La Szeged de sarbatoarea lor nationala

Al meu n-a avut azi somn si s-a trezit la 5.30. Dupa 20 de minute, obosita de-atata cautat prin pat, m-am trezit si eu! Cred ca aveam o fata suparata rau (nu-mi place sa ma trezesc cu dimineata-n cap!) ca, imediat ce a dat ochii cu mine, mi-a zis victorios: azi plecam la Szeged! Un zambet larg mi s-a instalat pe toata fata. V-am zis ca acesta este unul dintre orasele prin care trecem de nenumarate ori si nu ne oprim decat in supermarket-uri, intre doua destinatii, de regula atunci cand ne intoarcem acasa de oriunde am fost plecati prin Europa.  La ora 7.30 eram deja in masina! Vama – goala si dintr-un sens, si din celalalt! Ne propusesem sa stam pana seara, sa vizitam orasul, sa mancam o ciorba de peste si-un gulas, sa facem piata si abia apoi sa ne intoarcem acasa. Al meu imi zice: sa vezi ca astia au inchise toate magazinele de sarbatori! Ei, as, zic eu! Da-i bataie numai! La ora 9.00 (ora lor 8.00) eram deja in Szeged. Orasul-gol! 15 martie este ziua in care are loc una dintre cele doua mari sarbatori nationale ale Ungariei. Steagurile fluturau peste tot, dar locuitorii inca stateau cuminti in case. Trebuie sa stiti ca orasul asta ar fi al patrulea ca dimensiune in topul celor mai mari orase unguresti. Parcam masina in centru, langa Dom, sar din masina si ii spun” ce oras frumos!”. “Ei, na – zice al meu- este doar mai curat!” Va spun eu! Pe naiba! Este mai frumos pentru ca toata arhitectura din perioada imperiala este restaurata si conservata, iar daca asta nu e de ajuns, este teribil de curat! 

Domul (cunoscut si sub denumirea de Biserica Votiva) este amplasat chiar in Piata care ii poarta numele: Dom Ter. Piata Catedralei este formata din intreg complexul organizat in jurul ei: Panteonul cu peste 80 de statui, Turnul Sf Dimitrie, Biserica Votiva, Palatul Episcopal si Universitatea. 

Istoria acestui lacas de cult spune ca in 1879 raul Tisa ar fi iesit din matca punand la pamant casele si inecand peste 160 de oameni. Imparatul Franz Joseph ar fi fost impresionat de tragedia care s-a abatut asupra orasului si ar fi dat ordin sa fie reconstruit din temelii. Catedrala, insa, a fost finalizata abia in 1930. 

Cele doua turnuri au inaltimea de 91m, iar clopotul cantareste 8.600kg. 

Interiorul este deosebit de frumos, mie mi s-a parut ca seamana stilului bizantin. 

Inauntru se alfau deja pusi pe treaba alti turisti fotografi, dotati cu aparatura  necesara.

In spatele altarului se afla o frumoasa orga, a 3-a ca marime din Europa (spun ei), formata din 9.000 de tuburi. 

Domul a fost ridicat pe locul unde se aflau ruinele unei biserici care a fost ridicata in sec  13, din acest lacas pastrandu-se doar turnul aflat in imediata vecinatate a domului,  cunoscut sub numele de Turnul Sf Dumitru,

care este singura cladire medievala ce a rezistat inundatiilor din 1879. 

Vis-à-vis de Dom se afla Palatul Episcopal, o cladire austera formata din porticuri si coloane, fara ornamente. 

Printre arcade se pot admira statuile personalitatilor maghiare. 

Pe partea opusa Domului, Palatul Episcopal sustine greutatea unui ceas  vechi, acoperit in plasa.

De la Dom am plecat spre Universitate. 

Am trecut pe langa niste porti frumos decorate cu statui, 

apoi pe langa o mica biserica gotica. Via-a-vis de ea se afla un Mall mai mic, evident inchis. 

In fata lui se deschidea platoul universitar strajuit pe-o parte de Universitatea din Szeged, 

peste drum o superba cladire,

iar peste strada incepea zona pietonala, flancata de-o parte si de alta de statui: 

violonistul, mama cu copiii, 

iar in capatul opus, statuia unor revolutionari care poarta steagurile victoriei.

Intre timp am vazut cladirea Black House sau muzeul monetariei ( care era inchis!), 

Palatul Reok, o superba cladire Art Nouveau construita de catre “Gaudi al Ungariei”, arhitectul local  Ede Magyar pentru inginerul Istvan Reok. 

Palatul se remarca prin superba fatada alba decorata cu crini in tonuri de verde si lila si de frumoasele balcoane spiralate din fier forjat. Am avut noroc! Cineva iesea chiar in momentul in care eu trageam cu ochiul prin geam! 

Iata cateva imagini din interiorul casei scarilor: lustrele,

 balustrada de la parter, 

 capatul balustradei, 

 casa scarii vazuta de jos in sus, 

 curtea interioara, 

 expozitie de grafica, 

 fantana din fata vilei.

 Detalii de pe fatada cladirii: 

M-a lasat sa intru pret de o secunda in casa scarii! Ce minunatie! Data viitoare il iau cu asalt! Palatul este considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa si va spun eu – asa este! Am revenit iar la violonist si uite-asa, cand inainte, cand inapoi, am ajuns intr-o alta piateta. 

Statuile iarasi flancate de drapele, jerbe de flori.

Flauzal Square are o mandra statuie in dreapta unde era montata o scena pentru spectacolele ce aveau sa inceapa dupa lasarea serii, iar in stanga o frumoasa fantana langa care m-am odihnit pret de cateva clipe. In spatele meu, leii inca sustineau grautatea lumii crestine! Si-apoi am plecat din nou. 

La capatul strazii pietonale marcata de cele 4 statui, doua la un capat, iar celelalte doua la capatul opus, peste boulevard, se deschidea parcul. Cand noi am ajuns aici, aleile erau pline de oameni care asteptau inceperea festivitatilor si se odihneau la soare pe bancile frumos aliniate de-o parte si de alta a aleii pietonale. Oamenii cu baloanele erau asaltati deopotriva de parinti si copii, vanzatorii de inghetata si vata pe bat isi asteptau clintii pofticiosi, in vreme ce se formase coada la vanzatorul cu insemnele tarii pe care toti locuitorii si le prindeau in piept. Vreau sa va spun ca TOTI, copii, parinti, bunici - toti, dar absolut toti, aveau acele rozete in cele trei culori prinse in piept!!!

De-o parte si de alta, pe spatiile verzi, printre copacii inmuguriti sau dati in floare, se aflau statui! 

Cate statui am vazut in orasul asta! In fata statuilor, frumos aliniate, cladiri superbe, 

Primaria, Hotel Tisza si multe altele. Primaria se afla in Piata Szechenyi si a fost construita in 1883 de catre arhitectul Odon Lenhner si Gyula Partos.

Orologiul sparge monotonia la ore fixe spre deliciul turistilor care se opresc si se uita roata incercand sa depisteze sursa muzicala. 

Vis-à-vis se afla Hotelul Tisza, care arata ca un veritabil palat. 

Daca traversati bulevardul Vorosmarty chiar si numai cu privirea, veti vedea alte doua cladiri superbe. Noi am facut stanga aici si am mers sa vizitam sinagogile de pe strada Gutenberg. 

O nebunie sinagoga mare si veche, desi nu am putut-o admira decat din exterior. Ridicata in 1907 de catre arhitectul Lipot Baumhorn, imbina mai multe stiluri arhitecturale, atent mascate de o vegetatie luxurianta si grilajele inalte din fier forjat. Pazita ca o fortareata, imposibil  de patruns! 

Lacate grele si mari ferecau portile din fier si usile mari si grele. 

Sinagoga mica de peste drum era in mare forfota: impartea mancare celor nevoiasi in sufertase etajate. 

Aici am descoperit o mica fantana de baut apa, pazita cu strasnicie de o statuie infatisand un baietel insetat, aplecat deasupra tasnitoarei. 

Ne-am intors la Primarie si am tinut drumul drept pana am ajuns la Teatrul National! Muuuuuult mai frumos ca al nostru! (as zice ca e mai frumos si decat opera din Viena!). 

O bijuterie! Cladirea a fost construita in stil neo-baroc si eclectic in anul 1883 dupa planurile arhitectilor Fellner si Helmer. 

I-am dat roata, am admirat detaliile, dar usile erau si ele inchise pana seara! Ghinion! 

In jur, alte cladiri frumoase. Cand am trecut strada am dat in ruinele castelului aflate in spatele Muzeului Mora Ferenc ( asta a fost in mod cert un palat in adevaratul sens al cuvantului!) unde deja lumea se stransese in jurul oratorilor care isi spuneau discursul revolutionar. 

Fanfara, costume traditionale, ce mai, tot tacamul! In fata muzeului, unde se aflau busturile lui Mora Ferenc si Istvan Tomorkeny, dar si statuile lui Aristocrate, Homers, Eutherpe si Cleo alta scena. 

Pe frontonul de la intrare scrie, cu litere mari, in limba maghiara, “pentru educarea publicului”.  In cealalta parte , o fantana arteziana si flori luate cu asalt de copii, parinti, bunici. Inghesuiala mare! Ca de sarbatoare nationala. Muzeul adaposteste colectii de pictura, arta ecumenica, icoane, cruci, biblii, carti vechi, mobilier, statui, unelte si animale impaiate. Cum fotografiatul era interzis, va trebui sa ma credeti pe cuvant si atat! In dreapta lui, curge Tisa.

De aici am traversat podul peste Tisza si ne-am indreptat spre Muzeul papricii si al ardeiului iute. Din pacate si asta era inchis! Sa fie clar: cand e sarbatoare, lumea se distreaza aici!  

Mi-ar fi placut sa intram, pentru ca citisem de-acasa cat de fidel si realist este prezentata istoria cultivarii si prelucrarii ardeiului. Tot aici se afla si Muzeul salamului Pick! banatenii stiu ce e! Ardeiul iute se faleste cu legenda care ii lauda virtutile. Se zice ca, daca il consumai in mod constiincios, deveneai imun la malarie, friguri de balta sau holera. Legenda il are ca protagonist pe Szent-Gyorgyi caruia nu-i placea de fel ardeiul, dar nevasta-sa, mai indaratnica decat el, se incapatana sa ii puna la cina seara de seara cate unul, pe care profesorul se grabea sa il ascunda in buzunarele pantalonilor. Intr-o zi, a dus unul in laborator si l-a analizat. Cand a vazut cata vitamina C continea, atitudinea i s-a schimbat, devenind un infocat consumator! Data viitoare nu mai scapa! Am vrut sa mergem sa mancam o ciorba de somn sau orice alt peste la una dintre cherhanalele de pe malul Tisei! Inca nu s-a deschis sezonul, deci pas si aici!

Abia cand am ajuns acasa am aflat ca cea mai buna ciorba de peste se mananca de fapt in alta parte, la iesirea spre Budapesta, la Fehertoi Halaszcsarda, pe Budapesti Ut 41.

Altfel zis pe romaneste, "hanul Lacului Alb al Pestilor" este usor de recunoscut dupa cazanele immense. Iata pozele, ca sa stie toata lumea!

Data viitoare nu mai scapa! Dar am mancat gulas intr-un restaurant. Cum il fac ungurii nu il face nimeni!  

Am intrat putin in Aquapolis, dar cum nu sunt mare fan, nu am ramas decat foarte putin. Pret de cateva fotografii. Ne-am urcat in masina increzatori ca macar Szeget Plaza Mall va fi deschis – ei as! Macar un supermarket -  ioc! 

Al meu: asa e cand e sarbatoare nationala, nu ca la noi! Motiv sa venim iar si saptamana viitoare.

***Sa vedem cand va fi data asta viitoare. Pentru ca mi-am propus sa mergem la Debrecen! Am auzit eu ca acolo sunt multe magazine faine cu preturi mult mai bune decat la Szeged! Nici o grija, va spun eu cand ma intorc!

**** Revin cu o completare! In sfarsit am dat de faimosul restaurant Fehertoi Halaszcsarda unde se mananca cea mai buna ciorba de peste din oras! Cand iesiti de la Metro sau Auchan, in loc sa faceti stanga sa iesiti in intersectia semaforizata sa va intoarceti in oras, trebuie sa faceti dreapta spre autostrada spre Budapesta! NU ajungeti la ea! Aveti ceva de mers pana veti da cu nasul in doua sensuri giratorii care au semnalistica restaurantului in mijloc! De la ultimul sens giratoriu mai aveti cca 900m si il vedeti pe dreapta sensului de mers. Mancare este nebunie! Dar MULTA rau! Comandati portii mici daca nu va macina o foame pantagruelica! Noi apucasem sa comandam doua ciorbe, al meu un file de crap si eu o clatita cu carne din peste! Deja dupa ciorba eram mai mult satui! Din ditamai oala daca am mancat amandoi impreuna jumatate! Aici se mananca, nu se prefac! Noi am lasat mai bine de jumatate in farfurii din toate! Consumatia se poate plati si cu cardul, nu doar cash! Iar meniul este inclusiv in limba romana! Iata cateva poze de aici!