Daca va-ntrebati ce m-a apucat, am sa va spun! Am citit un articol recent in care autorul ne sfatuia sa ne scriem amintirile in ideea in care, la batranete, sa nu uitam ca am fost odinioara tineri si fericiti, ca am avut momente de maxima desfatare, ca am invata, am calatorit, ne-am bucurat si am trait viata prin toata seria de intamplari ale caror personaje am fost voit sau mai putin voit, singuri, in pereche sau cu toata familia. Mie imi place sa calatoresc la nebunie! Si nu-mi doresc pentru mine, in modul cel mai egoist cu putinta, decat sa vad cat mai mult din lumea asta mare. Astazi va plimb la Venetia! Sariti in barca si puneti mana pe vasla!
Mi-aduc
aminte de un citat al lui Truman Capote care spunea: “Venetia este ca si cum ai
manca o intreaga cutie cu bomboane din ciocolata cu coniac dintr-o data”. Da,
poate fi una dintre senzatii. Ceea ce eu am simtit a fost o tristete adanca,
pentru ca este cel mai delicat si fragil oras pe care l-am vazut vreodata, cel
mai romantic si mai vulnerabil loc pe care l-am vizitat, cel mai trist in
incapatanarea sa de a-si afisa maretia intr-o lume in care nu-si mai gaseste
locul. Multi ii spun orasul indragostitilor, cine sunt eu sa ii contrazic? Mie
mi s-a parut metafora vietii, a efemeritatii ei. Si-am sa trec din metafore in comparatii, caci pare o batrana rafinata si inca eleganta, obligata sa isi
contemple frumusetea apusa in fiecare secunda ramasa, intr-o oglinda perfida in care priveste si isi zareste chipul de acum sute ani. Si ce frumusete, fara
egal! Veneam din Franta cu o furtuna galopanta in spate care inunda tot ce prindea.
La
o zi dupa ce am ajuns si noi, Piata San Marco era plina de apa si se mergea pe
barne. Cand am coborat din trenul care te lasa in gara Santa Lucia, habar nu aveam
de unde sa incepem, ne-a apucat o frenezie nebuna, si ne-am dorit sa vedem tot dintr-o
data, frumusetea imbraca atatea forme si culori ca ne era imposibil sa ne hotaram vreodata! Venetia este organizata in 6 cartiere, dispuse de-o parte si de alta
a Canalului Grande, principala
artera maritima a orasului.
El are mai mult de 150 de canale, unele ascunse
si accesibile doar pentru ambarcatiuni de mici dimensiuni. Canalele sunt captusite
si burdusite cu case vechi, adevarate capodopere arhitecturale care in mare
parte dateaza din sec. 13. Un labirint de stradute inguste de-a lungul carora
au fost ridicate case mici in stil gotic cu influente maure si bizantine.
Din
loc in loc descopeream in cate o piata in care se afla o mica biserica. Palatele
venetiene sunt amplasate de regula de-a lungul canalelor, iar apa le scalda
inca temelia. In fata majoritatii caselor era legata cate o barca supla si
frumos decorata, leganata de ape. Transportul pe apa este vital aici, atat din
punct de vedere economic, cat si turistic.
Sute de gondole stau “parcate” in
pontoane, frumos aliniate si colorate, asteptandu-si gondolierii si clientii.
Alte zeci de vaporase plimba lumea venita de pe toate continentele. Apa este cea care da personalitate orasului,
dar si cea care ii grabeste sfarsitul. N-ai cum sa faci abstractie de ea,
oricat ai vrea. Sunt zeci de stradute inguste si intortocheate, cu palate mici
si cochete, cu zeci de canale peste care sunt aruncate podete razlete, cel mai mare
si mai frumos dintre toate fiind Podul
Rialto, principalul pod care traverseaza Marele Canal.
El dateaza din 1591.
De pe acest pod se deschide una dintre cele mai frumoase panorame ale orasului
catre Grand Canale si palatele asezate in rand unul dupa altul, iar intre ele,
gratioasele gondole care fac balet pe apa.
In imediata lui apropiere se afla
principala piata comerciala a orasului care are o vechime de peste 1000 de ani,
Mercato del Rialto, un loc zgomotos
in care precupetii isi lauda marfa in tonalitati ridicate. Mirosul combinat de
mirodenii asiatice cu cele europene este unic, iar maniera in care venetienele
cochete, purtand cosuri impletite din rafie, negociaza si isi cara
zarzavaturile printre tarabe merita admirata. Piata este renumita pentru
fructele de mare si pestele descarcat direct din barci si legumele proaspete,
fructe si plante aromate. Asta imi aminteste de un citat al lui Gabriel Garcia
Marquez care spunea” uneori in fata unei acuarele cu Venetia, nostalgia
transforma in arome dulci de flori inmiresmate mirosul de mal de fructe de mare
putrezite pe canale”.
Piata San Marco,
cea descrisa atat de frumos de Napoleon drept: “salonul cel mai rafinat al Europei”
si poate singura legatura a Venetiei cu Bizantul, este cea mai mare piata a
orasului si, desigur, cea mai frumoasa. De jur imprejur sunt amplasate cele mai
importante cladiri din oras, toate decorate cu mozaicuri uimitoare, cu sculpturi delicat brodate in piatra pe fatade. Bazilica San Marco este locul
in care se presupune ca se afla inmormantat Apostolul Marcu. Daca vreti sa
vizitati interiorul, nu se percepe taxa, dar, daca vreti sa urcati in balconul
cladirii cu vedere in piata, platesti de te usuci! De aici se pot admira caii
furati de cruciatii venetieni de la Constantinopole in timpul celei de-a 4
cruciade din anul 1204.
Catedrala San Marco
se mandreste cu mozaicuri aurite de influenta bizantina. Mozaicurile care incep
din pardoseala si se termina in tavan sunt de o frumusete inegalabila si
dateaza din sec.12. Altarul Pala d’Oro sau Altarul de aur reprezinta piesa de
maxim interes. In interiorul ei se afla muzeul de tesaturi, obliecte de cult si
bijuterii vechi din perioada gloriei venetiene. Trebuie sa va inarmati cu
rabdare, caci e coada ca la Vatican! Alte lacasuri unde intrarea este gratuita sunt
Santa Maria del Salute si San Giovanni in Bragora, biserica in
care a copilarit Vivaldi. Atentie cum va imbracati, altfel nu veti putea intra
in interiorul lor!
Cea mai inalta cladire din piata si din oras
este Campanile, turnul construit intre 888
si 912 si inalt de 99m, pe fatada caruia
se afla un frumos ceas roman. Turnul este folosit drept clopotnita pentru
biserica din apropiere, punct de observatie pentru port si far pentru vasele
din larg. De aici se poate vedea intreaga laguna, pana la Lido.
Torre Dell Orologio, construit intre
1496 si 1506, este cel mai frumos turn al orasului.
Palatul Dogilor, simbolul administratiei si justitiei venetiene, se
remarca prin eleganta si rafinament desavarsit. Aici au locuit odinioara
conducatorii orasului. Intre zidurile sale au fost organizate locuinte pentru
dogi si apropiatii lui, birouri, judecatoria si puscaria.
Puntea Suspinelor leaga palatul de locul in care condamnatii erau
executati. Astazi el este vizitat de toti tinerii indragostiti care vin sa se
sarute sub podul care le promite dragoste eterna.
In piata sunt nenumarate restaurante
cu terase, magazine cu suveniruri incepand de la celebrele masti venetiene,
cristaluri delicate, pielarie de calitate pana la celebrele papusi venetiene
si vaze realizate din sticla de Murano. Daca sunteti curiosi, va recomand sa intrati
macar intr-unul dintre atelierele de sticlarie sa vedeti maestrii sticlari in
exercitiul functiunii. Merita! Atelierele se afla pe insula Murano sau “insula de
sticla” si trebuie sa urcati in vaporetto pentru a ajunge acolo. Acolo se vand produse din sticla de Murano la preturi cu mult mai ieftine decat in Venetia. Noi am
facut o croaziera pe Grande Canale la bordul unui vaporetto.
Aceste
ambarcatiuni reprezinta mijlocul de transport in comun din oras. Cel mai frumos
este seara, cand palatele sunt iluminate, iar soarele isi schimba culoarea si se transforma in umbre de
miere. Costul unei calatorii de o ora este de 6.5 euro. Un abonament de 12 ore
costa 18 euro si puteti vizita Venetia, Murano si Burano. Biletele se gasesc in
tutungerii (identificate prin T) sau la birourile Hello Venezia.
De pe vapor nu
se pot cumpara decat bilete pentru o singura calatorie! Smecheri italienii! Daca vreti sa mergeti la toaleta, mai scoateti
1.6 euro, DAR, daca va cumparati o cafea de 2 euro mergeti gratis la toaleta
cafenelei! Evident, nu in buricul orasului!
Gradinile Biennalei sau gradina interioara a Cazinoului
reprezinta oaze de racoare, iar intrarea este tot gratuita. Pentru iubitorii de
arta recomand Muzeul de arta
contemporana al americancei Peggy
Guggenheim, una dintre patroanele artei secolului 20. Aici pot fi vazute
tablouri semnate de Picasso, Dali, Magritte, Kandinsky si multi altii. In fiecare
zi, pe terasa muzeului este organizat un mic cocktail pe baza de prosecco (un
vn alb usor spumant) si lichior de portocale, denumit Aperol Spritz. Alte
galerii de arta pot si vizitate in cladirile patronate de Scuole Venetia, un melanj intre scoala de arte si institutie
sociala. In Venetia au existat 6 astfel
de scoli, in general sponsorizate de clasele profesionale avute, care
apartineau breslelor comerciale sau confreriilor comunitatilor straine. Palazzo Pisani, astazi Conservatorul de
Muzica, dateaza din secolul 17 si a fost folosit pentru filmarile serialului cu
James Bond. Celebrele costume de epoca specifice secolului 18, folosite in cadrul
carnavalului, sunt realizate intre zidurile inalte ale unei foste manastiri
ridicata in sec 13 care astazi a fost transformata in Inchisoarea de femei, situata nu departe de Biserica San Giovanni in Bragora. Tot aici se
produc haine contemporane, genti brodate manual cu paiete, bijuterii, perne din
brocart si alte accesorii. Produsele sunt comercializate in magazinele
venetiene, dar pot fi achizitionate si direct din manufactura. Daca aveti bani de cheltuit, cumparati bunuri autentice venetiene:
lampi originale din sticla marca Vittorio Costantini, dantela Martinuzzi, tesaturi fine marca Gaggio
sau bijuterii Attombri.
Daca nu aveti
bani de risipit, mergeti in Campo Santa Margherita, un loc in care sunt multe
buticuri, cafenele si baruri mici cu preturi accesibile. De aici mi-am cumparat
doua genti foarte frumoase, negociate la sange la 50 de euro bucata. Tot la
capitolul gratuitati intra si Muzeul de Muzica, gazduit in interiorul fostei
biserici San Maurizio in Campo San Maurizio. Aici poate fi vazuta colectia de
instrumente rare din sec 18 si 19, dar si aspecte ilustrare din viata si activitatea
artistica a lui Vivaldi. Venetia este gazda multor festivaluri renumite in toata lumea.
Carnavalul este cel mai frumos bal mascat din lume care dateaza inca din perioada Evului Mediu, dar a devenit traditie incepand din sec.18. El are loc in luna februarie, timp in care venetienii organizeaza adevarate petreceri mascate in zecile de palate private. Locuitorii lagunei imbraca haine medievale pretioase si se ascund sub masti cu penaje sofisticate. Toti isi etaleaza costumele in piata centrala. Timp de mai bine de-o saptamana, localnici si turisti petrec impreuna, participand la concerte gratuite organizate pe strazi, in piete, pe canale, admira parada gondolelor pe Grand Canale si focul de artificii lansat din Piata San Marco. Daca tot vorbim de gondola, luna septembrie apartine Festivalului Gondolelor care dateaza din 1274, iar ambarcatiunile frumos conservate sunt scoase la lumina intr-o defilare de proportii. Aprilie lanseaza provocarea Saptamanii Culturii, cand toate muzeele isi deschid portile fara taxe, inclusive Galleria dell'Academica unde sunt expuse lucrari apartinand lui Titian si Tintoretto. Palate, care de regula sunt inchise, sunt redeschise in aceasta perioasa publicului fara sa perceapa taxe. Cei care doriti sa vedeti actori celebri in carne si oase, veniti la Festivalul de Film de la Venetia, care incepe in august si se incheie in septembrie. Iubitorilor de arte frumoase le recomand bienalele de arta, fie ca facem referire la arhitectura, pictura, muzica, teatru sau dans. Celor amatori de muzica gregoriana le spun doar atat: Insula San Giorgio ora 11.00 in fiecare duminica. Daca vi se face foame sau sete, ocoliti centrul! O cafea costa 15 euro, o apa 10 euro. Cu cat te indepartezi de piata centrala cu atat scoti bani mai putini din buzunar! Daca va loveste iubirea si vreti voi o serenada in gondola, scoateti suta de euro pe putin! Sau mai bine cercetati site-ul: www.gondolavenezia.it , poate va trece! Daca aveti si alte informatii, dati-le mai departe! Inclusiv mie! Cine stie cand mai ajung acolo? Pana atunci, ne auzim data viitoare. Ma duc sa citesc. Pofta buna!
