Madam Pompadour - regina inimii unui rege rasfatat

Al meu imi zice azi: “Auzi, mai citesti cateva luni la cartea aia? Tu nu poti sa citesti o carte de la cap la coada?” NU, nu pot, raspund in gand furioasa. Rar mi se intampla sa reusesc asemenea performanta pentru ca o carte inceputa nu ma conduce catre un final, ci catre alte carti. Ca in Decameronul lui Boccaccio, povestea care te trage de par intr-o alta poveste. Am lasat iar pret de cateva zile cartea frumos desfacuta pe masa si m-am luat de alta, care si aceea mi-a deschis alte povesti prinse intre coperti cartonate. “Se poate sa fii si tu o femeie normala sau vrei sa fii tu de fiecare data exceptia?” continua al meu sa arunce sageti! Ia sa ridice mana sus aia care fac la fel ca mine! Sa vada ca nu sunt singura! “La ce iti foloseste sa stii in detaliu ce facea Madam asta  acum nu stiu cate secole?” Imi potoleste curiozitatea si mai invat ceva, zic eu in sinea mea! Ma uit cu coada ochiului la el; ne studiem reciproc si ne asezam gata de atac ca pe o tabla de sah. El face o miscare, ma repozitionez si fac si eu una, ne pregatim de atac prin invaluire si dansam un dans periculos, din reprosuri si taceri! El ar vrea sa mergem sa ne plimbam, eu ma agat de coperta cartii si ma incapatanez sa il ignor! 

Citesc despre Madam de Pompadour, amanta regelui Ludovic al XV-lea, iar istoria ei mi se pare absolut fascinanta. Fara sa vreau ma gandesc cate incertitudini au trasat destine, au zavorat inimi, au spulberat familii. Ce viata complicata in care nici mamele nu stiau ai cui erau copiii pe care ii purtau in pantece si pe care ii cresteau incercand sa ghiceasca sau sa tainuiasca paternitatea lor. Jeanne-Antoinette Poisson, fiica valetului Francois Poisson si al unei femei cu narazuri usoare, Madelainei de La Motte, ar fi fost in realitate copilul stapanului, Charles Francois Paul Le Normant de Tourneheim. Suspiciunea exista deoarece mama acesteia a avut resursele financiare ca sa ii dea o educatie aleasa, transformand-o intr-o tanara inteligenta si rafinata. Stia sa cante la clavecin, sa cante vocal si sa danseze, sa recite versuri si sa picteze, sa intretina conversatie de salon. La 9 ani, mama ei a dus-o la o ghicitoare care i-ar fi prezis ca va domni peste inima unui rege. Nu se stie daca aceasta chiar a crezut profetia, dar si-a pus toata ambitia si existenta la bataia ca sa isi vada fiica in randul lumii bune. Din acea zi a strigat-o “Reinette”, adica “mica regina”, si s-a straduit sa o transforme intr-una. Copila de odinioara a devenit o tanara frumoasa, cu fata ovala si gura mica, inteligenta si bine educata. 

Jeanne s-a maritat un un barbat scapatat, devenind Madame d’Etiolles, caruia i-a facut 2 copii. In salonul de pe mosia Etiolles veneau oameni de litere renumiti, printre care si Voltaire, si se facea conversatie de salon, citindu-se poezie si interpretand arii de opereta. Lumea buna pariziana vorbea despre calitatile ei de gazda si despre oaspetii care ii frecventau salonul. 

La Paris, regele deplangea moartea metresei sale oficiale, ducesa de Chateauroux care se pierdea in numarul destul de mare de amante. Desi s-a casatorit la 15 ani cu printesa poloneza Maria Leszczynska in varsta de 21 de ani, Ludovic al XV-lea era un mare fustangiu despre care istoria spune ca ar fi avut peste 90 de copii din flori. Imaginati-va cate iubite! Ce memorie!!! Ce inima incapatoare! Auzise despre tanara burgheza care strangea lumea buna pe canapelele din salonul de la mosie si murea de curiozitate sa o vada. Si n-a pierdut vremea! I-a trimis invitatia pentru  balul mascat organizat la Palatul Versailles in luna februarie 1745 prin care se celebra casatoria Delfinului Ludovic de Franta cu Infanta Maria Teresa a Spaniei. Jeanne a venit la Curte imbracata in straiele zeitei Diana, iar regele, costumat in cerb, a invitat-o prima data la dans. In martie, deja era metresa lui si fusese instalata in apartamentul de la etajul doi al palatului, in care Madame de Montespan locuise timp de 8 ani inaintea ei, amplasat deasupra celui pe care il ocupa regele care obisnuia sa urce destul de des scara secreta ce lega cele doua apartamente. Intre cele doua, Ludovic mai avusese si alte amante, mai putin cunoscute astazi: Madame de Fontanges si Madame de Maintenon. In luna mai, Jeanne si-a anuntat separarea oficiala de fostul barbat. 

Contele Dufort de Cheverny o descria: “Orice barbat in viata a avut o amanta, daca si-a permis. Inalta, dar nu foarte tare; cu o fata frumoasa, rotunda, cu trasaturi regulate; tenul, mainile si bratele minunate; ochii nu prea mari, dar cei mai stralucitori si jucausi pe care i-am vazut vreodata. Totul se invartea in jurul ei, inclusiv gesturile ei. Eclipsa toate femeile de la Curte, desi unele erau foarte frumoase” . Respira tinerete, frumusete si prospetime. Avea pielea alba si catifelata, parul castaniu si ochi de-un caprui inchis. Rochiile simple in culori pastelate erau puse in valoare de bijuterii scumpe. Se zice ca intr-o seara a aparut la un dineu purtand un medalion care valora 22.500 de livre, adica atat cat costa un domeniu.  Frigiditatea ei era trecuta cu vederea pentru ca avea calitati care o faceau indispensabila: gustul desavarsit pentru frumos, educatia, rafinamentul conversatiei, buna dispozitie, surprizele pe care i le pregatea regelui care urca scara ca un copil in asteptarea unei acadele. In plus, subcontracta servicii sexuale prestate de tinerele angajate ale unui bordel pe care le conducea la conacul "Le Parc aux Cerfs" unde erau gata oricand sa se zbenguie in apa plina de baloane de sapun alaturi de rege."All these little uneducated girls would never take him from me" ar fi zis ea cu referire directa la aceste curtezane. Era ca o floare superba care inflorea in atmosfera otravitoare a Versailles-ului macinat de intrigi, barfe si invidii. Desi recunoscuta ca amanta preferata a regelui, Madame d'Estrades a incercat in disperare sa il ademeneasca pe rege in patul nepoatei sale de 19 ani, Charlotte-Rosalie de Choiseul- Romanet , dar madame de Pompadour i-a aranjat in mare graba tinerei un mariaj stralucitor care ii garanta si o pozitie sociala nesperata.  Cu toate astea, matusa ei nu a renuntat la batalie si a incercat din rasputeri sa i-o bage pe gat suveranului, pana cand, in urma unor barfe considerate mai mult decat jignitoare, regele i-a interzis accesul la curte. Cateva luni mai tarziu, suveranul avea sa o innobileze pe Madame de Pompadour cu titlul de ducesa!  In micul ei apartament, Jeanne organiza mesele pentru rege la care invita oaspeti de seama, fara sa tina seama de eticheta si reguli, iar Ludovic se simtea minunat in prezenta femeii care ii asigura intimitatea,  linistea, tandretea, inteligenta si rafinamentul personal, straduindu-se intotdeauna sa ii fie pe plac. Probabil ca a fost cea mai renumita amanta regala. Desi pare greu de crezut, ea l-a iubit si apreciat pe Ludovic, iar acesta i-a acordat titlul de marchiza de Pompadour ca sa poata sa se prezinte la Curte si sa intre in suita reginei ca doamna de onoare. Ea a fost introdusa de catre verisoara regelui, Printesa de Conti. Se zice ca atunci cand s-a prezentat la curte, Abatele d'Uzerches ai fi intrebat dispretuitor cu voce tare in plina adunare: "Care tarfa va indrazni sa prezinte o asemenea femeie Reginei?" Printesa de Conti ar fi sarit ca arsa si-ar fi strigat sa auda fiecare: "Nici o vorba mai mult, abate! Eu o voi face!"

Marchiza de Pompadour a promovat arta, in toata complexitatea ei: pictura, arhitectura, designul interior, sculptura, muzica. Ea a strans in micul sau apartament piese valoroase de mobilier si obiecte de arta, a promovat artistii carora le-a cumparat operele si le-a expus in saloanele personale. Ea a fost aceea care a insistat pe langa ministrul de finante Henri Bertin sa sprijine investitiile in fabrica de portelanuri franceze, astfel incat portelanul autohton sa concureze cu portelanul de Saxonia sau cel adus din China. Datorita ei, mica manufactura din Vincennes s-a mutat la Sevre si a devenit una dintre cele mai renumite din Europa si asa a ramas pana in zilele noastre.   

Pe vremea aceea fabrica se numea “Manufacture royale de porcelaine de Sevre”.  Tot ea l-a incurajat pe Ludovic sa construiasca Piata Ludovic al XV-lea, actuala Piata Concorde, si Scoala Militara, angajandu-l pe unul dintre protejatii ei, Ange-Jacques Gabriel. De asemenea a venit cu idei in proiectele construirii celor doua palate: Elysee si Petit Trianon. S-a ocupat de amenajarea gradinilor din Petit Trianon unde a plantat capsuni pentru prima data in Franta, special pentru regele inimii ei. Totodata a construit sere in care a plantat portocali si lamai, astfel incat regele avea posibilitatea sa manance citrice indiferent de anotimp. A ridicat o ferma in care a crescut animale pentru consumul de lapte.  

Intr-o societate in care accesul femeilor la educatie era extrem de limitat, ea le-a instruit pe sotiile ministrilor Choiseul si Bernis, a aplanat conflictele dintre Biserica si Parlamnet, a incurajat acordarea unor titluri nobiliare, a spirjinit Iluminismul, a militat pentru publicarea Enciclopediei alaturi de Diderot si d’Alembert, a sprijinit pictori de valoare precum Francois Boucher si Carl Van Loo, dar si filozofi, literati, muzicieni, actori. L-a recomandat pe arhitectul Germain Soufflot sa proiecteze Biserica Sfintei Genoveva, cunoscuta astazi ca Pantheonul.  A sponsorizat Institutul de fete din Saint-Cry in care erau educate  fetele din randul nobilimii saracite in urma razboiului. Se dadea de ceasul mortii sa obtina misive care contineau detalii intime despre viata unor importante personaje de la Curte, pe care i le citea regelui spre amuzament in momentele in care acesta era obosit sau suparat. Si-a construit chiar un mic teatru in care erau invitati doar cativa oaspeti de seama, alesi pe spranceana, unde ea insasi interpreta roluri ca sa isi distreze iubitul.Pe scena ei, lunea era program de teatru, miercurea de opera, iar curtea toata tragea sfori ca sa fie invitata. Pe vremea aceea era interzis sa aplauzi in prezenta regelui, dar asta n-a impiedicat-o niciodata sa isi manifeste zgomotos bucuria. Jeanne nu s-a sfiit sa isi impuna propria moda. Deoarece nu suporta rochiile somptuoase, ea si-a comandat altele usoare si gratioase, care sa ii puna trupul in valoare si sa ii asigure libertatea in miscare. Stilul ei personal s-a impus inclusiv in designul interioarelor saloanelor sale, cunoscut si astazi drept stilul Pompadour, gratios, simplu si luminos. A revolutionat inclusiv arta culinara, impunand mancaruri pastrate si astazi in meniurile restaurantelor luxoase: stomac de pescarus cu sos de arpagis, supa-crema de ceapa, porumbite si testoase a l'imprompru si multe altele. Toate astea l-au facut pe Ludovic sa exclame intr-o zi plin de admiratie: “ You are the most charming woman in France!”  Regele mergea deseori de vanatoare si ii placeau povestile sumbre despre boli sau moarte, iar Madame Pompadour poza in buna dispozitie si veselie ocolind subiectele triste. Devotiunea ei mergea pana acolo incat il insotea pe rege inclusiv la vanatoare, calare pe cal sau in trasura, indiferent de vremea de afara.  Intr-o astfel de imprejurare a facut pneumonie si in final a capitulat. Asta nu inseamna ca regele nu a cochetat in toata aceasta perioada cu alte femei. Ar fi si greu de crezut o astfel de afirmatie, de vreme ce se cunoaste numarul impresionant de bastarzi pe care il consemneaza istoria. Madam de Pompadour avea o confidenta, pe Madame de Mirapoix, care i-ar fi zis frumoasei amante regale: " It is your staircase that the king loves; he has grown accustomed to going up and down. But if he found another woman to whom he could takl of hunting and business, it would all be the same to him after three days".  Nici rujul cu care isi colora pometii, nici pudra pusa in exces nu mai acopereau semnele bolii. Intr-o seara a fost nevoita sa trimita veste regelui ca una dintre migrenele care o torturau  a culcat-o la pat si este incapabila sa vina la cina. Regele nu a crezut-o si i-a raspuns ca o asteapta sa coboare. Si a coborat! Madam de Pompadour avea si ea pasiunile ei putine, doar 4 la numar: regele, lectura, ciocolata si sampania. Din 1750, desi cei doi nu au mai avut nici un fel de relatie sexuala, Jeanne a ramas pana la moartea ei confidenta, sfatuitoarea si prietena regelui. S-a straduit sa priveasca detasata relatiile amoroase ale regelui, tratandu-si rivalele cu decenta si simpatie. Acesta a avut multe amante, dar relatiile sale se consumau departe de palat, in micul

conac Parc-aux-Cerfs, in care fusese instalata Marie-Louise O’Murphy de Boisfaily. Aceasta a facut odata imprudenta de a se adresa regelui numind-o pe  Jeanne  "old woman". Regele a fost de-a dreptul socat, iar Madame de Pompadour n-a ezitat nici o secunda sa ii interzica accesul la Curte, desi aceasta purta in pantece bastardul regelui. Din acel moment, regele ii facea vizite rare, costumat in nobil polonez, pana cand identitatea lui a fost data in vileag, iar amanta sloboda la gura trimisa in exil la tara. 

Nu dupa mult timp, regele a cazut iarasi in ispita cu Anne Coupier de Romanss care si aceasta i-a nascut un fiu, dar nici una dintre ele nu a putut sa o detroneze din inima regelui. In 1755, ministrul austriac de externe, contele Anton Wenzel Kaunitz, constient de rolul si influenta ei asupra regelui, i-a solicitat ajutorul in negocierile care au dus la semnarea Tratatului de la Versailes un an mai tarziu. A murit la 43 de ani de tuberculoza, iar regelui i-au trebuit 4 ani pana a uitat-o si a inlocuit-o cu o alta metresa, madame du Barry.

Numele ei a traversat secole datorita celor care s-au inspirat din viata ei si au transformat-o intr-un personaj fascinant:

opereta in 3 acte “madame de Pompadour” care ii apartine lui Rudolph Schanzer si Ernst Welisch, cele doua filme care ii poarta numele, primul ecranizat in 1927 care ii avea ca actori pe Herbert Wilcox, Dorothy Gish si Antonio Moreno , iar celalalt,  in 1931, cu Anny Ahlers, Walter Jankuhn si Kurt Gerron.

Si voi care credeati ca e usor sa fii amanta! Dar nici amantii nu mai sunt ce-au fost odinioara! Ha,ha,ha!!!!