La aproximativ 75 de km de Bruxelles, in regiunea,
Ardennes, se afla orasul Dinant, situat
pe malul fluviului Meuse. Orasul are aspectul unei cetati medievale cocotata pe
varful unei stanci sub care se deseneaza frumos si cuminte orasul nou. Pentru
iubitorii de castele, trebuie sa spun ca pe malul estic al apei, la o distanta
nu mai mare de vreo 6-7 km , se afla castelul
Frey,
vechea resedinta ducala cu o istorie in spate de peste 300 de ani,
care s-a conservat in frumoasele gradini organizate in terase si frumos
decorate cu fantani arteziene spectaculoase. Orangeria adaposteste portocali
batrani de peste 300 de ani, fiind printre cei mai batrani din intreaga tara. Castelul
dateaza din secolul 18 si este construit in stil renascentist, avand interioare
rafinate si atent decorate. Ca sa fiti
siguri ca nu ratati nimic din ce ar trebui vizitat, este recomandat sa luati
harta turistica din Centrul de informare turistica situat pe Rue Grande 37,
langa gara.
Veti constata cu bucurie ca aveti ce vedea: de la privelistea
superba care se deschide de pe podul decorat cu saxofoane (Europa’Sax), pana la frumoasele case vechi asezate frumos de-o
parte si de alta a apei.
Podul este strajuit de tot atatea saxofoane cate
state sunt in Uniunea Europeana. Evident
ca si Romaniei ii revine unul care este denumit Vlad.
Saxofoanele sunt simbolul
orasului in care, in 1914, s-a nascut Adolphe Sax, nimeni altul decat
inventatorul acestui instrument muzical.
Acesta provenea dintr-o familie de
muzicieni, tatal sau fiind un fauritor de instrumente muzicale care i-a
cultivat si fiului aceasta pasiune. Instrumentul inventat de el a fost brevetat
in Franta in anul 1846, adica 6 ani mai tarziu de la data inventarii lui. Adolphe
a absolvit cursurile Conservatorului din Bruxelles unde a studiat flautul si
clarinetul. Denimirea instrumentului i se datoreaza lui Hector Berlioz care a fost impresionat de calitatile saxofonului
si de creativitatea celui care inventase un clarinet cu un bas diferit si o forma oarecum ciudata. El a promovat
saxofonul publicand un articol in “Journal des Debats” in care a descris pe
larg atat instrumentul, cat si calitatile acestuia. Cativa ani mai tarziu avea
sa compuna prima lucrarea corala “Cantec Sacru” in care era inclus si saxofonul alaturi de
alte instrumente muzicale. Dar Berlioz a dat startul compozitorilor care au
inclus saxofonul in orchestratie: Meyerbeer, Debussy, Ravel, Prokofiev, Rahmaninov
sunt doar cateva nume mentionate din sirul lung de compozitori. Numele celebrei interprete Elisa Hall este legat de saxofon. Totusi,
jazz-ul a fost genul muzical care nu poate fi conceput fara prezenta
saxofonului nici macar in zilele noastre. Municipalitatea i-a deschis un muzeu mic
si cochet chiar pe strada care ii poarta numele, format din doua camere care
adapostesc instrumente muzicale.
In fata muzeului se afla statuia inventatorului
care este imortalizat stand pe o banca. Denumirea de saxofon provine din sax
(numele inventatorului) si phone care inseamna sunet, voce. Saxofonul este un
instrument de suflat din alama, de forma conica, prevazut cu clape cu un
mustiuc la fel ca la clarinet. Acest instrument avea sa faca istorie in lumea
muzicii o data cu jazz-ul american si de atunci a continuat sa ne surprinda mereu. Daca
traversati podul, drumul va va conduce pasii direct catre La Collegiale si La
Citadela.
Daca vreti sa vizitati Citadela,
telefericul va costa 8 euro, dar merita sa vizitati aceasta constructie
ridicata pe ruinele unei fortificatii vechi, datand din anul 1051.
Se zice ca, in timpul Primului Razboi
Mondial aici s-ar fi adapostit Charles de Gaulle ranit. Cei care vor sa
viziteze cat mai multe obiective turistice le recomand sa isi cumpere un bilet
de 16 euro in costul caruia intra: plimbarea cu vaporasul, calatoria cu
telefericul pana sus la Citadela si retur si intrarea in Grota La Merveillese.
Trebuie spus ca aceasta nu este singura grota
care merita vizitata. Se spune ca acum vreo 100.000 de ani, raul Lesse si-ar fi
parasit albia naturala si si-a sapat drum prin masivul de calcar cunoscut de
catre localnici sub numele Masivul de Boine. Pe parsursul a 2 km, apa a sapat o
retea de pesteri subterane deosebit de frumoase, cunoscute sub denumirea Pesterile din Han.
Intr-una dintre formatiuni este simulata o
scena din viata de zi cu zi a locuitorilor de acum 100 de ani, iar in altele puteti vedea
peste 5000 de obiecte din preajma anilor 1900, meserii care astazi nu mai sunt
prezentate, totul intr-un cadru de-a dreptul idilic.
Nu numai Adolphe Sax este cel
care onoreaza istoria acestui oras, ci si renumitul
peisagist Joachim Patenier,
al carui bust a fost realizat de catre sculptorul E.H.Luborne. Si pentru ca tot
vorbim despre sculptori renumiti, merita admirata
fantana realizata
de catre Benjamin Devigne.
Urmatorul obiectiv turistic este Abatia Leffe in care calugarii preparau
cea mai buna bere belgiana, cel putin asa se spune, iar eu nu am priceperea de
a contrazice acest lucru. Pot in schimb sa certific faptul ca este una dintre cele mai scumpe beri belgiene.
In 1152, Henry cel Orb, conte de Namur, a daruit
Biserica Leffe ordinului Premontrei de Floreffe care s-a transformat in
manastire 50 de ani mai tarziu. Prin 1800, cladirile au fost adaptate in
ateliere de lucru, iar 100 de ani mai tarziu s-a restaurat iarasi manastirea. Multi
ani aici a functionat beraria, dar acum zidurile ei adapostesc un frumos hotel.
Nu departe de acest loc se afla Catedrala
gotica La Collegiale, inceputa in
1466 in timpul domniei lui Filip cel Bun si finalizata in timpul Ducelui de
Nevers. Lacasul de cult adaposteste pretioase vitralii si picturi semnate de
Antoine Wiertz. Dupa umila mea parere, este cladirea care domina prin maretie si prin frumusetea arhitecturii intreg peisajul. Deasupra ei, sus pe munte, se poate zari Citadela.
Un loc in fata caruia turistii se opresc pret de mai multe
minute este racla de argint suflata cu aur a Episcopului de Tourgeren, Saint
Perpete. Racla a fost realizata de catre Filip Negre in 1621. Daca timpul va
permite, intrati si magazinele mici si cochete, beti o cafea pe terasa unui
restaurant si bucurati-va de aceasta priveliste.
Nu treceti pe langa Primaria imbracata in iedera fara sa ii acordati atentia cuvenita si
admirati grupul statuar amplasat in fata ei. Cladirea a fost ridicata pe locul fostei resedinte a
Episcopului de Liege in anul 1700.
Nu departe de ea se afla Palatul de Justitie, iar arhitectura
cladirii in mod cert se cere admirata si pozata. Belgia este frumoasa oricum,
dar, luata la pas prin orasele sale mici, este plina de farmec si, as putea
spune, de-a dreptul romantica. Convingeti-va singuri! Pana aici ati platit, s-a
sfarsit calatoria! Inapoi in Romania! Iar ca premiu de consolare, o melodie a divei saxofonului, Candy Dulfer.
