Balcic

La 60 de km de Vama Veche, chiar pe tarmul Marii Negre, trecand granita in Bulgaria, se afla localitatea Balcic sau Balchik in limba bulgara. Zona de tarm cu climat mediteraneean se intinde peste dealuri.de culoarea cretei , formand coline cu terase pe care se insiruie case cu acoperisuri de tigla cu olane rosii. Un amfiteatru spectaculos este creat de turnurile moscheelor si minaretelor care inteapa cerul. Apa isi face loc  prin falezele de calcar, imbracand valea cu cascade care se revarsa intr-o perdea de apa prin vegetatia bogata. In perioada interbelica, turismul luase mare avant in acest loc unde tinerii veneau si practicau sportul sau pur si simplu se distrau pe plajele albite de soare. Comertul era in floare, motiv pentru care aici se aflau cladiri administrative si comerciale. Dar bijuteria locului era considerat cartierul turcesc, cu Ghemigi Mahle (adica mahalaua corabierilor).  Strazile inguste taiau colinele in lung si-n lat pe care urcau si coborau, leganandu-se agale, magarusii incarcati cu samare. Turcoaicele imbracate in salvari si acoperite in voaluri delicate infasurate in jurul capului, purtau papuci turcesti frumos colorati. Asta in vreme ce barbatii, costumati in strai specific, umpleau cafenelele turcesti fumand narghilea cu tutun aromat si beau cafea preparata la nisip. Traditia orientala se simtea la nivelul tuturor simturilor. Doar larma copiilor  galagiosi, care faceau tumbe, rasturnau totul in cale in goana lor nebuna, tipau si cereau bacsis, curma linistea din jur. Mai sus, se contura in zare, cartierul de vile apartinand artistilor de teatru, pictorilor si oamenilor politici refugiati din capitala intr-o lume boema care traia la o alta viteza. In perioada 1913 – 1940 teritoriul a apartinut Romaniei, dar, dupa 1940, Cadrilaterul a fost anexat Bulgariei, impreuna cu Balcic. Pentru o perioada, oraselul a fost cunoscut sub denumirea de Orasul Alb, datorita dealurilor albe care imprejmuiesc orasul, fapt de unde se trage si numele de Coasta de Argint a tarmului bulgaresc. Daca urmarim linia falezei spre sud, tinand drumul cimitirului, cu pietre cioplite simplu, imprejmuite cu gard pitic, din piatra, se ajunge la intrarea Palatului Reginei Maria, denumit de turci Tenha Iuvah (cuibul izolat).

La intrarea principala, flancand poarta, strajuiesc doua mine marine dezarmosate, care par a proteja domeniului regal. Aici se afla Castel “Cuibul linistit”, resedinta preferata a Reginei Maria a Romaniei. O alee pietruita se deseaza printre copacii umbrosi si vegetatia luxurianta, atent aranjata, pana la castelul cu elemente bizantine, frumos articulat de un minaret, situat pe malul marii. Parcul a fost structurat in gradini suspendate, impodobite cu cascade. Aleile sunt pavate cu lespezi de piatra naturala si puncteaza treceri pietonale peste canale de apa curgatoare care brazdeaza aleile. Intre ele sunt plantate flori multicolore si arbusti meridionali.

Parcul este impodobit cu vase vechi de ceramica, de dimensiuni si forme variate. Pe faleza sunt amplasate scaune venetiene din piatra sculptata si lustruita. Intre ele troneaza un fotoliu de piatra pe care se afla cioplita coroana Romaniei si un M stilizat . In multe locuri in parcul regal apare laitmotivul batut in piatra: “Aceste locuri minunate le-am faurit cu ajutorul bunului meu prieten Carol Gutman”. Lucrarile acestui parc au durat aproape opt ani. Plantele au fost aduse din Europa meridionala (Italia si Spania) si din Asia Mica. Cel care a creat acest loc de vis a fost Carol Gutman , un renumit peisagist vienez, care ulterior a fost angajat ca arhitect horticol permanent al Reginei Maria. Conceptul oriental al Palatului Regal de la Balcic i se datoreaza renumitului arhitect E.Gunes care a proiectat nu numai castelul, dar si pavilioanele adiacente: Vila Dalga sau “Pavilionul Printului Niculae”, Casa Intendentului, Pavilionul de odihna, Pavilionul Administratiei, cladirea Corpului de Garda, Salonul Cinematografic, Ciuperca, Pavilionul Granicerilor, Pavilionul Principesa Ileana. Castelul este imprejmuit de o gradina  botanica unica in Europa centrala si de est, datorita colectiei de cactusi. Locul a fost descoperit de Regina Maria in 1924, motiv pentru care si-a cumparat un domeniu pe care si-a construit caminul potrivit sufletului sau alcatuit din Castel, Capela Stella Maris si gradina botanica. Planurile arhitecturale au fost realizate de Augustino si Amerigo, doi arhitecti italieni, care au fost secondati de peisagistul Jules Jany din Elvetia. Desi inceputa in 1924, constructia a fost finalizata in 1936. Ca sa intrati pe domeniu, va trebui sa intrati pe sub arcul triumfal cunoscut sub denumirea de Ghereta santinelei. De-o parte si de alta se pot vedea locurile destinate santinelelor care pazeau intrarea pe domeniul regal. Nu departe de intrare se afla  Fantana de argint. Dar imaginatia decoratorului peisagist a tinut sa aduca orientul pe domeniul regal, motiv pentru care  a creat celebra Gradina a lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc, care face legatura intre Fantana de argint si Vila Sageata albastra. Gradina nu trebuie ratata deoarece adaposteste o colectie unica de cactusi in aer liber, de fapt cea mai mare colectie din Sud-Estul Europei. 

Trebuie facut un popas la Coltul "Magnolia" si la Templul Apei, o constructie realizata din arcade pictate pe interior, sustinute de coloane impresionante, care imbratiseaza de jur imprejur bazine umplute odinioara cu apa.  Parcurgand distanta de la templu spre Capela Stella Maris se traverseaza o superba gradina cu trandafiri.

Inainte de intrarea in capela in care regina dorea sa fie pastrata inima sa dupa moarte, calatorul are de urcat cateva trepte de piatra. Pe o placa de marmura alba , acoperita partial de iedera, este mentionat faptul ca domeniul a fost construit de Regina Maria. Interiorul este frumos pictat. Langa capela, proiectantul a realizat o curte mica, cu o fantana si pietre funerare crestine. Pe domeniu mai pot fi vizitate  Izvorul Sfant, Gradina Ghetsemani, alcatuita dintr-o colectie de arbori pitici, Aleea Valului Albastru,  Digul catre mare, Gradina "Curtea englezeasca". O priveliste superba se deschide langa Cascada.

Raul isi arunca apele involburate de la o inaltime de noua metri. Terasele de piatra ale cascadei au o inaltime de 14 metri si au fosta ridicate intre anii 1929 si 1931. Apa se scurge de pe o terasa pe alta, imprejmuita de o parte si de alta de maluri inalte, acoperite cu salcii si flori. Cele doua maluri sunt unite de “Puntea Suspinelor” care traverseaza cascada. In apropierea acesteia se afla Vila "Moara" si Vila "Salon". Moara veche a fost transformata in bucatarie moderna.  Aici se preparau mancarurile pentru regina. In imediata vecinatate a bucatariei se aflau salile destinate servirii mesei: una pentru regina si suita ei, cealalta pentru personalul castelului.  Vechea moara exista anterior inceperii constructiilor din interiorul domeniului. In imediata lor apropiere se afla un loc special amenajat, destinat unei odihne bine meritate pentru regina si oaspetii ei. Acest loc este numit Tronul Reginei Maria. Aici este amplasat un fotoliu din marmura, amplasat la umbra unui copac, avand in fata sa  o masuta din piatra.

Acesta era un loc preferat al Reginei, de aici putand admira marea in toata spledoarea ei. Apa din Gradina Divina izvoraste dintr-o cismea cu trei guri de scurgere, care simbolizeaza cele trei fete ale lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Aceasta cismea se afla pe domeniu din anul 1863 si a fost amenajata astfel incat sa simbolizeze Casa Milosteniei  din Ierusalim.Deasupra cismelei este scris: ”Beti sanatosi din apa limpede de la aceasta cismea noua, ridicata cu ajutorul lui Asan Ugli, fiul lui Holed aga”. Dincolo de gradinile suspendate, la poalele dealurilor  plantate cu vita-de-vie, smochini si curmali , potecile coboara spre plaja,  spre  bisericuta Stella Maris, cladita din piatra, cu un acoperis de olane turcesti sustinut de bolti zidite in caramida.

Portile realizate din tamplarie metalica sunt protejate cu grilaje de fier forjat. Ferestrele sub forma de  arcade ogivale sunt prevazute cu vitralii colorate prin care razele de soare se joaca in forme multicolore. Picturile interioare sunt realizate de pictorii Atanasie Demian si Tache Papatriandafil.

Despre aceasta capela, Regina Maria, scria: "Stella Maris, cea mai mica biserica din tara; un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, l-am cladit, pentru ca Stella Maris imi sta inainte ca un simbol al vietii mele; un altar ridicat unei marturisiri de credinta care nu e a mea, intr-o tara unde am fost odata straina si pe care mi-am insusit-o prin bucuria, suferinta, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult”. Regina a decis sa fie inmormantata, in straie de culoare violet, la Curtea de Arges, dar inima ei sa ramana aici, in bisericuta. La 100 de metri de Stella Maris, se afla Casa de Piatra. 

Tot pe domeniu se afla si Mormantul Reginei Maria care este amplasat ceva mai sus de castel, intr-un loc ferit de privirile curioase, dar de unde se deschid niste privelisti ametitoare catre mare. Mormantul este sapat in stanca si personalizat cu o cruce pe care sta incrustata povestea reginei.

Crucea mormantului este una dintre cele mai interesante din complex. In centrul frescei centrale se afla un cerc, despre care se spune ca inscrisul din interior descrie viata ei. “...am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii. ... In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dea lungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria.” (Testamentul Reginei Maria).

Aici si-a dorit regina sa se odihneasca in eternitate. Conform dorintei reginei, in anul 1938, aici i-a fost depusa inima. "Am cerut fiului meu, Regelui Carol al II-lea, ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica pe care am cladit-o la marginea marii. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, as dori sa mai poata veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. (...) Stella Maris nu va fi loc de ingropaciune si nici de intristare, iar cei ce vor veni, sa paseasca pe o alee de crini." Regina Maria a murit in seara zilei de 18 iulie 1938 la Sinaia. Inima sa a fost depusa intr-o caseta de aur si a fost adusa in gradinile de la Balcic. In 8 septembrie 1940, la doar o zi dupa ce Cadrilaterul era redat Bulgariei, caseta cu inima Reginei Maria a fost scoasa din capela Stella Maris si predata aghiotantului Eugen Zwidinek care a adus-o in Romania. Domeniul este imens si merita vazut in tihna. Frumusetea parcului este evidentiata prin vase antice, banci din piatra plasate strategic in apropierea unor chiparosi zvelti. Parcul adaposteste peste 3.000 de specii de plante exotice, unele dintre ele rare, si o colectie de 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din Europa. Din acest motiv, in 1955, gradina a fost preluat sub protectia directa a  Universitatii din Sofia. “Cuibul Linistit” este o vila cu influente maure si mediteraneene, dar imprumutand elemente din arhitectura locala, alcatuita din ziduri cu pereti albi si acoperisuri cu tigla rosie strajuite de un minaret indraznet.

Castelul este amplasat foarte aproape de mare, despartit de faleza. Aici a locuit regina.  O data ce se trece pragul, ochiul vigilent va descoperi  un interior modest, dar cochet. Palatul are ziduri albe si groase, strajuite de usi masive din lemn sculptat, bine pastrate si conservate din perioada in care regina locuia aici, cu camere putine.  Camerele sunt cochet decorate cu divane turcesti si candelabre enorme.  Cateva piese de mobilier care au apartinut  reginei inca mai pot fi admirate: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si un semineu.

La parter se afla trei incaperi special amenajate pentru Regele Ferdinand: cabinetul, salonul si dormitorul. Un gong masiv din bronz trona in salonul cel mare de primire in care erau expuse vase antice in vitrine. Castelul avea trei verande de unde marea putea fi admirata. Din dormitorul reginei, treptele te conduceau spre terasa inelara a minaretului. In aceasta parte a complexului regal a fost construita o imitatie a celebrului labirint cretan, realizat cu materiale aduse din Insula Creta.  Labirintul a fost realizat dupa un proiect al elvetianului Jeul Jani in 1926. De asemenea a ramas intacta baia de marmura, cu cada ingropata in piatra, cu chiuveta si masuta de toaleta.

Sub directa supraveghere a reginei, castelul de la Balcic devenea tot mai frumos. A fost o mare iubitoare de arta, motiv pentru care a supravegheat din aproape decorarea domeniului in tendintele moderne ale timpului sau, fiind o promotoare a curentului Art Nouveau. Prezenta reginei a dus la un avant economic real al zonei, motiv pentru care locuitorii o pretuiau si ii spuneau “Sultana”. Numele acesta i se tragea de la faptul ca vila, denumita de localnici castel,  aduce cu arhitectura musulmana, iar turnul seamana cu un minaret. Regina nu se sfia sa se plimbe singura prin oras si sa ajute persoanele nevoiase. In perioada interbelica, locul a devenit atelierul de creatie pentru multi artisti , cu preponderenta pictori, care isi petreceau vara aici: Petrascu, Samuel Mützner, Cecilia Cutescu-Storck, Tonitza, Grigorescu, Stefan Dumitrescu, Darascu, Pallady, Rodica Maniu, Ressu si multi altii.

In fiecare vara, la Balcic,  se refugiau peste 150 de pictori. Lumea buna frecventa localurile la moda, restaurantele Elita si Caramitru, renumita cafenea Mamut. Datorita renumelui acestei localitati, in 1926 a fost infiintata Universitatea Libera Coasta de Argint, unde au predat mari intelectuali romani: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga. Administratia a speculat aceasta oportunitate pentru oras, de aceea a improprietarit multi  oameni de cultura, care si-au ridicat case aici. Cine a citit romanele Cellei Delavrancea a retinut faptul ca sora autoarei,  arhitectei Henrieta Delavrancea Gibori, a proiectat numeroase cladiri in aceasta zona.  Regina Maria a iubit locul pe care si-a pus amprenta , la fel cum a iubit si Bran-ul dupa cum singura marturisea: "Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea".

Din pacare pentru Romania si istoria ei, acest castel nu ne mai apartine. Vizitatorului i se mentioneaza in prezent ca acest castel a apartinut unei regine, dar niciodata nu se spune carei regine. O granita ne desparte de acest loc, dar curiosilor le recomand sa o treaca pentru a parcurge astfel o pagina din istoria Romaniei.

Cei care vor dori sa vada imagini din Balcic-ul de astazi, va recomand fotografiile realizate de Daliana Iacobescu:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.116402518373546.20047.100000113947963&type=3

si

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.116472968366501.20064.100000113947963&type=3

 

Trebuie sa imi fac mea culpa! Din anul 1988, eu nu am mai ajuns la Balgic. O cititoare din Galati, care mi-a trimis un comentariu si careia ii multumesc, m-a tras, pe buna dreptate, de urechi si mi-a scris printre altele:
"Imi pare rau, dar eronat ati consemnat ca bulgarii nu precizeaza anume carei regine i-a apartinut castelul. Din contra, chiar am cumparat frumoasele fotografii ale reginei cu cadranul tricolorului romanesc. Ba mai mult, toate punctele de interes turistic sint prevazute cu informatii detaliate scrise si in romaneste.
Haideti sa nu fim rai. Istoria nu o facen noi si teritoriul acela nu poate fi considerat romanesc doar pentru ca vremelnic, si doar pentru 40 de ani a apartinut Romaniei..."
Din respect pentru cititori, imi cer scuze ca am persistat in ideea ca timpul si regimul politic nu schimba mare lucru intr-o tara. Distinsa doamna m-a atentionat aspura faptului ca si eu am ramas blocata intr-o perioada care a trecut demult. Vremurile sunt altele. Aveti dreptate si va multumesc. Nu stiam ca intre timp, in alte tari, lucrurile se schimba in bine! Ce pacat ca doar la altii.