Mie Charles Darwin mi-a ramas in
memorie nu datorita faptului ca a fost, probabil, cel mai mare naturalist al
lumii, unul dintre cei mai renumiti geologi si zoologi, ci datorita personalitatii
sale aparte. Multi dintre voi imi vor reprosa faptul ca nu pot sa cuprind
intregul sau aport stiintific cu privire la modul in care teoria evolutionista (darwinismul)
a revolutionat lumea stiintifica, avand o influenta coplesitoare asupra teoriei
si filosofiei cunoasterii. Dar trebuie sa recunosc faptul ca nu stiinta este
punctul meu forte si nu voi mima ca stiu ceea ce nu cunosc decat in tuse
absolut generale. Eu apreciez faptul ca intotdeauna a fost un explorator, un
pionier in cautarea propriei sale identitati. Iar daca e sa incepem cu cele lumesti,
ar trebui sa spun ca a fost al 5-lea copil dintre cei 6 pe care cuplul Robert
Waring Darwin, medic de succes si instarit, si Susannah Wedgwood, sotia lui,
i-au avut impreuna.
Mama lui a murit cand avea 8 ani, iar liota de surori avea
sa se ocupe de educatia lui pana in momentul plecarii la facultate. A urmat impreuna
cu fratele sau, Erasmus, studiile Universitatii din Edinburgh incercand sa faca
o cariera in medicina ca tatal sau. Dar
medicina nu s-a prins de el, pt ca tanarul nu suporta sa vada sange si oameni
suferind.Tatal a fost cel care l-a convins atunci sa urmeze o cariera
teologica, de vreme ce sa fii preot la tara era o meserie absolut respectabila.
Dar, pentru a fi hirotonit, el tot trebuia sa fie absolventul unei facultati
englezesti. Prin urmare s-a mutat cu scoala la Cambridge. Darwin nu a fost un student eminent cum probabil v-ati astepta, ba
chiar lipsea destul de des de la cursurile pe care le inlocuia cu aprofundate
studii asupra florei si faunei. Prea putin ii pasa lui si de medicina, si de
popit. A inceput sa stranga cu o determinare extraordinara tot felul de gandaci,
iar numele lui a fost mentionat pentru prima data atunci cand unele dintre capturile
sale de insecte au fost pozate si publicate de catre Stephens in Entomologia
britanica din 1829. Era fascinat sa studieze nevertebratele, modul de
reproducere al plantelor si animalelor, iar din aproape in aproape, avea sa se
contureze si sa vada tiparul, in 1859, lucrarea “Despre originea speciilor”. El
a sustinut teoria ca diferitele organisme din intreaga lume nu sunt creatii
unice ale unei divinitati, ci au aceeasi origine care a suportat modificari
genetice diferite. Se zice ca in cea mai mare parte din viata sa el a fost deist,
nu ateu, imbratisand teoria potrivit careia un creator a proiectat universul si
a stabilit legile naturale generale. In acord cu credinta sa, el s-a straduit
toata viata sa descopere aceste legi nescrise ale naturii prin care aceasta
opereaza la nivel de specii. Tot despre el se spune ca ar fi fost un om bun,
plin de umor, placut si modest, ca a facut parte din elita lumii stiintifice, fiind respectat si
admirat. Darwin a murit in aprilie 1882 si este inmormantat in Catedrala
Westminster Abbey, alaturi de John Herschel si Isaac Newton. La moartea
lui, guvernul britanic a declarat doliu national. Cambridge University Library
pastreaza si astazi multe dintre lucrarile sale. Tot aici sunt pastrate
documentele care descriu modul de viata al lui Darwin din perioada studentiei.
Cele 6 carti cu coperta din piele au dezvaluit faptul ca, in perioada 1828 si
1831, el locuia in cea mai scumpa camera disponibila in campus pentru un
student de rangul sau. De asemenea o echipa de slujitori se ingrijea de
sarcinile sale zilnice: spalatul vaselor, a lenjeriei, facutul pantofilor, a
curateniei etc. De asemenea avea un croitor, un palarier si un barbier personal.
Deoarece camera era dotata cu semineu, avea angajat un cosar si un carbunar care
sa se ocupe de foc. Facultatea ii oferea zilnic masa calda, dar se pare ca
ratia era insuficienta de vreme ce Darwin platea 5 penny si jumatate in plus pe
zi pentru a i se aduce in plus legume proaspete, carne si bere.
Aceste
informatii le-am gasit pe site-ul: darwin-online.org.uk. Potrivit sursei
mentionate, cheltuielile totale ale lui Darwin s-au ridicat la suma de 636 de
lire sterline in perioada celor 3 ani de studentie de la Cambridge, pe care
viitorul savant a descris-o ca fiind "cei mai veseli ani din perioada
fericita a vietii lui". Contra cost, Darwin a beneficiat si de ajutorul
oferit de acei "gyp" – altfel spus, valeti sau slujitori care apartineau
de campusul Universitatii Cambridge. Profesorul John Van Wyhe, cel care a
descoperit si studiat viata privata a savantului, mentioneaza: "Cred că
practica tirul, colecţiona gândaci, se ocupa de pasiunile lui ştiinţifice şi
îşi vizita prietenii. Noaptea, el juca cărţi şi bea vin, la fel cum au făcut
studenţii dintotdeauna”. Darwin s-a casatorit la varsta de 29 de ani cu
verisoara lui, Emma Wedgwood. Posibilitatea unui mariaj a generat multe semne
de intrebare, a scris liste, a desfacut firul in 4. A facut pana ce si o
analiza SWOT in forma empirica pe care am de gand sa o citez mai jos. Nu de
alta, dar am auzit ca toti barbatii trec printr-un calvar in singurul moment
cand vorbesc fara sa poarte mintea la purtator si se trezesc ca femeia din fata
lor spune DA, fara ca ei sa isi aminteasca momentul in care au cerut-o de
nevasta! Pasajele sunt luate din “Ziua zilelor” , jurnalul sau personal. Lista,
gasita în “Corespondenţa lui Charles Dawrin, volumul al II-lea: 1837-1843”, este
disponibila si online pe Darwin Correspondence Project.
“A) Dacă nu
mă însor, voi călători. Europa?
America??? Dacă voi călători,
trebuie să fie exclusiv în zonele de importanţă geologică ale Statelor Unite,
depinzand de sănătate şi vigoare şi cat de departe ajung în studiile de
Zoologie. Dacă nu voi călători – voi lucra la “transmisiunea speciilor” – formele
microscopice cele mai simple de viaţă – geologie? Cele mai vechi formatiuni??
Cateva experimente – observaţii fiziologice pe animale inferioare.
B) Daca ma
insor, voi trăi în Londra,
într-o casă mică, aproape de Regents Park – voi ţine un cal - voi face plimbări
vara pentru a colecta specimele pe linia studiilor în zoologie: Speculaţii în
geografie, lucrări geologice generale – Sistematizare – Studiul afinităţilor. Căsătoria – inseamnă limitare. Mă voi simţi obligat
să muncesc pentru bani. Viaţă londoneză, nimic altceva decat socializare, fără
provincie, fără călătorii, fără Colectia Zoologica, fără cărţi. Profesorat la
Cambridge, în zoologie sau geologie – în conformitate cu toate obligatiile de
mai sus – nu voi mai putea sistematiza studiile în zoologie în aceleaşi
condiţii. – Dar ar fi mai bine decat să hibernez la ţară. Chiar mai bine decat
undeva aproape de Londra, într-o casă de periferie. Nu aş putea să mă mut la
ţară şi să trandăvesc cu indolenţă. – Aş putea să trăiesc în Londra ca un
prizonier ? Dacă aş fi cat de cat avut, aş locui în Londra, într-o casă
măricică şi aş acţiona conform punctului B), dar aş putea să duc la îndeplinire
acest punct fiind sărac şi cu copii? Nu! – Atunci ar trebui să trăiesc la ţară,
aproape de Londra; mai bine, dar cu obstacole importante in calea activitatii
stintifice – insa cu o situatie materiala mai buna. Scenariul în care aş locui
în Cambridge – viabil – însă m-as simti ca peştele pe uscat. Dar absenţa
profesoratului ar însemna sărăcie. Ca profesor la Cambridge – as da tot ce pot,
îmi voi respecta îndatoririle de profesor şi voi lucra la studiile mele în
timpul liber. Destinul meu este profesoratul la Cambridge sau condiţia de om
sărac, la periferia Londrei. Găsesc mai multă satisfaţie în metoda observaţiei,
pe care aş putea-o continua pe filiera lui Lyell, corectand şi adăugand
informaţii noi pe date existente deja – Nu văd cum as putea face asta fiind
legat de Londra. La ţară aş putea să întreprind experimente şi să fac studii
observaţionale pe animale inferioare - mai mult spaţiu –“
“Aceasta e întrebarea (inconjurata cu creionul):
Căsnicie: Copiii – dacă va da Dumnezeu – tovarăşi constanţi
(şi prieteni la bătraneţe) care se vor interesa de parinti – pe care i-as putea
iubi si cu care m-as putea juca – oricum, mai bine decat cu un caine. Un cămin,
şi cineva care să aibă grijă de casă – Farmecul muzicii şi al flecărelilor
femeieşti – Lucruri bune pentru sănătatea omului – dar o mare pierdere de timp.
Dumnezeule, este imposibil sa ma
gandesc la a-mi petrece viaţa ca o albină lucrătoare, muncind, muncind fără
nici un rezultat – Nu, nu voi face asta! – Imaginează-ţi, zile întregi singur
într-o casă londoneză murdară şi afumată – Imaginează-ţi apoi o soţie blîndă, o
canapea şi un foc arzînd, cărţi şi muzică, poate – Compară viziunea aceasta cu
realitatea ştearsă a traiului de pe Strada Grt. Marlboro.
Burlăcie: Libertatea de a calatori oriunde – alegerea
implicării minimale în societate – fără constrangeri de a-mi vizita rudele şi
de a discuta despre orice fleac. – Să suport cheltuiala şi anxietatea constantă
care vin odată cu copiii – poate şi certuri – pierdere de timp – Nu voi putea
să citesc în timpul serii – Obezitate şi sedentarism – anxietate şi
responsabilitate – mai puţini bani pentru cărţi – Cu cat mai mulţi copii vor
fi, cu atat va trebui să muncesc mai mult pentru a-mi caştiga paine (Iar munca
în exces este foarte nocivă pentru sănătate). Poate că sotiei mele nu-i va placea Londra; asta ar
echivala cu o condamnare la exil şi degradare pană la condiţia de nerod
sedentar.”
“Dacă se va dovedi necesar să mă
căsătoresc?
Cand? Mai devreme sau mai tarziu? Guvernatorul spune că oamenii trebuie să se
căsătorească devreme, deoarece varsta inaintata e o piedica în cazul în care
cineva şi-ar dori copii. Cu cat înaintează în varstă, caracterul uman este mai
flexibil – sentimentele devin mai puternice – iar dacă oamenii nu se căsătoresc
din timp, pierd o enormă cantitate de fericire nealterată. Cu toate acestea, dacă m-aş căsători maine: ar fi o
corvoadă şi o cheltuială imensă cumpărarea şi mobilarea unei case, – certuri
legate de viaţa sociala – stangăcie – pierdere de timp zilnică (asta în cazul
în care soţia n-ar fi un înger şi nu ar sustine implicare mea în munca). Apoi,
cum aş reuşi să-mi fac treaba dacă ar trebui să-mi petrec zilele plimbîndu-mă
cu nevasta ? Ar însemna să nu apuc să învăţ franceza, să nu văd Continentul ori
să merg în America, să nu călătoresc cu balonul ori să întreprind singur
călătorii în Ţara Galilor – biet sclav – vei avea o soartă mai oropsită ca a
unui negru. Ca să nu mai pun la socoteală oribila condiţie de sărac (fireşte,
în condiţiile în care nevasta n-ar fi un înger şi ar avea bani) – Las-o baltă,
băiete ! – Înveseleşte-te! – Nu poţi duce o viaţă solitară, bătran şi slăbit,
rece şi lipsit de prieteni şi de copii – privindu-te în oglinda si vazand cum
incepi sa imbatranesti. Ai
încredere în şansă – Fii optimist – Există mulţi sclavi fericiţi.”
Cei
doi aveau sa se casatoreasca 6 luni mai tarziu si sa aibe impreuna 10 copii
pana cand moartea i-a despartit. Se zice ca s-au iubit si s-au respectat
reciproc. Iar sotia lui i-a stat alaturi sustinandu-l in permanenta. Avea pe
cine si de ce.
Pana
la urma, nici dracul nu este asa de negru pe cat pare!
