In 1830,
Regina Giobanna d’Angio si-a anuntat vizita la manastirea Carthusia din St
Giacomo, iar in cinstea sosirii ei, staretul a realizat un frumos aranjament
floral folosind toate florile pe care le-a gasit pe insula Capri. Evident ca se
apucase dis de dimineata de lucru. Florile pe care le culesese de cu seara le asezase cu grija intr-un vas incapator, in apa, ca sa stea proaspete pana a doua zi in zori. Imbracat
in reverenda calugareasca, si-a pus ochelarii pe nas, si-a suflecat manecile
largi, a tras vasul cat mai aproape de el si s-a pus pe treaba. A tot lucrat
fericit la aranjament cateva ore bune si mireasma care ii umplea narile de
arome florale o considera divina, ca insasi aparitia regala in modesta sa
manastire.
Cand a terminat, a pus florile in locul in care sa nu treaca
neobservate si s-a pus pe asteptat. Regina a venit, a vazut si s-a grabit sa plece mai departe.
Staretul uitase de buchetul de flori la care muncise pret o dimineata intreaga si
abia dupa trei zile, standu-i parca-n drum, s-a gandti sa il arunce. S-a
apropiat de vas, si-a intins bratele obosite intr-o imbratisare imaginara si a
apucat vasul cu apa in dorinta de a-l goli de lichidul care nu-si mai gasea
utilitatea. Indreptandu-se spre usa mare din lemn, aroma florilor mergea agale
alaturi de el, desi frumoasa arhitectura florala ramasese nemiscata in urma sa,
asezata cu grija pe masa. Atunci si-a dat seama: apa mirosea a flori! Si-a
chemat fratii, iar alchimistul manastirii s-a pus pe studiat. Dupa o vreme a dat verdictul: "garofilum
silvestre caprese"! Aceasta era vinovata de mireasma
ametitoare care parfumase apa.
Vreme de 100 de ani, reteta batranului staret a ramas
pierduta in catastifele bisericesti si, desi multi au incercat sa ii dea de cap,
toate eforturile s-au finalizat cu un esec, unul mai mare decat altul. In 1948,
in vremea unui alt staret din aceeasi manastire, a fost gasita reteta renumitului parfum, care uimise
si delectase o frumoasa regina, intre pagini prafuite ale unei carti bisericesti. Staretul a
dat fuga la Papa si-a cerut voie ca reteta sa fie inmanata unui chimist celebru
si serios care isi avea micile laboratoare in Torino, sa incerce sa reinventeze
faimosul parfum care daduse nastere multor povesti povesti.
Asa s-a nascut
Casa Carthusia (careia unii ii spun Certosa). Aceasta ar fi istoria in rezumat
a parfumurilor din Capri, stranse laolalta sub emblema casei Carthusia.
Ele fac
parte din gama parfumurilor de nisa, tocmai datorita ingredientelor rare, atent
selectate pentru calitatile lor extrem de rar intalnite.
Parfumurile
destinate doamnelor au la baza esenta extrasa din garoafele salbatice de Capri,
in vreme ce acelea destinate domnilor au la baza esenta de rozmarin, ambele culese de
pe Monte Solaro.
Intreg procesul de realizare a parfumului este artizanal, urmand
cu strictele aceleasi metode folosite odinioara
de calugari. Minusculele flacoane, originale si inspirate, sunt si astazi realizate manual. Colectia Carthusia
este formata din opt parfumuri exclusiviste:
Io Capri, Aria di Capri, Fiori di
Capri, Mediterraneo, Casthusia Uomo, Ligea, Numero Uno si Via Camerelle. Pentru cei care ajungeti pe insula Capri, trebuie sa stiti ca parfumeria
se afla la intrarea in Gradinile Imparatului Augusto. Parfumurile amesteca
esente fructate (de lamaie, portocala, piersica), de lemn (cedar, stejar), florale (lavanda, mimosa, ylang-ylang, liliac , camelie, gardenie), piper negru si ceai verde.
Numarul de esente folosite intr-un parfum variaza intre 25 si 80. Daca primiti vreunul si nu va place, astept sa mi-l dati mie!
.JPG)
