Anne Bronte - “Our art is sometimes our heart on our sleeves.”

Aseara m-am uitat pentru a nu stiu cata oara la penultima ecranizare a filmului "La rascruce de vanturi", mai exact la cea din 2009, in regia lui Coky Giedroyc, avandu-i in rolurile principale pe Charlotte Riley si Tom Hardy. Nu a fost prima oara cand am vazut acest film si nici nu imi pot explica de ce, de dimineata, intr-o melancolie blegoasa, m-am trezit cautand in biblioteca romanele surorilor Bronte. Erau toate, putin sifonate de la lecturile repetate. Romanele care adaposteau intre coperti un amestec de drama, dragoste, prejudecati, intrigi, mentalitati, pasiuni, furie, nebunie stateau cuminti asezate unul dupa altul. N-as putea spune care roman mi-a placut mai mult si care dintre cele trei surori Charlotte, Emily sau Anne este preferata mea. Noi stim doar de trei, dar in realitate au fost sase frati Bronte, mai exact 5 fete si un baiat: Maria, Elisabeth, Charlotte, Brandwell, Emily si Anne.

Este interesant faptul ca aproape toti au incercat sa scrie inca din copilarie, dar doar cele trei surori au reusit sa se impuna in literatura britanica si cea universala. Mult timp m-am intrebat de unde si-au gasit resursele literare de vreme ce romanele lor sunt unele dintre cele mai frumoase din literatura sec 19. Surorile Bronte s-au nascut in Thornton si au fost fiicele unui preot anglican, Patrick Bronte, si ale Mariei Branndwell. Daca este sa dam crezare site-ului female-ancestors.com sau BronteFamily.org, se pare ca mama copiilor a murit la nasterea micutei Anne, copiii fiind ulterior incredintati spre ingrijire unei matusi, sora mamei lor, matusa Elisabeth, care a acceptat sa ii creasca impreuna cu un tata violent si neimplicat afectiv, care ii tinea izolati in mediul familial rece si ostil.

Micul dejun si cina erau singurele momente in care copiii isi intalneau tatal care, in clipele sale de buna dispozitie, ii ingrozea cu povesti despre crime oribile. Inca din copilarie tatal le-a pus la dispozitie ziare si reviste precum Blackwood's Edinburgh Magazine, Fraser's Magazine si The Edinburgh Review, cat si Biblia sau volume semnate de catre Homer, Virgil, William Shakespeare, John Milton, Lord George Gordon Byron si Walter Scott.

Tocmai faptul ca proveneau dintr-o familie instarita si educata a fost pentru ei un motiv de suferinta, deoarece fetele au fost trimise intr-una din renumitele scoli – internat, Cowan’s Bridge, unde doua din surorile mai mari, Maria si Elisabeth, au decedat din cauza tuberculozei, iar Charlotte si Emily au fost aduse de urgenta acasa. Viata la pension era extrem de dura: fetele dormeau in camere neincalzite, se spalau in apa rece din lighean, erau hranite cu fiertura de orez, de cele mai multe ori afumata.

 

Desi se considera urata, Charlotte era cea volubila, spontana si desteapta, usor adaptabila canoanelor societatii. Emily traia in lumea ei imaginara, singuratica si neinteleasa, inchisa in sine, cu aripile frante in interior, traind bucuria libertatii in locuri izolate si salbatice, neatinse de civilizatie si aparandu-si intimitatea cu o frenezie neobisnuita. Razvratita Anne, care s-a luptat in permanenta cu prejudecatile si mentalitatile unei societati ce promova barbatul si ignora femeia, a fost o feminista convinsa si nu s-a temut sa critice canoanele unei societati care ii incorseta spiritul. Tatal lor n-a vazut calitatile fiicelor si si-a pus toate sperantele in fiul lui, Branwell, considerat cel mai destept si talentat din familie. Desi se credea ca va ajunge un ”pictor, poet sau journalist” celebru, el a sfarsit prin a deveni dependent de opium si alcool, implicat in fel si fel de scandaluri amoroase care au condus la concedierea lui din functia de preceptor. Charlotte si Emily au plecat sa studieze franceza la Bruxelles, cu scopul de a-si infiinta un internat in casa lor neprimitoare si izolata. Dar odata ajunse, Charlotte s-a indragostit de unul dintre profesorii ei, Constantin Heger, care era casatorit, si s-a intors acasa cu inima franta. Cand au realizat ca eforturile lor au fost zadarnice, fetele s-au refugiat in scris. Toate au publicat sub pseudomine masculine de vreme se societatea insasi era una misogina: Currer Bell era pseudonimul Charlottei, Ellis Bell, al Emily-ei si Acton Bell, al Annei.

Desi toate au lucrat ca guvernante, si-au dorit recunoastere literara, astfel incat au publicat impreuna un volum de poezii, “Poems”, semnat Currier, Ellis si Acton Bell, volum care s-a vandut doar in doua exemplare. Pseudonimele lor au provocat confuzii printre cititori, multi elogiind talentul original al “fratilor Bell”.  Anne a fost considerata cea mai putin talentata dintre surori, desi ne-a lasat doua romane “Agnes Grey” si “Necunscuta de la Wildfell Hall”, ultimul vanzandu-se foarte bine, in ciuda faptului ca unii critici literari il considerau “nepotrivit sa cada in mainile unei domnisoare”,  fapt care a crescut cererea in loc sa o diminueze. Cele trei surori si fratele lor au murit toti de tineri, de tuberculoza, si au fost inmormantati in capela familiei de langa biserica Sf. Mihail din localitatea Haworth, din comitatul Yorkshire. Dar romanele lor stau aliniate in raftul din spate asteptandu-si vremea de a fi recitite. Din nou. Oare a cata oara???

Cand Charlotte a publicat “Jane Eyre”, s-a produs un cutremur la nivel de societate, romanul fiind acuzat de promovarea tendintelor anticrestiniste si lipsit de moralitate. Cu toate astea, romanul a inregistrat cea mai buna cota de vanzare din anul publicarii lui, 1847, si si-a pastrat de-a lungul timpului calitatea unui best seller veritabil.

 

 

Charlotte , cea mai longeviva dintre ele, s-a bucurat de apreciere in mediul literar si a mai publicat alte doua romane, “Vilette”si “Shirley”, dupa moartea surorilor si fratelui ei. Anne a fost considerata cea mai putin talentata dintre surori, desi ne-a lasat doua romane “Agnes Grey” si “Necunscuta de la Wildfell Hall”, ultimul vanzandu-se foarte bine, in ciuda faptului ca unii critici literari il considerau “nepotrivit sa cada in mainile unei domnisoare”,  fapt care a crescut cererea in loc sa o diminueze. Cele trei surori si fratele lor au murit toti de tineri, de tuberculoza, si au fost inmormantati in capela familiei de langa biserica Sf. Mihail din localitatea Haworth, din comitatul Yorkshire. Dar romanele lor stau aliniate in raftul din spate asteptandu-si vremea de a fi recitite. Din nou. Oare a cata oara???

Sora mijlocie, Emily, a cochetat mai mult cu poezia, desi a dat si ea dovada propriului sau talent in singurul roman pe care l-a scris:

“La rascruce de vanturi”, dar care atunci abia s-a vandut.

Feminista si mult controversata Anne a fost considerata cea mai putin talentata dintre surori, desi ne-a lasat doua romane

“Agnes Grey” si “Necunscuta de la Wildfell Hall”, ultimul vanzandu-se foarte bine, in ciuda faptului ca unii critici literari il considerau “nepotrivit sa cada in mainile unei domnisoare”,  fapt care a crescut cererea in loc sa o diminueze.

Cele trei surori si fratele lor au murit toti de tineri, de tuberculoza, si au fost inmormantati in capela familiei de langa biserica Sf. Mihail din localitatea Haworth, din comitatul Yorkshire. Dar romanele lor stau aliniate in raftul din spate asteptandu-si vremea de a fi recitite. Din nou. Oare a cata oara???