Astazi am sa ma consolez cu gandul ca exista (sau poate doar au existat???) si romani de exceptie si-am sa scriu despre
Catherine Caradja, printesa a carei urmasa este Brianna
Caradja. Aceasta s-a nascut in Bucuresti la data de 28 ianuarie 1893, fiind
descendenta domnitorului Constantin Brancoveanu. Mama ei a fost Printesa Irene Cantacuzino,
iar tatal ei, Printul Radu Kretulescu. La varsta de 3 ani, pe fondul unor
dispute financiare intre cele doua familii princiare, a fost rapita de catre tatal ei, dusa in Anglia si
inchisa intr-un orfelinat sub un nume fals. Intre timp parintii au divortat,
iar mama s-a recasatorit cu Printul George Cantacuzino care detinea multe mosii
si terenuri petroliere langa Ploiesti. Printesa Cantacuzino, neimpacata de
disparitia fiicei sale, a construit o fundatie pentru copiii orfani al carei motto
era “pentru copiii care si-au pierdut mama”. Dupa moartea mamei in 1906, tatal
a scos-o din orfelinat si a luat-o acasa, iar in acelasi an a fost gasita de o
matusa care a ajutat-o sa fuga de la tatal ei intorcandu-se in Romania in ingrijirea bunicii din partea
mamei. A fost educata in scoli de prestigiu din Anglia, Franta si Belgia, a
vorbit cinci limbi straine si si-a dedicat intreaga viata actiunilor
filantropice. In 1914 s-a casatorit cu printul Constantin Caradja, un ofiter
militar si descendent al unei renumite familii fanariote cu care a avut trei
fete : Irene Mathilde Catherine, Marie Constance Lucie si Alexandra. Dintre
toate fiicele, doar Alexandra i-a supravietuit. In 1933, Marie deceda la Viena din
pricina unei boli, la doar 17 ani, iar in 1940, in timpul cutremurului, a
pierdut-o si pe Irene impreuna cu sotul acesteia, Constantin Emandi. In 1948,
Alexandra a plecat din Romania si s-a stabilit la Paris. Catherine Caradja a
avut o viata interesanta, s-a opus nazismului, a ingrijit pilotii americani si
britanici doborati in timpul bombardamentelor de pe Valea Prahovei in
Operatiunea Tidal Wave in 1944, soldati pe care i-a adapostit pe proprietatile
ei de la Nedelea. Tot ea a fost aceea care i-a ajutat sa evadeze in Italia. Acestia
au denumit-o “Ingerul de la Ploiesti”. O alta porecla a fost Mrs Blue Cross
deoarece a purtat uniforma de asistenta in culorile albastru si alb. Gurile
rele spun ca in timpul razboiului Printesa ar fi avut o aventura cu Frank
Wisner care era seful operatiunilor OSS din sud-estul Europei. In toamna anului
1944 comunistii ii confiscasera averea, inclusiv orfelinatele in care se
adaposteau peste 3000 de orfani. La fel de inversunata a fost si impotriva
comunismului care a prins-o in tara, reusind sa fuga din Romania abia in 1952
cu barca pe Dunare. In aceasta aventura a fost ajutata de catre serviciile
secrete franceze si asteptata de catre fiica ei care era stabilita deja la
Paris. A tinut prelegeri in care a vorbit despre realitatile sistemului
comunist, a dat interviuri in presa si la radio, pe retelele BBC. Si-a dedicat
intreaga energie activitatilor filantropice desfasurate in mai multe tari pe
mai multe continente. In 1955 a emigrat in America unde a avut marea bucurie sa
se intalneaca cu cei peste 500 de piloti pe care aceasta ii ingrijise in timpul
razboiului in Romania. Incepand din 28 august 1972, acestia au organizat
intalnirea anuala la Dallas, in Texas. Ea a locuit in Texas Hill Country,
Baltimore, Maryland si Kansas City. In 27 august 1976, Printesa a inaugurat Monumentul
pentru Pace la Valley Forge National
Historical Park, iar in ianuarie 1977, America a recompensat-o cu Medalia de
Onoare George Washington (General George Washington Freedom Medal) pentru meritele si actiunile sale. In 18 mai
1991, la San Antonio in Texas, pilotii i-au organizat banchetul de adio doamnei
careia ii datorau vietile lor, luandu-si ramas bune. Se pregatea sa se intoarca
acasa, bucuroasa ca Romania era in sfarsit libera dupa 1989. S-a intors in tara
in mai 1991 la varsta de 98 de ani, iar guvernul de atunci a recompensat-o
returnandu-i 20 de acri de pamant din totalul bunurilor confiscate de
comunisti. A decedat la varsta de 100 de
ani in locul in care s-a nascut, in Bucuresti, si in tara in care nimeni n-a
vrut si n-a fost interesat sa ii cinsteasca memoria. A fost inmormantata
alaturi de bunica, mama si cele doua fiice, slujba fiind tinuta in biserica
Kretulescu, lacasul de cult ctitorit de familia ei.
