Carmen Sylva sau Regina Elisabeta a Romaniei

N-am sa fiu o ipocrita sa nu recunosc faptul ca ma bucura orice comentariu de pe blog, dar mai cu seama cele care vin cu completari sau atentionari la fiecare articol publicat. Acum cateva zile cineva imi scria, si pe buna dreptate, ca primul testimonial al unui cap incoronat nu apartine Reginei Maria, ci Reginei Elisabeta. Si-uite-asa m-am pus pe cautat! Poate stiu eu ceva literatura, poate stiu si putina istorie, dar iata ca si in publicitate mai am multe de invatat. Prin urmare, iar m-am pus pe rascolit, mutat, indosariat, studiat, centralizat! M-am dat cu capul de pereti si cu fundul de pamant, greu, dom’le, greu sa le stii pe toate. Desi tare mi-ar placea…

Castelul din Neuwied

Intr-o superba zi de iarna, prin anul 1843, afara ningea linistit. Castelul Monrepos din Neuwied pe Valea Rinului astepta cu nerabdare nasterea Elisabethei Pauline Ottilie Luise zu Wied, primul copil al principelui Hermann de Wied si al sotiei lui, Maria, printesa de Nassau. 

Hermann si Maria de Wied impreuna cu Elisabeta

Optsprezece ani mai tarziu, pe cand se afla in vizita la nasa ei, regina Elisabeta  a Prusiei, tanara printesa l-a cunoscut pe viitorul ei socru, Karl-Anton von Hohenzollern-Sigmaringen, venit impreuna cu fiul lui, printul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, intr-o vizita de curtoazie. Parintii si-au dorit ca fiica lor sa faca un mariaj reusit cu unul dintre mostenitorii tronurilor europene, dar timpul trecea si nu se prea arata nimic promitator la orizont. Elisabeta fusese taiata de pe lista cu posibile mirese a printului Eduard, fiul cel mare al Reginei Victoria a Angliei, iar alti pretendenti la mana ei intarziau sa apara. 

Cinci ani mai tarziu, in 10 mai 1866, principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen avea sa fie proclamat Domn al Romaniei sub numele de Carol I, iar in 1869 a cerut-o de nevasta. 

Elisabeta avea 26 de ani si nu credea ca se va mai casatori vreodata. Intre cei doi n-a fost dragoste la prima vedere, dar discutia pe care a avut-o Elisabeta cu Regele in care acesta ii povestea despre tara care il urcase pe tron i-a starnit imaginatia si curiozitatea, dorind sa fie parte in acest proces de transformare a unei tari guvarnata pana atunci dupa principii arhaice intr-una moderna. Cei doi s-au casatorit in Palatul Neuwied in prezenta mai multor capete incoronate si a unei delegatii romanesti, dupa care au venit in tara pe vasul “Franz Joseph” al Imparatului austriac pana la granita de la Giurgiu, iar de acolo, cu trenul, pana la Bucuresti. Cand a ajuns in capitala, printesa a fost dezamagita, altfel isi imaginase locul in care avea sa traiasca. Mizeria si aglomeratia n-aveau nimic in comun cu ceea ce isi inchipuise ea. I-a trebuit ceva timp pana sa descopere farmecul orasului din cupeul deschis in care se urca impreuna cu una dintre doamnele sale de onoare colindand stradutelor dosite sau afundandu-se in  linistea din interiorul bisericilor ce-i aminteau de batrana Rusie. Se pare ca Romania s-a dat si atunci in petec, pentru ca societatea profund orientalizata n-avea timp si chef s-o inteleaga pe proaspata principesa germana care isi facuse intrarea la curte. Barfele si rautatile la adresa celor doi soti au avut menirea de a o determina pe proaspata regina sa se inchida in apartamentele sale, izolandu-se de curte, pana cand si-a facut curaj si i-a sfidat prin cea ce stia ea sa faca mai bine, ridicandu-se deasupra meschinariei si impunand valori: ”imi spuneam ca principala mea indatorire este aceea de sotie, apoi venea misiunea mea de suverana si abia in al treilea rand cea de poeta”. Regina Elisabeta nu agrea setul de reguli traditionale ale regalitatii, fapt care i-a determinat pe cei din jurul ei sa o considere o regina cuidata si neconventionala. Tocmai acest fapt avea sa ii atraga simpatia frumoasei Imparatese Sissi a Austriei, dar si sa piarda consideratia sotului acesteia, Imparatul Franz Joseph, doar pentru ca regina avusese indrazneala sa stea la aceeasi masa cu niste actori. 
Elisabeta era inalta, cu ochii albastri, cu parul lung si rebel, cu gura mereu zambitoare lansand sa se vada o dantura alba impecabila. Nu era frumoasa, dar era placuta si gratioasa.  Avea o modestie naturala in felul in care se purta cu ceilalti, o sinceritate debordanta,  era altruista, sensibila, buna,  inteligenta si educata, iar prin aceste calitati cucerea imediat orice interlocutor. Un an mai tarziu, se nastea singurul copil al cuplului regal, printesa Maria, alintata cu numele de Itty. Regina Elisabeta a desfasurat multe actiuni caritabile, mai cu seama in orfelinate si aziluri de batrani, luandu-si fetita cu ea. 

Elisabeta impreuna cu Maria

In 1874, la doar 3 ani, printesa Maria a murit in urma imbolnavirii cu scarlatina si difterie, dupa ce vizitase impreuna cu mama ei un orfelinat din capitala. Itty a fost inmormantata in parcul Palatului de la Cotroceni, iar pe crucea ei  a fost scris epitaful: “Nu plangeti, caci nu e moarta, ci numai adormita”. Dupa o perioada in care s-a confruntat cu mai multe depresii, regina si-a gasit linistea in arta, muzica si literatura. 

In anul urmator, regele Carol i-a dat o preocupare si a demarat lucrarile la Castelul Peles.  Regele ramasese cu gandul la Sinaia inca din 1866 cand a poposit prima data pe aceste locuri, insotit fiind de catre Carol Davila si Dimitrie Sturza. Atat de tare i-a placut locul, incat a adus-o si pe Regina Elisabeta cu care s-a plimbat prin padurile din apropierea raului Peles.

Castelul Peles

Cuplul a fost impresionat de salbaticia locului si de taria aerului curat de munte, incat i-a venit ideea sa isi construiasca aici resedinta de vara. Cand au demarat lucrarile la castel sub atenta supraveghere a arhitectului vienez Doderer, atunci a inceput sa infloreasca si statiunea. Si pentru ca era de bonton sa mergi la munte in statiunea unde familia regala isi construia castelul, Manastirea Sinaia n-a mai putut face fata valului de oaspeti care batea la poarta pentru cazare, si-asa au construit primul hotel, Sinaia – viitorul Hotel Regal. In 1880 deja Sinaia era statiune climaterica , centru de odihna, turism si agrement pentru lumea buna din tara si din afara ei. Aici functionau Baile de Hidroterapie,Cazinoul si Cofetaria Riegler, Bazarul Comercial, Restaurantul Radian, Posta, Hotel Caraiman, parcul orasului, fantani arteziene, pavilioane s.a. 

In timpul Razboiului de Independenta, in vreme ce regele era plecat pe front, Regina si-a dedicat intreaga sa energie ingrijirii ranitilor de razboi, a infiintat spitale si servicii de ambulanta, s-a implicat activ in procurarea medicamentelor necesare. A mers pana acolo incat a transformat Palatul Cotroceni in spital ambulatoriu pentru ranitii de razboi. In Sala Tronului, doamnele realizau bandaje si pansamente, camasi, scame si cearsafuri pentru bolnavi. Exemplul ei a fost urmat de alte doamne din inalta societate: Principesa Maria Rosetti Roznovanu la Iasi si Principesa Cantacuzino la Ploiesti. In spitalele lor erau ingrijiti toti ranitii, indiferent daca erau romani, turci sau rusi. Prestigiul principatelor a crescut, iar mesaje de simpatie veneau din toata Europa. Regii Casei Regale a Romaniei au fost medaliati de catre Tarul Rusiei, dar si de Imparatul Germaniei, iar regina Elisabeta a ramas pentru tot poporul “mama tuturor ranitilor”.

Fara sa isi propuna acest lucru, ea s-a transformat intr-un model pentru toate clasele sociale. In 1909 a infiintat Azilul Orbilor Regina Elisabeta “menit a le da adapost statornic depinzandu-i in acelasi timp cu o munca  folositoare” care functioneaza si astazi. 

In 1880 a avut loc debutul ei literar sub pseudonimul Carmen Sylva, dar tot atunci s-a stabilit ca succesor la tronul Romaniei a nepotului lui Carol I, Printul Ferdinand, cel care avea sa devina sotul Reginei Maria. In 1881, Carol I si  Elisabeta au fost incoronati regi ai Regatului Roman, devenind astfel primii regi ai Romaniei. Din acest moment, Elisabeta s-a implicat in mod decisiv in activitatile sociale, culturale si educationale ale tarii. A infiintat scoala de tesut si clinica medicala Elisabeta Doamna, s-a implicat alaturi de alte doamne de la curte in strangerea de fonduri si gestionarea actelor de caritate. In timpul liber scria romane, poezii, piese dramatice, satire si eseuri, basme pentru copii sau traducea in limbile pe care le vorbea atat de bine: germana, franceza, italiana, rusa si engleza. Ea a publicat sub pseudonimul Carmen Sylva, ca un omagiu adus tarii sale de origine, dupa cum singura marturisea intr-una dintre poeziile sale: “Carmen este viersul, Sylva e padurea”. Din mainile sale ieseau broderii spectaculoase, unele dintre ele premiate in cadrul unor expozitii renumite. In 1867, 1889 si 1900, Romania a participat la Expozitia Universala de la Paris cu articole romanesti: broderii, tapiterii si costume populare promovand cat mai bine tara de adoptie. In 1912, Regina a organizat la Berlin expozitia “Femeia in arta si mestesuguri” (Die Frau im Kunst und Beruf), promovand arta artizanala a romancelor, militand astfel pentru emanciparea lor. Nicolae Iorga ii lauda meritul de a fi impus “un simt al intelectualitatii, un respect al culturii, o religie a artei care au inaltat Romania”. A pictat tablouri si piese de mobilier, a canta la orga si pian. 

Carmen Sylva si George Enescu

Carmen Sylva la pianina

In saloanele sale din Bucuresti si Sinaia erau invitati Vasile Alecsandri, Mite Kremnitz, Elena Vacarescu, Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu, Elena Bibescu, George Enescu, Grigoras Dinicu, dar si Loebel, Dall’Orso, Sarah Bernhardt, Pierre Loti, Eleonore Duse, Mark Twain sau Paderevski. Dincolo de aparente, trebuie spus ca familia regala nu se lafaia in lux, veniturile erau limitate, iar Regina a considerat ca putea sa isi completeze veniturile din actiuni de promovare. 

In multe dintre poze aparea in fata sau langa o masina de scris, astfel incat Elisabeta a fost primul cap incoronat care a realizat prima reclama publicitara din lume de tip testimonial pentru o companie germana producatoare de masini de scris. 

Ea a aparut in mai multe reclame tiparite in presa occidentala pentru mai multi producatori de masini de scris. 

Fiind o fumatoare convinsa, acest lucru a determinat-o sa isi imprumute numele unor tigari germane care se numeau Carmen Sylva. Faptul ca familia regala a Romaniei nu era una dintre cele mai bogate din Europa este exemplificat prin povestea coroanei de otel, care reprezinta coroana regala a Romaniei. Ea a fost turnata din teava unui tun otoman capturat in timpul Razboiului pentru Independenta si folosita la incoronarea ca Rege al Regatului Romaniei in 10 mai 1881 a lui Carol I. Aceasta coroana a fost purtata pe cap de toti regii tarii in toate ocaziile solemne, astazi fiind expusa in Muzeul National de Istorie. Constienta de beneficiile turismului pentru o tara atat de putin cunoscuta, a promovat frumusetile Romaniei si a convins autoritatile ca trenul Orient Express sa opreasa la Sinaia, iar calatorii sa innopteze la castel.

Prin 1879, dupa sfarsitul Razboiului de Independenta, Regele Carol I a  descoperit Dobrogea, teritoriu recent alipit tarii. 

Autoritatile locale aranjasera ca monarhul sa innopteze in casa unui negustor grec, dar ministrii sai, care deja vizitasera orasul inainte de sosirea regelui, au facut aranjamentele sa doarma peste noapte in casa directorului companiei engleze de cale ferata “Danube and Black Sea and Kustendje Harbour Limited” care conducea de vreo 15 ani compania. Numele lui era Edward Harris. Acesta a mers la Cernavoda si l-a adus pe rege si suita sa cu un tren special la Constanta. Englezul, ramas cu traume dupa jafurile armatei rusesti din timpul razboiului, i-a scris mamei lui dupa incheierea vizitei o scrisoare, fericit ca soldatii romani “nu au furat nimic, desi aveau din plin posibilitatea de a baga in buzunar argintaria din casa” si deplin satisfacut ca a platit doar 100 de lire sterline pentru pensiunea completa a principelui roman. 100 de lire de-atunci inseamna azi vreo 5800 de euro! Cand a adus-o si pe regina la mare, locuiau in vechiul Palat Regal, astazi Gara orasului, intr-o zona aglomerata si foarte zgomotoasa. Elisabeta avea deja peste 60 de ani si-si dorea un loc linistit si retras, cu vedere spre mare. 

Astfel ca regele a demarat in 1909 lucrarile la Pavilionul Regal pe platforma digului de langa Farul Verde, lucrari care au fost finalizate 2 ani mai tarziu.

Regina ii spunea “cuibul linistit” si fusese proiectat de Victor Stephanescu si construit de Anghel Saligny si adjunctul lui, Laurentiu Erbiceanu, dupa indicatiile suveranei. Aceasta isi dorea o casa modesta si comoda. Parterul a fost destinat garzilor regale, iar etajul cuplului regal. Etajul era format dintr-un salon de primire, un dormitor si cateva camere de oaspeti, toate inconjurate de o terasa amplasata deasupra marii de unde regina imbracata in alb, cu parul despletit, statea pe terasa si saluta plecarea vapoarelor in larg.

Tot echipajul se strangea pe punte si dadeau onorul reginei, atat la plecare, cat si la sosire. Prezenta cuplului regal pe strazile orasului nu mai surprindea pe nimeni. Se plimbau cu trasura facand cu mana trecatorilor care se opreau inclinandu-se cu respect. Uneori se urcau la bordul vasului Amarylis si faceau scurte croaziere pe mare. Regele venea deseori cu caleasca de la Bucuresti ca sa ia masa cu regina, iar trasurile aduceau provizii de la Capsa in fiecare zi. Aici aveau loc seratele literare, receptiile si concertele  considerate de ziaristi “de o simplitate incantatoare” (ziarul Sirena 1916).

In 1914, Tarul Nicolae al II-lea si membrii familiei sale au venit in vizita la mare. Tarul Rusiei era ruda cu Regele Carol I al Romaniei. Insusi Principele Mostenitor Ferdinand, prezent si el la eveniment, era casatorit cu Principesa Maria, nepoata Tarului Alexandru al II-lea si verisoara Tarului Nicolae al II-lea. Dincolo de vizita de curtoazie, capetele incoronate au purtat discutii cu privire la consolidarea pacii in Balcani. 

Carol I, Tarul Nicolae al II-lea si Ferdinand

La cateva zile dupa intoarcerea lor in Rusia izbucnea Primul Razboi Mondial. Dupa 4 ani, familia imperiala ruseasca avea sa fie asasinata de comunisti. Reginei ii placea sa stea in pavilion , sa admire imensitatea marii si sa viseze.

De fiecare data cand un vapor parasea portul in zgomotul puternic al sirenei, regina flutura batista alba de matase si recita in megafon un poem.

Nici un vapor nu iesea in larg sau nu intra in  port fara sa salute Regina. Cadetii de pe Bricul Mircea veneau cu barcile pana la pavilion si ii cantau serenade la chitara. 

Dupa moartea ei, marinarii i-au ridicat o statuie, asezand-o pe regina din bronz cu fata spre mare, in fata Cazinoului, ca sa le poata face cu mana in timp ce navele isi vesteau plecarea sau sosirea in dana portului. Statuia a fost realizata de catre sculptorul Ion Jalea si dezvelita in 1937, de Ziua Marinei, iar cel care a tinut discursul in prezenta Regelui Carol al II-lea a fost Pastorel Teodoreanu. Cand au venit la putere comunistii, acestia au aruncat statuia in subsolul Muzeului de Istorie din Constanta. Ma-ntreb daca cineva a avut decenta sa o scoata la lumina si sa-i redea locul si menirea de altadata.

Like Încarc...

In 1914, Regele Carol I, poreclit Aquila Neagra, a murit, iar regina s-a izolat de lume. In februarie 1916 trecea si ea in lumea celor vesnici. Se schimbase deja garda. Alti doi monarhi preluasera stafeta si conduceau Romania in mersul ei firesc, inainte. Asta a fost odata! Intre timp, Romania si-a schimbat sensul de mers. Inapoi!

Bibliografie:

Boris Crăciun ,,Regii si Reginele României’’, Editura Portile Orientului Iasi 2002
Ioan Scurtu ,,Monarhia în România 1866-1947,Editura Danubius, Bucuresti 1991
Cesar Petrescu ,,Cei trei Regi’’, Editura Abeona C.E.I.T Bucuresti, 1993;
http://www.edition-musik-suedost.de/html/enescu_orgel.html

http://www.black-sea.travel/carol-i-prima-vizita-la-constanta-si-englezul

http://www.black-sea.travel/cuibul-reginei-carmen-sylva-si-marea-sa-iubita