Istoria caruselului

Cine nu stie sa guste o ironie, va trebui sa suporte zorii unei regasiri intr-o realitate in care curcubeele se pot sparge in bucati. Mi-amintesc o vara, n-as putea spune cu exactitate care, cand in orasul tineretii mele, prafuit de vantul care isi asternea colbul dincolo de zari si amintiri, in oras a venit balciul. S-au ridicat corturi, caravanele au fost aranjate in semicerc, iar in centrul lor s-a montat caruselul. Ne stransesem ca la circ, mirati si bucurosi, sa vedem cu ochii nostri cum se montau caluseii din ghips pe platforma rotativa si cum panourile colorate cu scene din povesti grotesti imbracau scheletul metalic. Caluti in perechi si calesti diforme erau aranjate in salba si prevesteau mii se povesti. Zeci de beculete stridente si ametitoare erau insirate pe corpul central al platformei si o muzica ragusita se imprastia difuz pe locul in care cu o saptamana inainte erau stivuite lazile cu legume. Piata era plina de toata sleahta de gura-casca formata deopotriva din copii si adulti, barbati si femei, tineri si batrani. Cand se lasase seara, platoul gemea de lume. Tarabe cu tragere la tinta, clowni care vindeau baloane, baloti de vata colorata pe bat si inghetate colorate marcau un teritoriu luat cu asalt de catre sute de copii- caruselul. Mi-aduc aminte ca-mi placea sa ma uit la platforma colorata care se rotea in jurul axei sale, cu toate acele figurine grotesti de cai, pisici, caini si iepurasi asezate pe margine care glisau de-a lungul unei tijei verticale ce tinea loc de capastru si care oferea senzatia de galop sau de miscare inainte si-napoi. Erau chiote de bucurie si mii de manute fluturau in aer la multimea de parinti asezata roata care radea cu gura pana la urechi.

Au trecut ani pana sa aflu ca istoria caruselului are o vechime de peste 1500 de ani si primul carusel a fost conceput in Imperiul Bizantin, construit in jurul unui stalp de care erau legate cu sfori animale adevarate care se miscau in cerc. Pe spatele lor erau fixate cosuri  in care erau asezati copiii. Ciudata constructie apare pe o gravura bizantina care dateaza de la 500 AD. La sfarsitul secolului 16, spactacolele cu turniruri considerate prea violente au fost inlocuite cu prezenta caruselului in pietele publice din marile orase.  

In Franta el a fost popularizat de catre Henry al IV-lea, iar primul carusel a fost inregistrat pentru prima data in anul 1605. O data cu Revolutia Industriala, animalele adevarate au fost inlocuite cu cele sculptate in lemn.  Primul carusel cu figurine a fost fabricat in Europa in jurul anului 1860, iar in America, 10 ani mai tarziu. Cel mai vechi carusel european aflat inca in functiune se afla la Praga, in Parcul Letna. Primul carusel pe pamant american a fost construit in 1876 de catre un tamplar danez, Charles ID Looff. Caruselul cu sistem metalic, actionat de un motor cu aburi, dateaza din 1895, ale carui sculpturi au apartinut artistului flamand De Vos. Parintele spiritual al parcului de distractii a fost Anton Pieck al carui nume este si el legat de un carusel care a fost pus in miscare de un motor pe baza de aburi. La inceputul secolului 20, industria parcurilor de distractii a cunoscut o explozie atat in Europa, cat mai cu seama in America. Multi sculptori emigranti s-au inspirat din traditiile tarilor din care proveneau si au lansat noi creatii, transformand istoria caruselelor intr-o afacere de succes. Ele erau tot mai frumos realizate, unele avand chiar etaje,  si se miscau din ce in ce mai repede. Rusia a ales sa ia atitudine impotriva capitalismului exploziv si a inlocuit animalele cu reprezentari florale.

Cuvantul carusel este derivat din cuvintele “carosello” din italiana si spaniola, ambele insemnand “mic razboi”, folosite pentru descrierea unui joc in care cruciatii italieni si spanioli din secolul 12 se luau la intrecere cu calaretii arabi. Ei foloseau bile de lut umplute cu apa parfumata pe care le aruncau in rivalii lor. Perdantii competitiei erai cei care miroseau a parfum, fiind astfel recunoscuti de toti cei care participau la aceste competitii. Cruciatii au introdus acest joc in Europa unde s-a raspandit in secolul 15. Francezii au numit jocul carusel, transformandu-l intr-un eveniment grandios de spectacol de echitatie publica. Un punct culminant al caruselului era turneul “ring-spearing” in care calaretii foloseau lanci cu care strapungeau mici inele de alama suspendate la marginile exterioare, in vreme ce se deplasau in galop, fiind obligati sa isi mentina echilibrul stabil pe crupa cailor. Acest exercitiu “grab the brass ring” presupunea experienta si practica avansata: o manuire sigura a lancei , stapanirea exercitiilor de echitatie si un ochi extrem de vigilent. Deoarece la aceste competitii participau doar barbatii, mesterii locali au inventat niste masinarii cu figurine care se miscau inainte si inapoi pe care se urcau femeile si copiii. Acest dispozitiv a luat numele de carusel si a devenit o forma de concurs la curtile regale europene. Desi sporadic folosit in anii 1700, la inceputul anului 1800 acesta a devenit un mijloc de distractie des intalnit pe cele doua continente: Europa si America, inregistrand mai multe inovatii prin introducerea a cat mai multor figurine animaliere. Mecanismul era pus in miscare prin manivela si a suferit multiple imbunatatiri de-a lungul timpului. Figurinele au cunoscut nu doar balansul in fata si in spate, ci si cel de urcare si coborare pe platforma rotativa. Traditia strapungerii inelului cu lancea a fost incluit cu prinderea inelului cu mana.

Caruselul a avut diverse denumiri in intreaga lume: torneos in Italia, karussels in Germania, caroussels in Franta, the galloper in Anglia, sau Merry-go-rounds in America. In 1870, inginerul-constructor, Frederick Savage din Anglia, a imbunatatit caruselul incorporandu-i motorul cu abur si sporindu-i astfel viteza de miscare in jurul axei sale.

Dupa cativa ani, englezul Robert Tidman a proiectat un dispozitiv care simula miscarea in galop a cailor. Pana la cercurile concentrice de caluti a caror miscare era ghidata pe sunetele scoase de diferite instrumente a fost doar un pas. Tot atunci au aparut panourile decorative care dadeau acel aspect grandios intregii masinarii prin ascunderea mecanismelor care o puneau in functiune. Setul de tobe sau clopote au fost inlocuite cu un acompaniament muzical. Pana in 1900, aceasta industrie s-a dezvoltat in permanenta si s-a regasit in cresterea numarului de parcuri de distractii pe ambele continente in locuri publice, targuri, in parcurile din orasele mari sau statiunile de pe litoral. Acolo unde era instalat caruselul, locul era animat de multimile dornice de distractie. Fie ca se urcau pe caluti, fie ca ascultau muzica, aparatul in sine strangea poporul, indiferent de varsta sau statut social. Germania a fost prima tara in care caruselul a devenit o afacere in sine. In 1830, Michael Dentzel a fost cel care a initiat afacerea, iar Fritz Bothmann a adus-o la stadiul de business in 1830. Masinariile lui au devenit atat de populare incat , in urmatoarele 3 decenii, alti 15 oameni au comandat complicatul mecanism dezvoltandu-si propriile lor afaceri. Englezii au decorat animalele intr-o maniera mult mai elaborata pe crupa carora puteau urca mai multi calareti.

Ei au adaugat si alte animale precum vaci, porci, caini, iepuri, elefanti sau girafe, sporind astfel interesul publicului pentru carusel. In America, emigrantul german Gustav A. Dentzel a construit o serie de carusele, iar masinariile lui au fost primite cu entuziasm de catre publicul american. El si-a luat titulatura de constructor de carusele, devenind un nume de referinta in acest domeniu pe continentul american. El si-a ridicat propriul carusel pe Smith’s Island, o statiune foarte populara, unde a cunoscut un succes atat de mare incat si-a extins afacerea in Atlantic City, New Jersey si Richmond Virginia, dar nu a putut satisface cererea tot mai mare a publicului dornic de distractii.  

Un alt emigrant danez, dulgher de meserie, Charles ID Looff, si-a construit propriul carusel in New York in 1876. Fiecare dintre ei si-a dezvoltat un stil propriu de sculptura si a influentat evolutia caruselului american. Sculpturile lui Denzel erau elegante si expresive care ascundeau diverse capcane, in vreme ce Looff se concentra pe ornamente extrem de elaborate si atractive. 

Prin 1882 au aparut caruselele portabile, construite special pentru a putea fi deplasate in functie de spectacolele planificate in diferite orase de pe continent. Allan Herschell si James Armitage au inlocuit polul central cu bratele radiante. In 1912, Solomon Stein si Harry Goldstein au montat gondole, calesti si animale salbatice si domestice pe care le-au intercalat intre mulajele de cai. 

Incepand cu 1930, caruselul a intrat in epoca sa de aur, deoarece erau montate inclusiv pe platforme sau vagonete trase de cai si plimbate pe strazile oraselor. Desi cei mai multi americani erau convinsi ca minunatele masinarii erau aduse de pe batranul continent, foarte putine dintre ele traversasera oceanul deoarece costurile de transport erau uriase, cu toate ca au existat oportunitati de export. Multi producatori americani n-au ezitat sa spuna ca masinariile erau aduse din Europa doar pentru a valorifica aceste experiente exotice la maximum. 

In a doua jumatate a secolului 20, caruselele americane au luat drumul oraselor mexicane fiind prezente la targurile si carnavalurile traditionale. Aceste incursiuni au influentat cioplitorii care au adaptat caruselul la stilul mexican, moment in care au aparut primele figurine turnate in matrite dupa creatiile originale. Problemele cauzate de criza financiara din anii 1930, iar mai apoi de cele doua Razboaie Mondiale au provocat schimbari importante in industria caruselului, sculpturile elaborate din lemn fiind inlocuite cu figurinele din aluminiu, iar mai apoi cu cele din fibra de sticla.

Revenind in realitatea zilelor noastre, cred ca Franta inca pastreaza nostalgia timpurilor de odinioara din industria caruselelor. Dincolo de frumusetea mecanismului in sine, acestea transmit o stare, o bucurie cuminte si o emotie simpla, scutita de intromisiunea unei vieti trepidante si stresante. 

Sa fie vorba despre starea pe care ti-o transmite romantismul unui oras in care indragostitii isi scriu propriile povesti sau despre un spatiu atemporal incarcat de istorie, frumusete si candoare? Poate de vina este faptul ca inca nu am vazut cel mai mare carusel din lume, aflat la Copenhaga, in Gradinile Tivoli? Uneori e bine sa nu detii chiar toate raspunsurile la intrebarile pe care ti le pui.

Pana una-alta, nu uitati: viata seamana al naibii de tare cu un carusel. Ne permitem sa ne lasam furati de mulaje si culori in vreme ce coboram cu picioarele pe pamant ametiti de bucurii. Dupa colt pandesc realitati. 

Bibliografie: 
"A History of the Carousel" courtesy of IAAPA (International Association of Amusement Parks and Attractions);
"Art of the Carousel" - Charlotte Dinger