Va mai aduceti aminte de copilarie? De vremea cand ati
visat sa aveti propria casuta in copaci? Ei bine, unii dintre noi au
privilegiul de a-si permite sa ramana copii si dupa ce se maturizeaza. Ba mai
mult, sa si castige bani din aceasta stare ludica transpusa in proiecte si
remunerate corespunzator. Evident, zarurile trebuiesc aruncate cu
maiestrie si sa fii un castigator. Altfel, esti unul de duzina ca si mine. Nici
prea, prea – nici foarte, foarte.
Si cum nu mi-am propus sa va vorbesc despre mine, m-am
gandit sa povestim despre un om talentat si apreciat, care se ghideaza in plan
profesional dupa convingeri puternice si valori personale originale.
Numele lui
este Patrick Dougherty si este un american excentric in sensul bun al cuvantului,
indragostit intr-o asemenea masura de natura incat sfideaza pur si simplu
citadinul cu lucrarile sale si creeaza acea minunata bresa in memorie
amintindu-ne de copilarie.
Nascut in Oklahoma in 1945, acesta s-a orientat la
inceputul carierei sale spre filologie, apoi spre medicina, dar intr-un final
s-a apucat sa studieze temeinic istoria artei si sculptura. Cand in final s-a
decis ce sa aleaga, acesta s-a folosit de abilitatile sale in tamplarie si
cunostintele noi dobandite din sculptura si s-a pus pe treaba!
A perfectionat
atat de bine tehnica constructiilor primitive incat le-a transformat in opere
de arta premiate cu Factor Prize for Southern Art, North Carolina Artist
Fellowship Award, Pollock-Krasner Foundation Grant, Henry Moore Foundation
Fellowship, Japain – US Creative Art Fellowship, National Endowment for the
Arts Fellowship.
In cei peste 30 de ani de activitate a construit peste 230 de
lucrari la nivel international si a folosit camioane intregi de puieti de
artar, mesteacan si cires. Intotdeauna isi proiecteaza sumar viitoarea opera pe
care il perfectioneaza pe parcurs
deoarece materialele nu coopereaza intotdeauna asa cum ar vrea el.
Din
scheletele puietilor el alcatuieste forme ciudate care vor prinde viata o data
cu regenerarea naturii. El se joaca atunci cand creeaza, combinand capriciile
sale creatice cu mediul ambiant in forme ludice surprinzatoare. Acest concept
s-a nascut pe vremea cand i-a venit nastrusnica idee sa construiasca un castel
prin care vizitatorii se pot plimba in voie.
Astazi lucrarile sale pot fi admirate
in Seatle, Rinjyo, Chiba – Japonia, Randers – danemarca, Trento – Italia,
Bruxelles-Belgia etc. “Am construit lucrari mari in spatii publice care sa
stimuleze imaginatia oamenilor”, iar lucrarile sale “nu sunt ceva ce crezi ca
ai avea nevoie, dar cand te uiti la ele, iti dai seama ca ti le-ai dorit”.
Operele sale sunt perene, motiv pentru care el nu s-a temut sa recunoasca
faptul ca “este o munca temporara, prin urmare ele trebuiesc pastrate in
imaginatia si in memoria ta”. Si cum numai
marii artisti stiu sa se autopersifleze cu umor tot el afirma mai in gluma mai
in serios ca “linia dintre gunoi si o comoara este foarte subtire” (the line
between trash and treasure is very thin).
