi ajunge la Londra nu stiu pe cine am sa spanzur primul, pe Churchill sau pe Buckmaster." Hitler habar nu avea ca Buckmaster era o femeie, nimeni alta decat Vera Atkins. In activitatea ei s-a ocupat de salvarea a sute de prizonieri de razboi si mii de copii abandonati. Dupa incheierea razboiului, Vera a plecat de buna voie in Germania pentru a interoga oficialii nazisti si gardienii care se ocupasera de lagarele de concentrare, investigand motivele si imprejurarile in care disparusera 118 agenti britanici, dintre care 13 femei, care nu se mai intorsesera in Anglia dupa incheierea razboilui. A stat mai bine de un an acolo incercand sa dea de urma agentilor pe care ii pregatise sau de ramasitele lor. Multi dintre ei fusesera ucisi in lagarele de concentrare naziste. "I was probably the only person who could do this," (probabil ca eram singura persoana care putea face asta) a declarat ea ulterior presei. "You had to know every detail of the agents, names, code names, every hair on their heads, to spot their tracks." (trebuia sa cunosti fiecare detaliu cu privire la fiecare agent, nume de cod, fiecare fir de par din capul lui, sa identific urmele lui la fata locului). Printre acestia se numarau agenti de prima mana printre care: Yolande Beekman, Andree Borrel, Madeleine Damerment, Vera Leigh, Gilbert Norman, Sonya Olschanezky, Eliane Plewman, Diana Rowden, Francis Suttill, Violette Szabo. "I could not just abandon their memory," (nu le-am putut abandona memoria) marturisea ea intr-un interviu "I decided we must find out what happened to each one, and where." (am decis ca trebuie sa aflu ce s-a intamplat cu fiecare dintre ei si unde s-a intamplat). Patru agenti de-ai sai au fost capturati separat si ucisi prin injectii letale sau arsi in cuptoare. Cazul Violettei Szabo, care a fost torturata si impuscata, a devenit celebru. La fel cazul Odettei Sansom, care a refuzat sa vorbeasca, chiar si atunci cand Gestapo-ul i-a smuls unghiile de la picioare una cate una. Vera a fost prima femeie decorata cu Crucea George si activitatea ei a inspirat subiectul unui film realizat in 1951, care a avut ca titlu numele ei. In baza marturiilor pe care le-a consemnat la Auschwitz, comandantul Rudolf Höss a fost judecat in cadrul procesului de la Nuremberg si condamnat. A fost profund impresionata de reactia ofiterului nazist cand completul de judecata a mentionat ca aproximativ 1.5 milioane de persoane au fost ucise doar in acest lagar: "Oh, nu", a spus el, ofensat, "au fost 2.345.000 de persoane." A fost urmarita de comunisti si medaliata de americani. A fost maritata cu printul Constantin Caradja, a inspirat multi biografi care i-au studiat viata. Vera nu a fost o femeie deosebit de frumoasa si, in ciuda faptului ca era o femeie placuta, a fost considerata “rece si distanta”. William Stevenson, unul din biografii Verei Maria Rosenberg, spunea despre ea ca “nu a fost niciodata iubita”. Dupa 10 ani de activitate in spionaj, s-a retras in 1947 si s-a stabilit in Winchelsea, Sussex,intr-un sat din Anglia. Niciodata nu a avut intentia de a-si scrie memoriile, dar a dat cateva interviuri cu privire la experientele personale ca agent secret in cadrul SOE. In 1987 Vera Atkins a primit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare si a fost medaliata cu “Crucea de razboi”. In 1998, Francois Mitterand i-a acordat legiunea de onoare, fara sa-i mentioneze si sa-i exemplifice meritele.Gestul in sine era o recunoastere a aportului sau major, din anii 40, la eliberarea Frantei. Vera si-a trait viata intr-o discretie absoluta, refuzand toate propunerile care i-ar fi putut aduce notorietatea. Numele ei a ramas necunoscut pana in anul 2000, cand a murit la data de 24 iunie 2000, in localitatea britanicaHastings, Sussex , la venerabila vasta de 92 de ani. Dupa casatoria cu printul Caradja, a devenit printesa Printesa Ecaterina Caradja, iar Briana Caradja este urmasa sa directa.

Jan Fleming, si el spion in tinerete, autorul celebrului “James Bond” a cunoscut-o bine pe Vera Atkins si l-ar fi inspirat in crearea personajului feminin Miss Moneype. Au lucrat împreuna pentru SOE si a caracterizat-o astfel: “In the real world of spies Vera Atkins was the boss.” (in lumea reala a spionajului, Vera a fost seful). In anii 1940, Vera Atkins a fost probabil unul dintre cei mai importanti spioni ai Serviciului Operatiilor Speciale britanic, SOE .

Dupa moartea ei, William Stevenson a scris cartea “Spymistress. The life of Vera Atkins, the greatest female secret agent of World war 2”, in care dezvaluie viata si activitatea Verei Atkins. Cat de romanca s-a simtit si s-a considerat Vera Atkins? Greu de spus, daca este sa dam crezare declaratiilor biografei sale Sarah Helm. Un lucru este sigur: atat Germania si Rusia, cat si Anglia si Romania isi revendica radacinile in persoana Verei Atkins, una dintre cele mai mari spioane din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si-as mai adauga eu: chiar daca s-a nascut in Romania, asta nu a facut-o romanca impotriva vointei ei.