Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

vineri, 1 noiembrie 2013

Frumusetea care ne inspira, tacerea care ne doboara!


Intr-o lume prea vocala, inveti sa apreciezi tacerea in detrimentul cuvintelor. Tacerea adanca, incarcata de gesturi expresive, de frumusete si gratie. In lumea artei secolului trecut s-au remarcat cateva talente romanesti dincolo de granitele noastre. Nu stiu din ce considerente inca de atunci lumea filmului international, dar si a modei,  le-a dat mai multa atentie decat tara in care s-au nascut. Dar stiu ca nu as vrea sa uit nimic din tot ceea ce ar putea sa ma faca mandra de o natie debusolata si mult prea guraliva.

 
Actrita Pola Illery a fost  o olteanca apriga, de o frumusete exotica si imposibil de incadrat in canoanele vremii.  Numele ei adevarat a fost Paula Iliescu si s-a nascut intr-o familie de evrei talentati, in Corabia. A avut o evolutie rasunatoare pe scenele Parisului , aparitie care “emana sexualitate si farmec” aparte. Bruneta scunda si delicata a fost inzestrata de mama natura cu niste ochi profunzi care i-au sedus pe toti oamenii de teatru si cinema. A jucat in “Le desir”, “Under the Roof of Paris”, “Parada Paramount”, “Le petit chaperon rouge”, “Un homme en habit”, “L’ange gardien” si “Le tigre du Bengale”. A fost partenera de film a celebrului actor american Gary Cooper. Desi stabilita la Paris, prin 1938 a emigrat in America unde s-a si stins din viata la varsta de 103 ani.
O alta actrita romanca, Elizza la Porta,  nascuta Eliza Streinu, a facut o cariera de succes in Germania. Nascuta in Craiova, ea s-a lansat la varsta de 20 de ani in reflectoarele filmului mut.  Prima data s-a stabilit la Berlin unde a jucat in comedii, drame si melodrame.  A fost casatorita cu Siegfried  Pinkus, un evreu care isi construise de asemenea o cariera in cinematografie, dar care a fost exclus din industria filmului in 1933 datorita originii sale. Acesta a fost motivul pentru care cei doi au decis sa ia calea exilului si sa se stabileasca in America unde Elizza a incetat din viata la varsta de 95 de ani. Apreciata pentru talent si eleganta, ea a fost considerata una dintre cele mai frumoase actrite ale Europei din perioada filmului mut. A jucat in horror-ul “Der Student von Prag”  care i-a adus recunoastere in lumea cinematografica, iar palmaresul ei profesional a numarat 18 roluri in tot atatea productii.

O alta actrita, romanca de origine, a fost Sylvia Sydney, al carei nume real a fost Sophia Kosow, fiica unei croitorese din Bacau. Aceasta moldoveanca frumoasa avea sa ingenuncheze Hollywood-ul prin anii 1930, interpretand roluri alaturi de nume celebre: Henry Fonda, Spencer Tracy, Cary Grant, Joel McCrea, George Raft si Fredric March. Filmul care a consacrat-o a fost “Les Miserables”. A fost de asemenea nominalizata la Oscar pentru rolul secundar din “Summer Wishes, Winter Dreams”. Si ea s-a stins tot pe pamant american.



 
Irene Ghica, nascuta Irina Pacifica, a fost fiica aviatorului de vita boiereasca Ionel N Ghica.  “Printesa adolescentina” l-a fermecat cu alura misterioasa, cu inocenta si frumusetea ei pe playboy-ul hollywoodian, Errol Flynn! El avea 40 de ani, ea 17 ani! Cei doi s-au intalnit la Paris, iar actorul avea sa declare: “n-ai cum sa nu te indragostesti de aceasta tanara romanca, bogata si independenta, cu cei mai frumosi ochi din lume”. Desi frumoasa si tanara, ea l-a parasit pe donjuan-ul neserios care marca in poarta tuturor tinerelor frumoase si bogate. Irene, “the geek” (asa cum o alinta Flynn), a fost manechin de succes in Orasul Luminii.

Lizette Verea, o superba evreica de nationalitate romana, s-a nascut in Bucuresti si a fost una dintre cele mai renumite actrite de cabaret din anii 1930. Ea  a avut si o importanta cariera cinematografica alaturi de nume sonore romanesti: Lizica Petrescu, Lulu Savu si Mia Steriadi, interpretand roluri in filmele “Chemarea dragostei”, “Trenul fantoma” si in comedia muzicala “Dragostea pe note” unde l-a avut ca partener pe George Groner. Ceea ce a impus-o definitiv si iremediabil in sufletele romanilor a fost interpretarea hit-ului romanesc “Ionel, Ionelule”, in duet cu Lulu Nicolau, melodie compusa de Claude Romano, nimeni altul decat George Sbarcea. Dupa inceperea razboiului, a traversat oceanul, dar cariera ei hollywoondiana nu a fost una de rezonanta. Singurul rol cu adevarat important a fost cel interpretat in filmul “A Night in Casablanca”, alaturi de Groucho Marx. Numele ei a mai fost mentionat pe afisul operetei “The Merry Widow”.




Un alt nume peste care s-au asternut tacerea si uitarea este cel al lui Renee Perle, tot o romanca evreica care s-a stabilit la Paris si a devenit renumita datorita colaborarii cu un fotograf de succes, Jacques Henri Lartigue, a carei iubita a si fost pentru o scurta perioada de timp. Frumusetea ei iesita din comun l-a ajutat sa isi imbogateasca palmaresul profesional cu unele dintre cele mai frumoase fotografii din cariera sa. Lartigue o descria in jurnalul sau in cuvinte atat de atent alese: “ E ravasitoare, inalta, subtire, are o gura mica si buze pline si ochi negri de portelan. Isi strange pe corp haina de blana si raspandeste o boare de parfum cald. O sa dansam. Pe ritmuri mexicane, cubaneze…? Capul ei mic sta pe un gat lung, iar gura ei ajunge la barbia mea. Cand dansam, gurile noastre aproape se ating. Parul ei se incurca in trupurile noastre. E delicioasa. Isi scoate manusile albe si imi spune sunt romanca. ma cheama Renee Perlesi am fost model la Doeuillet. Are maini lungi si micute, ca de fetita. “  Renee era constienta de frumusetea ei, motiv pentru care isi permitea sa fie si rasfatata , si certareata, uneori chiar prea vocala, fapt care il enerva la maxim pe mult prea introvertitul ei iubit. Motiv pentru care, dupa doi ani, s-au despartit. Fotografiile in care ea i-a servit drept model inca pot fi admirate in portofoliul unuia dintre cei mai renumiti fotografi din secolul 20.
Canoanele frumusetii s-au schimbat! Ca este bine, ca este rau, cine poate sa mai stie? Frumusetea ar trebui sa ne inspire, astazi, parca ne doboara! In loc sa fim contemplativi, ne transformam in sclavii ei!