Dupa un
Craciun petrecut in mare viteza, printre degustari si intalnirile stabilite cu
furnizorii de servicii de nunta, copiii nostri s-au intors impreuna cu catelul din dotare la Viena.
De fiercare data cand vin, bucuria umple casa, atunci cand pleaca, golul este
atat de mare incat am invatat sa fugim de-acasa. Asa ca, de Revelion, imediat
dupa pranz cand am venit amandoi de la lucru, ne-am urcat in masina si da-i
bice spre mosie. Pana la Dognecea am fost impresurati de ceata. Timisoara era
demult sub ocupatie, cred ca trecuse mai bine de o saptamana in care totul, de
la cladiri pana la oameni, orbecaiam ca bezmeticii in nori de ceata deasa. De cum
am virat spre casa, soarele a pus stapanire pe coline si parca rasarise
primavara de dupa dealuri, dar mai cu seama in sufletele noastre. Masina era burdusita
cu mancare, prajituri si niscaiva de dat pe gat, adusesem pana ce si doua
pahare de sampanie sa ne bucuram in doi de trecerea dintre ani. Dupa vreo ora
si jumatate, iaca am parcat si noi masina in curtea casei si eu m-am pus pe
decorat casa. Al meu a dat drumul la centrala, dar in casa, frig sa mori. In
nebunia sarbatorii ce urma sa vina, n-am simtit frigul in oase, caci eram plina
de entuziasm: erau primele sarbatori pe care urma sa le petrecem aici. Al meu,
ca un orologiu stricat, repeta regulat: "brrr, ce frig e, nu se mai incalzeste-odata?" Spre seara, termometrul abia urcase spre 12 grade. Scoteam fum pe gura amandoi,
dar eu radeam cu gura pana la urechi. Fusesera cateva serii de colindatori care
ne cantasera pe sub feresti si carora le umplusem pungile cu bomboane, mere si niscaiva bani de
cheltuiala. Pe la 9 seara, al meu a capitulat. Se facuse noapte afara inca de
pe la 5, asa ca am aprins luminile afara, am incuiat poarta si am dat drumul la
televizor. Promisese sa se scoale in jur de 11 noaptea ca sa nu il prinda Anul
Nou dormind. Ei, as, nu s-a mai trezit pana a doua zi pe la 9. Eu, in schimb,
mi-am promis sa rezist eroic pe baricade macar pana cand avea sa bata gongul de
la miezul noptii. Pe la 10, am desfacut
o sticla de vin de Grasa de Cotnari. Niciodata nu rezistasem la bautura si eram
convinsa ca cele doua degete din pahar aveau menirea fie sa m-adoarma instant,
fie sa intru in calduri si sa dansez singura pe masa. Nici vorba, dupa vreo
alta ora, am schimbat vinul cu o tuica fiarta cu zahar si piper, degeaba. Am
rezistat cu stoicism fara nici macar o durere de cap. Afara gerul musca din ferestre
si se zbantuia un vant, vajaind pe la colturi si obligandu-ma sa ma fac colac
sub paturi. Sa fi fost vreo 10 noaptea cand mi s-a parut ca frematau muntii. Am
dat sonorul incet la televizor si-am realizat cu uimire ca parca vacile mugeau sub geam,
iar Jackie, catelul meu pufos, latra in disperare afara de ziceai ca moare. Noaptea,
lacul din fata casei are ceva nefiresc, de parca o magie il cuprinde ca sa te
bage in sperieti. Am dat perdeaua la o parte si am tras un ochi temator
in noapte. Sase femei din sat, vazand lumina aprinsa la fereastra, dar poarta incuiata,
rageau in disperare un colind distorsionat. Cine stie de cata vreme se-agitau pe-afara? Am pus banii intr-o punga langa
alte bomboane rasucite in staniol si zbbbbbrrrrrrrrr punga pe fereasta! Gerul musca din pereti. Alergau dupa punga ce se rostogolea in noapte pe pamant ca nebunele razand
in hohote de bucurie ca, in final, cineva le auzise si-si facuse pomana sa le
dea ceva in dar. Nu stiu cand am adormit. Dimineata inca mergea televizorul,
iar al meu sforaia usor si fericit in casa deja cuprinsa de caldura. Abia cand
am facut cafeaua a deschis un ochi si-a venit ca somnambulul dupa miros. Afara
era alb, nu ninsese, doar un strat de bruma se asternuse peste tot. Sticla de sampanie si cele doua
pahare pregatite pe masa din bucatarie stateau suspendate intre ani. Le-am pus la pastrat pentru alta data, trecuse vremea lor. Pe la 10, ne-am infofolit in
ce aveam mai gros si eram gata sa iesim pe poarta cand vecinul de langa noi
ne-a intrebat:
“Oameni buni, unde va duceti cu noaptea-n cap? Afara-s
minus 10 grade!“
„Pe munte, am raspuns
noi bucurosi. Sa vedem
Dognecea iarna!”
Nea Dumitru s-a prins scai de noi. Si-a luat toporul si-am
plecat de nebuni pe potecile pustii. Cand am ajuns la Lacul Mic, o tanara se
plimba singura pe dig. “Sa nu veniti singura-n padure, doamna” imi zice vecinul
grijuliu.
“De ce, nea Dumitre? Ca doar nu ma manca lupii” i-am raspuns imediat.
“Acum vreo doi ani, un nenorocit a omorat o fata aici. A violat-o si-a legat niste bolovani de ea si-a aruncat-o-n lac. Vara, cand e liniste si luna e mare sus pe cer, o auzi plangand si tipand prin padure. Bantuie pe potecile din jurul lacului. Am venit cu nevasta intr-o noapte la pescuit, sa tot fi fost vreo 3 noaptea si, cum stateam noi asa, odata am auzit-o plangand. Bantuie padurea. Si-s si golani veniti din alte parti pe-aici, bata-i vina”.
“Acum vreo doi ani, un nenorocit a omorat o fata aici. A violat-o si-a legat niste bolovani de ea si-a aruncat-o-n lac. Vara, cand e liniste si luna e mare sus pe cer, o auzi plangand si tipand prin padure. Bantuie pe potecile din jurul lacului. Am venit cu nevasta intr-o noapte la pescuit, sa tot fi fost vreo 3 noaptea si, cum stateam noi asa, odata am auzit-o plangand. Bantuie padurea. Si-s si golani veniti din alte parti pe-aici, bata-i vina”.
“Pai si-ai mei cum sa vina vara aici?”
“Da cine-i lasa singuri, doamna? Imi iau toporul si ma duc io cu ei. Ce, pe dumneavoastra v-am lasat singuri la
lupi si sa va rataciti?”
Se lamurise misterul caci, de cum inchisese poarta, isi
agatase de brat un topor mare cat o zi de post. Cica lupii iesisera si ei la vanat. Cu o zi inainte sa plecam, pe la pranz, trei ulii au venit in picaj simultan si duse au fost trei gaini. Noi am ramas ca la dentist. Dar nea Dumitru a tras niste injuraturi de-a rosit toata ulita!
N-am intalnit fantoma, desi 3
zile la rand am batut cararile pe dealurile din imprejurimi. A patra zi se
anuntase viscol. Ne gandeam cu haz: oare merge vreo caruta din Dognecea pana la Timisoara?
Fusese ger, iar temerea ca bateria avea sa ne lase tocmai acum se dovedise
falsa. Masina a pornit la prima cheie si dusi am fost. Dar am trait un revelion
periculos. E frumos la tara. Nu mai repet faza cu vinul si cu tuica fiarta. Toata
noaptea am auzit vantul cum se imburda in usa vrand sa dea navala-n casa si
pandind pe la feresti. Amintiri de la tara, alta data, cand mai experimentam si
noi putin.