Cu ce pantofi calcam lumea in picioare?

Un imparat avea 12 fete, una mai frumoasa decat alta, dar pe cat de frumoasa erau, pe atat de misterioase pareau. In fiecare noapte se strecurau afara din palat, iar dimineata slujnicele gaseau aliniate in fata usii 12 perechi de pantofi cu pingelele rupte. Imparatul, exasperat, a dat sfoara-n tara ca cel care va afla unde isi rup papucii printesele va putea sa isi aleaga drept soata pe una dintre ele. Multe capete au cazut sub securea gadelui, caci frumusetea fetelor era neasemuita, iar regatul mare si manos. Petitorii se schimbau zilnic la usa iatacului, iar imparatul ii gasea dormind dusi a doua zi dis de dimineata, caci fetele sagalnicele isi imbiau petitorii sa bea dintr-o licoare care ii adormea pe loc. Pana intr-o zi, cand un flacau sarac s-a incumetat sa stea si el de paza in fata usii iatacului unde dormeau printesele. O baba il sfatuise sa nu bea din pocalul oferit de acestea, ci doar sa se prefaca, iar apoi sa ia urma fetelor strangand dovezi. Povestea spune ca tanarul s-ar fi insurat cu fiica cea mica si-a ajuns dupa niste ani un vestit si viteaz imparat.

Povestea zilelor noastre spune ca rar familiile fac mai mult de doi-trei copii, dar orice fata are in dulap mai multe perechi de pantofi pe care ii considera nepretuiti simtindu-se o mica printesa. Caci joaca asta cu pantoful si printesa, fie ea reala sau inchipuita, dateaza din vremuri stravechi. In Egiptul antic, persoanele instarite aveau privilegiul de a purta celebrele sandale cu bot ascutit, preluate mai apoi de catre curtezanele Imperiului Roman. Frumoasele curtezane venetiene considerau pantoful un element de seductie absolut esential in ritualul  

amoros, iar Regina  Maria Antoaneta detinea o colectie impresionanta de pantofi pe care si-i asorta cu tinutele vestimentare. Dar incaltamintea cu toc nu era apanajul sexului slab. Istoria consemneaza faptul ca Sahul Abbas al Persiei purta incaltaminte cu toc intr-o maniera cat se poate de naturala. De aici pana la moda care a cutremurat curtile regale ale Europei nu a mai fost decat un pas, tocul devenind un element care iti garanta rangul si pozitia sociala. Absurdul situatiei a mers pana acolo incat Regele Soare a decretat ca pantofii rosii sa fie purtati doar de nobilime, dar niciunul dintre ei sa nu-si comande incaltari cu tocurile mai inalte decat ale lui.

Prin anii 1500, designerul Paul Vivier avea sa ii confectioneze Ecaterinei de Medici primii pantofi cu toc pentru intalnirea cu Regele Henric de Valois, viitorul rege al Frantei. Regina era scunda, avea putin peste 1.50cm inaltime, si nu era deloc obisnuita sa poarte incaltari cu toc inalt. Designerul a introdus o tija de metal in toc, astfel incat, oricat de tare s-ar fi balansat pe tocuri, acestea sa nu se franga. Genialii pantofi semnati Vivier aveau sa devina atat de populari incat pana la sfarsitul sec 15 numerosi pantofari au inceput sa confectioneze manual pantofi cu toc. 

Tocul cu tija metalica a continuat sa fie popular pana in zilele noastre doar pentru simplul fapt ca i-a oferit stabilitate. In 1900 masinile aveau sa preia migalosul proces de confectionare de incaltari cu toc. 

In 1906, Andre Perugia  a fost primul designer care a produs pantoful cu toc cui. Pasiunea pentru pantofi avea sa atinga apogeul in perioada in care Coco Chanel scurta lungimea fustelor, oferind barbatilor posibilitatea sa admire gleznele delicate ale femeilor. Tendintele noii mode avangardiste reprezentata deopotriva de catre Coco Chanel si Paul Poiret aveau sa traverseze oceanul si sa se afirme in lumea vedetelor americane, toate innebunite sa detina cel putin o pereche de pantofi semnati de catre Salvatore Ferragamo cel care a botezat tocul "stiletto". Reteta succesului a fost preluata de catre alti designeri in tendinte precum Roger Vivier, unul dintre descendentii casei Vivier, Reme Manciani, Manolo Blahnik si multi altii. Totul se intampla prin anii 1930 cand a inceput perioada diversitatii de forme, culori si modele. Daca pentru Coco Chanel pantofii trebuiau sa fie minimalisti si comozi, pentru Christian Louboutin reprezenta un exercitiu de imaginatie cu surse inepuizabile de inspiratie. Tocul cui, aparent de forma unui stilet, varia de la 2.5 cm pana la 25 de cm si a avut mai multe perioade de succes. 

Anii 1950, colectia de pantofi creata de catre Roger Vivier pentru Casa Dior avea sa cucereasca definitiv publicul feminin cu acel pantof din satin brodat cu diamante si coral, el fiind si creatorul perechii de pantofi pe care Regina Elisabeta a II-a a purtat-o la ceremonia de inaugurare. In 1960 o data cu ascutirea varfului pantofului, stiletto a cucerit definitiv lumea actritelor de pretutindeni. Au trecut alti 10 ani pana cand pantoful cu toc cui si varf ascutit a ajuns sa fie purtat de catre femeile din lumea intreaga. De atunci, designeri priceputi si-au legat destinul de pantoful cu toc cui: Manolo Blahnik, raspunzator de curentul lansat de catre Sarah Jessica Parker, 

Cristian Louboutin,

Jimmy Choo, 

Alexander McQueen, 

Casadei, 

Chanel,

Gianmarco Lorenzi, 

Gucci,

Prada, 

Kandee Shoes,

Kate Spade, 

Oscar de la Renta, 

Doce Gabana,

Renee Caovilla,

Nicolas Kirkwood, 

Tom Ford, 

Valentino

 sau Yves Saint Laurent. 

Cand ma uit la toti acesti designeri si la modelele pantofilor semnati de ei imi dau seama ca fericirea poate imbraca atat de multe forme si culori! La preturi usturator de mari. Poate de aceea reprezinta o stare de gratie. 

Nu toti avem lumea la picioare si fiecare dintre noi o calca in picioare. Acum depinde, unii desculti, altii in pantofi. E drept ca putini isi permit un moft.  Noi sa fim sanatoase. Pana la urma, viata ne obliga sa ne multumim si cu mai putin.