Vantul adia
usor si o data cu el florile albe ale castanilor isi imprastiau petale pe
pajistea proaspat tunsa din jurul casei. Geamurile erau deschise larg, perdelele
tesute din fir de burangic se umflau usor conturand siluete desuete dincolo de
pervazuri. Fatada casei era tinuta ca intr-un corset de o armatura de iedera
verde care ocolea canaturile geamurilor ce dadeau in salonul mare unde trona o soba monumentala din teracota
alba cu brau de vita de vie. In mijlocul camerei se afla o masa mare, rotunda,
inconjurata cu scaune tapitate cu spatar inalt . Pe masa se afla un borcan cu
tutun de prizat. In dreptul geamului deschis se vedea silueta lui Daniel
Szathmary, nobil maghiar fara prea multa avere si pastor angajat la Colegiul Reformat
din Cluj. Suzanna Vass, sotia lui, statea in jiltul de la celalalt geam si
cosea la gherghef. Femeia aceasta tacuta,
cu capul lasat usor pe parte lasand sa se vada gatul pe care erau sarfirate
cativa carlionti scapati din stransoarea agrafei ce ii tinea parul strans intr-o
complicata coafura , era extrem de vigilenta si isi tinea casa ca pe un adevarat
muzeu. Salonul era animat de un baiat de vreo 10 ani care alerga in jurul mesei,
aducand-o in pragul disperarii pe guvernanta care incerca sa il prinda in vreme
ce acesta alerga umpland camera de chiote. Micul neastamparat era Carol Popp de
Szathmary, cel care avea sa devina primul fotograf de arta si documentarist din
Regatul Roman, castigandu-si locul printre primii 10 fotografi din Europa. Szathmary
a fost un artist complex, pictor, fotograf, cartograf, litograf, grafician,
heraldist si gazetar care a lasat in urma lui o opera extrem de valoroasa. El a
imortalizat realitatile din cea de-a doua jumatate a secolului 19 din Moldova
si Valahia cu multa pasiune si obiectivitate, transformandu-se incet dintr-un
talentat fotograf intr-un pasionat documentarist al realitatilor arhaice si
pitoresti din perioada de tranzitie a Romaniei din Evul Mediu spre modernitatea
occidentale.
Carol
Szathmary s-a nascut in 1812 la Cluj, a urmat studiile Colegiului Reformat din
oras, dupa care s-a inscris la Facultatea de Drept. Era pasionat de pictura si
desen si, desi parintii isi dorisera ca fiul lor sa urmeze o cariera
bisericeasca, firea lui aventuroasa l-a purtat spre alte cai mult mai
tumultoase si mai incitante. Dupa absolvirea studiilor si-a adaugat Popp numelui de
nastere, cu referire directa la profesia tatalui lui. In tinerete , mai
exact in 1831, a trait o frumoasa poveste de dragoste cu Maria Vacarescu, iubirea
vietii lui - Maritica – asa cum ii spunea, care avea sa devina mai tarziu cea
de-a doua nevasta a Printului Gheorghe Bibescu. Aceasta idila l-a adus pe Carol
in Tara Romaneasca in anul 1831. A studiat pictura la Roma si Viena, iar in
1835 s-a stabilit pentru o perioada la Pesta, dupa care , in 1843, s-a intors
la Bucuresti unde s-a stabilit definitiv si s-a casatorit cu Pille, fata
hangiului din Gilau. In aceasta perioada a realizat portretele lui Gheorghe
Bibescu, Barbu Stirbei si Alexandru Ioan Cuza. Trei ani mai tarziu a inceput sa
experimenteze fotografia si sa calatoreasca mult in tara si peste hotare
intorcandu-se de fiecare data cu imagini suprinzatoare. Din peregrinarile sale
prin tara a rezultat un “Album cu vederi din Transilvania” (1841) si o harta
topografica a tarii (1860). Tot el este cel care a realizat o galerie de
portrete ale deputatilor din Dieta Transilvaniei. Si-a deschis un studio
personal in capitala, pe strada Vergului, dar care a ars 4 ani mai tarziu. In
1848 a facut o calatorie in Imperiul Austriac, fiind martor ocular la
revolutiile care avusesera loc la Viena si Budapesta. La intoarcerea in
Bucuresti, el a realizat o talbotipie care il infatiseaza pe Cupidon cu bratele
frante, fiind prima fotografie pe care a realizat-o si care astazi este expusa
la Academia Romana. A fost fotograf de razboi in perioada Razboiului Ruso-Turc
unde a facut numeroase portrete ale ofiterilor, a strans marturii de pe front
si s-a intors acasa cu o colectie de peste 200 de imagini, organizate ulterior
intr-un album care a fost prezentat la Expozitia Mondiala de la Paris din anul
1855.
Albumul a fost vazut de catre Imparatul Napoleon al III-lea, Regina
Victoria a Regatului Britanic, Imparatul Franz Joseph I al Austriei, Tarul
Alexandru al II-lea si Regele Spaniei. Dupa terminarea razboilui si-a deschis
un alt atelier pe Calea Victoriei, fosta Podul Mogosoaia, vis-s-vis de Biserica
Saridar, unde si-a realizat singur cadrele de décor. Anul 1854 este acela in
care Carol Szathmary a realizat primul reportaj fotografic de razboi din lume
in timpul razboiului din Crimeea, intrand astfel in istoria fotojurnalismului
alaturi de alti doi pionieri, englezul Roger Fenton si americanul S.Robertson. El
a multiplicat fotografiile si le-a daruit ulterior suveranilor tarilor care
fusesera implicati in razboi. In 1860 a publicat prima revista de fotografie, “Jurnal
Ilustrat Universal” care a aparut vreme de un an. Trei ani mai tarziu a fost desemnat
fotograful oficial al domnitorului Alexandru Ioan Cuza si al sotiei sale,
Elena. In pozele facute de el au fost imortalizati tarani,
laptarese,
tarafuri de lautari,
targoveti,
tigani, negustori si
bragagii,
sacagii,
meseriasi in costume traditionale sau de munca,
domnite imbracate in rochii cu crinolina
(Ecaterina Bibescu)
si barbati importanti,
(Alexandru Ioan Cuza),
(I.C.Bratianu),
(Matei Millo in costumatie de teatru)
(Mihail Kogalniceanu),
(Stefan Golescu)
peisaje
si cadre cu monumente istorice, biserici, hanuri, case acoperite cu sindrila
sau oloane,
carute si calesti. In 1863
i-a dedicat albumul cu pozele din Bucuresti Doamnei Elena Cuza, iar in 1866 a
devenit fotograful personal al Printului Carol de Hohenzollern – Sigmaringen,
insotindu-l pe acesta atat in calatoriile sale private sau oficiale, cat si pe
frontul de lupta din timpul Razboiului de Independenta; fotografiile aveau sa
fie adunate in albumul “Resbelul 1877-1878”
si republicate in reviste celebre
din Franta, Marea Britanie si Germania. El a realizat fotografii de razboi,
portrete, imagini etnografice cu costume populare din diverse regiuni ale tarii,
peisagistice si de arhitectura. A imortalizat targurile din Ramnicu-Valcea si Calea
Mosilor, monumentele vechi din Curtea de Arges, Campulung, Targoviste,
manastirile de la Horezu si Bistrita, porturile dunarene, a fost fascinat de
mahalalele bucurestene si de personajele strazii.
(Targul Dragaica)
Au ramas marturii in schite
de carbune sau acuarela, dar mai cu seama multe fotografii, realizate intr-o
perioada in care arta fotografica era total necunoscuta in Romania, iar
aparatele erau atat de rudimentare incat presupunea foarte mare daruire si efort
sa le poti cara dupa tine.
Cine este curios, zic sa o caute.
Bibliografie:
