Valencia medievala

“Nu am fost peste tot, dar este pe lista mea” spunea Susan Sontag. Nici eu nu am fost in toata lumea, dar in mod cert, fiecare loc de pe pamant care merita vazut este pe lista mea. De existenta unora inca nu stiu, dar sper ca cineva sa le adauge in viitor si timpul sa-mi acorde ragazul sa ma bucur sa le vizitez. De doi ani nu am mai plecat in concediu in afara tarii pentru ca “viata la mosie” ne-a ocupat deopotriva atat planurile, cat mai cu seama banii. Dar, intr-una din zilele lui aprilie, am primit un telefon de la o prietena care mi-a zis dintr-o singura rasuflare: “Denisa, hai la Valencia intr-un city break cu 230 de euro, vii?” si m-am trezit spunand da, fara sa ma mai consult cu sotul meu.  

Asa ca sambata trecuta mi-am lasat barbatul singur acasa si am plecat cu doua prietene si sotul uneia dintre ele intr-unul dintre orasele pe care imi doream de foarte multa vreme sa le vizitez. Ne-am imbarcat din Timisoara intr-o cursa Wizz Air cu destinatia Valencia. Evident ca nu poti parasi sfintele si duioasele noastre meleaguri fara peripetii. Ne sfatuisem cu o saptamana inainte de plecare cu privire la bagajele de mana pe care urma sa le luam cu noi astfel incat sa nu fim obligate sa platim taxa de transport. Eu si prietena mea inghesuisem cu zgarcenie doar produsele obligatorii si indispensabile unei calatorii scurte in cate un rucsac mititel, dar cei doi soti venisera cu niste trolere mici cu care tot calatorisera peste hotare cu aproape toate companiile aeriente, inclusiv cu Wizz Air, si nimeni nu le atrasese vreodata atentia ca bagajele intrau la categoria “bagaje de cala” si nu a celor de cabina. La zborurile low cost intotdeauna e inghesuiala mare si lumea incearca sa fenteze atunci cand e vorba de bagaje. Noi nu aveam nici o grija, bagajele erau decente, batea vantul prin valize, centimetrul din lungime se regasea in minusul celui din latime si a multora din inaltime. Trecusera f multi calatori inaintea noastra cu bagaje muuult mai mari in care fusesera indesate toate cele pana valizele se transformasera in sfere mobile. Doar ca noi inchideam coada sirului de calatori care se pregateau de imbarcare si din varii motive atrasesem atentia asupra noastra intr-o maniera pe care nu ne-o dorisem nici macar pentru o clipa. Cei doi amici ai nostri au intins actele la control si, cand sa plece mai departe, agentul companiei aeriene a avut un feeling in adancul fiintei lui si a racnit: "bagati valizele in masuratoare!" Wizz Air-ul are un fel de schela metalica in care trebuie sa introduci bagajul si in care sa se potriveasca la marele fix. Al naibii cm din lungime impiedica dracia sa intre in corsetul metalic si gata! Degeaba ii spuneau amici nostri: "dom’le, dar mergem cu voi de atata vreme, tot cu trolerele astea mici si nu ne-ati zis nimic niciodata". Agentul o tinea una si buna: "platiti 40 de euro pentru fiecare valiza taxa de cala". Au scos banii din portofel si au intreabat: "dar cum de nu ne-a zis nimeni niciodata nimic pana acum?" Iar raspunsul a fost unul magistral: "e la latitudinea agentului daca se face ca vede sau nu!" Ne-am uitat cu tristete la tot marsul valizelor care se ascundeau de privirile reprezentantului companiei si cum 80 de euro se duceau pe apa sambetei doar pt ca cineva n-a vrut sa se uite cu ingaduinta la cm in plus al bagajului, omitand sa ii vada in schimb pe cei in minus, dupa dimensiunile standard.  Noi doua priveam spectacolul acestei arogante mute de uimire. Atitudinea era clar una nepotrivita, umilitoare, oarecum discutabila si fara doar si poate, impardonabila. Incepusem cu stangul si incercam fiecare sa revigoram buna dispozitie si sa aducem lucrurile pe fagasul normal. Trei ore a durat zborul, iar in jur de ora 21.30 (ora lor) am ajuns la Valencia. Trebuie sa stiti ca metroul se afla in incinta aeroportului si ca, oricat de multi taximetristi veti intreba, nici macar unul nu va va arata drumul pana la peron pt ca fiecare dintre ei este constient ca va pierde un potential client. De la aeroport circula 2 linii de transport: 3 si 5 care va lasa in zone de trafic turistic intens. Drumul unei singure calatorii este de 2.75 de la aeroport in centru , iar in interiorul orasului, in zona turistica, 2.5 euro. Noi am calatorit destul de mult cu autobuzul, unde costul unei calatorii este de 1.5 euro (biletele se cumpara de la sofer).  Orasul a fost infiintat acum 2000 de ani de catre romani , mai exact in anul 137 i.Hr. pe situl unui fost oras iberic ridicat pe malul raului Turia beneficiind  atat de avantajul iesirii la mare, cat si de faptul ca se afla amplasat pe ruta comerciala a drumului care lega provincia Iberica de Roma.  Aici si-a adus odinioara Junius Brutus soldatii care luptasera sub comanda lui, transformand regiunea intr-o colonie militara romana. valencia se afla in regiunea denumita in antichitate Edetania si a fost unul dintre cele mai importante localitati din provincia Hispania Tarraconensis. Istoria consemneaza ca, pe langa romani, si-au lasat amprenta culturala grecii, cartaginezii, vizigotii, maurii si aragonezii. Orasul a fost sub ocupatie maura pana in sec 13, dupa care a fost preluat de crestini in perioada domniei lui Jaume I de Aragon.  Rodrigo Diaz de Vivar (El Cid) a fost cel care a recucerit Valencia in anul de gratie 1094 si a transformat cele 9 moschei in biserici, instalandu-l pe calugarul francez Jerome ca Episcop al provinciei, moment imortalizat in “Cantar de mio Cid”. Dupa moartea Cid-ului, sotia lui, Dona Ximena, a preluat puterea vreme de 2 ani, dupa care orasul a fost asediat de catre almoravizi si recucerit in 1102 de catre Imparatul Spaniei, Alfonso. A fost disputat vreme de 120 de ani de catre crestini si mauri, pana cand  Jaime I Cuceritorul, regele Aragonului, a izgonit maurii din regiune , iar in moscheea orasului s-a catnat “Te Deum”. De fapt, numele “Valentia” inseamna “vigoare”, “curaj”. In secolele 15 si 16, localitatea a atins perioada sa de glorie, impunandu-se printr-un melanj reusit de stiluri arhitectonice care se pun in valoare reciproc: baroc, gotic, art nouveau, art deco, decoratiuni realizate din placi de ceramica, poduri superbe si multa vegetatie: leandri, portocali, palmieri, cactusi si tufe cu flori de hartie sau rosmarin si lavantica. Orasul se mandreste cu impresionante galerii de arta, cu o cultura impresionanta, cu un registru gastronomic diversificat si tentant atat prin calitatea mancarurilor, cat si prin preturile extrem de permisibile, cu plaje frumoase scaldate de valuri cu apa limpede care spala fara oprire nisipul fin.

Daca este sa impartim Valencia dupa cele doua rute: medievala si marina, monumentele istorice sunt amplaste in centrul istoric si se afla foarte aproape unele de altele, fiind inchise oarecum intre zidurile vechii cetati care, in cea mai mare parte, au fost demolate in urma cu un secol, permitand astfel orasului sa se extinda. Din vechile ziduri au ramas doua porti de acces in vechea cetate . Centrul istoric are cladiri foarte bine conservate si  este delimitat de un inel, marcat de marile bulevarde: Colon, Pintor Lopez, Conde de Trenor, Blanquerias, Castro, Guillem de Castro si Xatixa.  In interiorul acestui cerc se afla orasul istoric. Stradutele sunt inguste si foarte dese, astfel incat oriunde te uiti, este imposibil sa nu vezi un monument. Deoarece am fost cazati la un hotel foarte aproape de port, noi am inceput sa vizitam obiectivele incepand de la Gara Centrala (Estacio del Nord). Imediat ce iesi din statia de metrou Xativa, privirea ti se opreste pe doua cladiri grandioase: The Bullring (Plaza de Toros) unde se tineau odinioara luptele cu tauri, creatia arhitectului Sebastian Menleon,

iar cealalta este gara, cu fatada ei impresionanta  si interiorul absolut superb, 

realizat din lemn, vitralii si faianta pictata manual. 

In fata garii, la distanta mica, se afla Plaza del Ayuntamiento, cea mai mare piata a orasului, cu forma triunghiulara  avand un parc in centru, flancat de 

cladirile Primariei (Ayuntamientro) cu impresionantul turn cu ceas,  Muzeul de Istorie si Oficiul Postal. 

De aici am tinut cercul pe partea stanga si am vizitat Plaza San Augustin , Centro de Artesania de la Comunidad, Plaza Pilar si 

Museo de la Seda, dupa care am inaintat spre Plaza D. Juan De Villarrasa unde se afla Iglesia De Samntos Juanes, 

Lonja de la Seda – La  Lonja de Mercaderes sau Bursa Matasii. Cladirea a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in 1996 si impresioneaza prin exteriorul ei crenelat. In aceasta cladire se faceau candva schimburile comerciale cu matase. Cladirea este realizata in stil gotic si a fost construita intre 1482 si 1548 la comanda negustorilor de matase. Intrarea costa 2 euro, dar bursa merita vizitata. In interior se afla gradina cu portocali care este flancata de catre constructia gotica, dezvaluind interioare generoase pline cu stalpi in spirala care urca spre boltele si tavanele frumos decorate.

Urmatoarea oprire a fost la Mercado Central.

Piata Centrala este una dintre cele mai frumoase piete din Europa si este formata din peste 1300 de tarabe pe care sunt expuse produse alimentare de toate felurile: fructe si legume proaspete, branzeturi, fructe de mare, jambon, carne, vinuri si beri, uleiuri, seminte, produse casnice pentru bucatarie si multe alte produse artizanale.

Piata a fost proiectata de catre Francesc Guardia i Vial si Alexandre Soler i March. Programul de vizitare este de luni pana vineri intre orele 7.00 si 14.00, iar duminica si in sarbatorile legale este inchis.

In apropiere se afla si turnul Iglesia y Torrede Santa. Prin Valencia se merge cu metroul, autobuzul, tramvaiul, bicicletele, dar si cu ajutorul unor mijloace de transport inedite:

Nu departe de aici se afla Catedrala din Valencia, careia localnicii ii spun “Seu” despre care se spune ca adaposteste o relicva a crestinatatii – Sfantul Graal. Expertii sustin ca acest potir se regaseste in pictura “Cina cea de taina” si ca acest artefact dateaza din sec 1, fiind daruit Valenciei de catre regele Alfons el Magnanim in 1436. In interior se afla picturi de o inestimabila valoare Quattrocento care au fost realizate de catre pictori importanti contractati de catre Papa Alexandru al VI-lea pe vremea cand era cardinal la Vatican si care se nascuse in aceasta regiune.  El a cerut Scaunului Episcopal de la Valencia sa fie ridicat la rang metropolitan, distinctie conferita de Papa Innocent al VIII-lea in 1492. Catedrala a fost ridicata pe locul unei vechi moschei incepand din anul 1262 imbinand 3 stiluri arhitecturale: romanic la Puerta del Palau (intrarea principala), baroc la Puerta de los Hierros si gotic la Puerta des Apostoles. Clopotnita catedralei, Miguelete, este foarte vizitat de catre turisti pentru ca de aici se poate vedea tot orasul si unde intrarea costa 2 euro.  A fost sfintita in anul 1238 de catre primul episcop al Valenciei, Pere d’Albalat si a fost ridicata la ordinul lui James I de Aragon, zis si Cuceritorul, in cinstea Maicii Domnului. Intrarea in catedrala costa 7 euro. In timpul Razboiului Civil, catedrala a ars si multe dintre elementele sale decorative nu au mai putut fi recuperate. Orgile au fost si ele avariate si nu au mai fost restaurate Ea este pozitionata intre doua piete importante: Piata Reina si Piata Virgen.  

Piata Virgen se afla chiar in spatele catedralei si este unul dintre cele mai animate locuri din oras. Aici au loc multe concerte sau diverse alte activitati artistice. Piata este inconjurata cu multe terase si restaurante, iar mancarea este relativ ieftina si foarte gustoasa. 

Tot in piata se afla si Real Basilica de Nuestra Senora de los Desamparados

si Casa de les Roues (Casa Inclinata tot din Piata Vergin) care dateaza din anul 1434 unde functioneaza un muzeu interesant.

De aici se ajunge foarte usor  in Cartierul Carmen (Barrio del Carmen), cartierul considerat a fi cel mai boem si trandy din oras deoarece aici se intalnesc si locuiesc artistii orasului. Sunt foarte multe galerii de arta, baruri si restaurante, magazine cu lucruri sic si oameni interesanti. Cladirile sunt deosebite atat din punct de vedere arhitectural, cat si ca paleta de culoare. 

Inainte sa trec mai departe as vrea sa mentionez faptul ca am vazut numeroase obiecte din ceramica expuse spre vanzare in magazine, dar si numeroase placute de identificare a cladirilor extraordinar de frumoase.

Gresia si faianta sunt forme de decor nu doar pentru interioare, ci pun in valoare balcoanele vechilor cladiri aliniate spre cer.

In apropiere se afla cladirea L’Almodi care este o hala in stil gotic dezafectata, folosita odinioara ca depozit de cereale.  A fost  construita in sec 15, iar pe pereti inca se mai vad picturile murale care dateaza din perioada medievala in care sunt imortalizate scene legate de activitatile comerciale sau imagini ale sfintilor patroni. Astazi gazduieste expozitii temporare de arta contemporana si sculpturi din lemn, marmura sau piatra, iar biletul costa 2 euro.

Tot  in apropiere se afla Palacio de Benicarlo, Museo de la Ciudad – Palacio Marques de Campo si multe alte cladiri istorice al caror nume nu mi-l amintesc.

O cladire care nu trebuie ratata, chiar daca faceti un usor ocol, este Palatul Marchizului Don Aguas, o bijuterie arhitecturala constand intr-o cladire luxurianta care imbina in modul cel mai natural elemente roccoco, orientale si neoclasice, despre care se spune ca are fatada cea mai decorata de pe intreg cuprinsul tarii. 

Cladirea a fost transformata in muzeu si aici sunt expuse piese de mobilier, portelan din secolele trecute, tablouri de arta ale clasicilor spanioli. La etaj a fost amenajat Muzeul Ceramicii. In multe dintre obiectele prezentate aici se pot vedea influente maure. Intrarea costa 3 euro, dar trebuie stiut faptul ca muzeul este inchis zilnic intre 14.00 si 16.00 de luni pana sambata, iar duminica este deschis doar pana la ora 12.00. Cei care pot sa isi programeze o vizita sambata, trebuie sa stie ca intrarea este gratuita. Pe vremuri, orasul era inconjurat de ziduri de aparare, iar intrarea in oras se facea prin 12 porti de acces. 

La cateva strazi mai sus de catedrala se afla Turnurile Serranos (Torres de Serranos) ridicate in sec 14 de catre Pere Balaguer  ca intrare principala in oras, dar avand rolul si de reduta pentru apararea cetatii. Cei care vor urca in turn vor putea admira gradinile Turia. Ele au forma de pentagon si sunt unite printr-o galerie, avand pe margini decoratiuni gotice. Costul biletului este de 2 euro, dar, daca mergeti sa le vizitati duminica, intrarea este gratuita. Lunea este inchis, dar programul de marti pana sambata este de la 10.00-14.00 si 16.30-20.30, iar duminica si in zilele de sarbatori legale intre  10.00-15.00.

Vis-à-vis de Turnurile Serranos se afla Muzeul de Arte Frumoase unde sunt expuse opere de arta spaniola, printre care as mentiona picturile lui Velazquez, Van Dyck, Goya, sculpturile lui Mariano Benlliure. Cladirea a apartinut ambasadorului Vich si este reprezentativa pentru arhitectura valenciana. Intrarea este gratuita. 

Gradinile Turia realizate pe albia vechiului fluviu sunt traversate de numeroase si impozante poduri, unele vechi, 

altele moderne care ne duc cu gandul la Calatrava,  iar, daca traversati gradinile pe lat, mai exact pe Puente de las Flores (Podul cu flori) si mergeti pe Carrer de Ciril Amos, dati in Mercado de Colon.  

La picioarele Podului cu Flori am asistat la o sarbatoare campeneasca unde, in fiecare cort amplasat, erau prezentate dansurile si costumele diferitelor regiuni din Spania. 

Pe langa dans, ne-am bucurat si de bere si bucate specifice la preturi extraordinar de mici. Desigur, monumentele istorice sunt mult mai multe si as minti sa spun ca le-am vazut pe toate, dar v-as recomanda sa nu omiteti Muzeul Fallero – unic in lume care reprezinta oglinda unei civilizatii exprimata prin muzica, dans, culoare si lumina, de numele caruia se leaga Festivalul Fallero care are loc in fiecare an in luna martie in care sunt prezentate costumele lor traditionale in cadrul unor spectacole care celebreaza focul, Tribunalul del Mar – primul tribunal spaniol in care se solutionau litigiile aparute in comertul naval, Turnurile Quart, parte a vechiului zid medieval care dateaza din sec 15 si care se afla in partea de vest a orasului. Tocmai pentru ca sunt foarte multe, iar unele nici nu apar pe harta turistica, am renuntat la un moment dat sa le mai si identificam. Am vizitat multe lacase de cult carora le lipseste opulenta bisericilor ortodoxe. 

Am admirat acuratetea si austeritatea interioarelor, arhitectura supla a formelor, maniera in care prezenta lui Dumnezeu se face simtita prin atmosfera si nu prin ornamentele opulente. Valencia surprinde inclusiv prin maniera in care isi prezinta traditiile fara nici un fel de inhibitii. O face in mod natural in gari, 

pe strada 

 sau in lacase de cult.

Avusesem o zi foarte plina in care ne-am bucurat de tot ceea ce am vazut in prima zi din minivacanta. Fusesem martorii inocenti ai unei comuniuni religioase, asistasem la o parada de costume, am ascultat muzica lor traditionala, ne-am bagat nasul intr-un centru pentru pensionari, 

apoi intr-altul destinat copiilor cu handicap si ne-am gandit ce grija constanta are statul spaniol pentru toti cetatenii lui.

Am ajuns seara tarziu la hotel, nu inainte sa incercam sa mai vizitam interiorul unei biserici pozitionata in fata hotelului nostru.  In incinta bisericii avea loc o proiectie de film pentru pensionari! 

Am tras o raita scurta prin portul din apropiere, am admirat vasele si barcile trase la mal si ne-am promis sa revenim pe zi inainte de plecare. 

Terasele erau inchise, marea isi trimitea valurile catre mal sa se odihneasca, pescarusii dormeau, doar noi inca haladuiam pe strazile aproape pustii. A doua zi urma sa mergem sa vizitam castelele Papilor de Borgia din oraselul Xativa. Dar, despre asta, in postarea viitoare.