Motto: „Mai bine izgonit din gradina
raiului dar cu Eva, decit in gradina raiului fara ea.“
Mark Twain
Dragostea a schimbat intotdeauna destinele oamenilor, a inaltat sau a coborat
in abis sufletele umane. A innobilat sau a devastat caractere. Acelorasi
furtuni neprevazute a fost supusa si povestea de dragoste dintre Carol si Elena
Lupescu, cand destinul a pus la cale intalnirea dintre principele Carol al
II-lea, viitor rege si dictator de Hohenzollern si Elena Lupescu, femeia cu
ochii verzi si parul de foc. O intalnire care avea sa schimbe destinele multora
si care a marcat, de fapt, inceputul unei tumultuoase povesti de
iubire pana la moarte.
Carol al II-lea s-a născut la 15
octombrie 1893, si a fost unul din cei 6 copii ai regelui Ferdinand si al
reginei Maria. El mai este cunoscut sub numele de Carol Caraiman. Dupa o
tinerete zbuciumata, marcata de numeroase scandaluri, de exil si de nu mai
putin de patru renuntari la tron, Carol al II-lea a fost proclamat Rege la 8
iunie 1930. A domnit timp de 10 ani, iar in septembrie 1940, a fost nevoit sa
abdice, lasand tronul fiului sau, Mihai. Carol a avut o viata extrem de
controversata si de disputata. A iubit aventura, dar mai cu seama femeia. Prima
data a abdicat de la tronul tarii în 1918.
Nu mult timp dupa reincoronarea sala
tron, a fugit cu iubita sa de atunci, Ioana Lambrino, la Odessa, în
august 1919, abdicând pentru a doua oară. Ioana Maria Valentina Zizi Lambrino
era fiica unui general român cu care Carol s-a casatorit si au avut
un fiu, Mircea Gregor Carol Lambrino.
Dar căsătoria lor, îndelung
contestată si blamata atat de aristocratia din tara, dar si de reprezentantii
curtilor regale din Europa, a fost anulată prin sentinţa Tribunalului Ilfov,
din 1919, motiv pentru care Carol a revinit în ţară la 10 martie 1921 şi s-a
căsătorit cu prinţesa Elena.
Printesa făcea parte din casa regală
a Greciei si era fiica regelui Constantin. Impreuna au avut un
singur fiu, pe Mihai, născut în 1921, viitorul suveran al României. Fire
patimasa, Carol era predestinat sa iubeasca femeia nu din postura unui partener
devotat unei iubiri, ci din cea a unui amant care avea nevoie de provocari.
Astfel, dupa aproximativ 5 ani de casnicie, in 30 decembrie 1925, regele a
abdicat pentru a treia oara si a plecat sa-si traiasca ultima iubire la Paris
alaturi de Elena Lupescu.
Elena Lupescu, fosta Tampeanu prin
casatoria cu un ofiter roman, s-ar fi numit de fapt Magda Wolf sau Duta
Grunberg. A avut de asemenea numeroase poreclele: “Inalta Doamna”
pentru camarila regala, “Femeia nefasta” pentru inamicii politici, “Duduia”
pentru apropiati, sau pur si simplu “Lupeasca”. Ea s-a născut in1899, la Iaşi,
si era fiica farmacistului evreu Nicolas Grumberg Wolf, care şi-a schimbat
numele în Nicolae Lupescu. Mama ei, Eliza Falk, evreica si ea, traise la
Viena. Dupa casatorie, a renuntat la iudaism si a devenit romano-catolica.
De cand era mica, Elena atragea atentia prin frumusete si inteligenta.
Tatal, decis sa-i ofere copilei sansa
de a ajunge promovare mediul select al burgheziei, a inscris-o pe
Elena la vestita scoala Pitar Mos din Bucuresti, o şcoală de
prestigiu în acele timpuri, institutie care promitea fetelor din familiile
burgheze drumul cel mai usor catre inalta societate . Aici maicile de
nationalitate germana le invatau pe tinerele domnisoare un pic de
germana si franceza, le initia in tainele gospodariei, exersau arta
conversatiei cuviincioase, mai exact le transmiteau toate cunostintele necesare
ca tanara sa faca fata in mod onorabil conversatiilor purtate in cercurile
mondene bucurestene. Duduia era descrisa ca fiind o tanara cu
un corp plinuţ, piele albă, ochi verzi şi păr roşcat. In timp, s-a transformat
intr-o femeie îndrăzneaţă, avida de putere, dornica de lux, o fire
careia ii placea sa domine in interes personal. Cand a terminat scoala,
tanara avea lumea la picioarele ei. Stapanea arta seductiei, atragea cu usurinta
atentia, se purta cu dezinvoltura in saloanele frecventate de lumea buna si
nu-si dorea de la viata decat doua lucruri: faima si bani. Era des invitata
atat in cercurile din preajma familiei regale, cat si in cele mai
putin onorabile, care se stangeau in jurul deja celebrului Cazinou din
Sinaia. Pentru tanara femeie doar doua aspecte contau: statutul social si
banii, motiv pentru care a decis sa se casatoreasca cu locotenentul Tampeanu
din Regimentul de Vinatori al printului Carol. Rolul de sotie nu a
impiedicat-o sa isi reia vechile prietenii, dar si vechile
naravuri. Nu incearca sa mascheze pornirile catre
dezmat, drept pentru care, in casa lor, continuau petrecerile cu
admiratori si escapadele amoroase, motive temeinice ca tanarul sot sa
ajunga subiect de ironii printre colegii de regiment si sa divorteze in
1920. Elena Lupescu , femeie puternica si ambitioasa, si-a reluat o data cu
numele de fata si viata mondena de dinaintea casatoriei. Probabil
ca, fara Posmantir, nu ar fi ajuns niciodata sa-l cunoasca pe principele Carol,
care si-a jucat rolul deopotriva si de cucerit, dar si de cuceritor. Posmantir,
un fotograf de albume deocheate, i-a prezentat-o monarhului în ziua
de 14 februarie 1925, la cinematograf. Posmantir,
care se ocupa cu producerea unor jurnale de stiri si a documentarelor de
propaganda, avea o mica afacere cu filme pornografice si albume cu
femei pentru plasarea lor ca dame de companie. Elena pozase si ea pentru albumul
lui, fotografiile sale nud fiind mai tirziu recuperate din strainatate cu sume
importante. Carol al II-lea se numara, in anii ’20, printre clientii lui
Posmantir. Acesta se bucura de favorurile regale, insotindu-l pe print in
calatorii si plasindu-i in mod curent femei. Era deja cunoscut
apetitul sexual neobisnuit al principelui, precum si nenumaratele
sale legaturi amoroase. Duduia stia si ea, ca toata lumea de altfel, ca
principele Carol suferea de priapism si avea un trecut sentimental rasunator: o
casatorie cu Zizi Lambrino, pentru care fusese gata sa renunte la prerogativele
de print mostenitor, casatorie anulata de Casa Regala, legaturi sentimentale
raspindite peste tot in Bucuresti. Desigur ca, pe vremea aceea, casnicia lui
Carol cu sotia sa, printesa Elena, nu putea fi catalogata decat una esuata.
La inceput, Carol
se intalnea cu Lupeasca în casa colonelului Tăutu , dar mai apoi, el i-a
cumparat un imobil pe strada Mihai Ghica. Principele a fost informat inca
de la inceput cu privire la trecutul furtunos al iubitei sale, dar asta nu l-a
impiedicat sa se indragosteasca peste urechi de ea si sa faca eforturi
deosebite sa pastreze aparentele sociale. Ceea ce toti numisera o
aventura, se transforma incet , dar sigur, in iubire. Chiar si pentru Elenei,
femeie patimasa si naravasa , noile sentimente creau confuzie , iar in aceasta
etapa marcata de neliniste, l-a inselat pe principe chiar in „casa
lor“, fapt care a pus la indoiala fidelitatea si sentimentele ei
reale fata de Carol.
Printesa Elena a
incercat sa-si refaca mariajul, rugindu-l pe Carol sa mearga impreuna cu ea si
fiul lor, Mihai, la Sinaia, sa locuiasca la Castelul Peles. Principele a
ezitat, nu stia ce sa faca: sa-si faca datoria de sot si sa-si
paraseasca amanta sau sa-si infrunte sotia si sa ramana in capitala?
Femeie versata si decisa sa isi mentina statutul castigat, Duduia a venit cu
ideea salvatoare pentru iubitul ei, indemnandu-l sa plece la Sinaia, dar sa
il insoteasca in taina si ea. Situatia de compromis i-a suris
regelui, iar, la foarte scurt timp, pentru toti locuitorii din
oras nu mai erau un secret intilnirile lor nocturne in cabana de la
marginea padurii. Masina cu insemne regale putea fi vazuta de oricine
trecea prin fata manastirii Sinaia, aflata in apropierea cabanei. Disperata de
escapadele sotului ei si real deranjata de barfele care o urmau peste tot,
Printesa Elena l-a incuiat intr-o seara pe Carol in camera sa, in
timp ce acesta se pregatea sa plece, dar el a reusit sa iasa, sarind din
balconul de la etajul I. In cadere, si-a rasucit glezna, dar acest fapt nu l-a
oprit ca, schiopatind, sa se grabeasca spre casa in care urma sa isi
intalneasca iubita.
Multi sunt de parere ca, daca atunci
nu i s-ar fi declarat razboi deschis de catre cei care voiau sa o indeparteze
definitiv de principele mostenitor, poate Lupeasca s-ar fi multumit
cu statututl de amanta oficiala. Dar ea a considerat acest fapt provocarea
vietii sale si a ales sa lupte, singura, impotriva tuturor. Ranita
in orgoliu, dar decisa sa invinga ar fi afirmat: „Mai degraba as muri, decia
sa-l abandonez!” Si a castigat oferindu-i principelui linistea pe care acasa nu
o mai gasea, intelegerea de care nu se mai bucura, caminul pe care nu il mai
avea, dragostea pe care numai el o intelegea si aprecia.
Ea a fost femeia care l-a iubit, in
vreme ce sotia sa l-a dispretuit. Duduia si-a jucat cartea cu disperarea
femeiii indragostite, decisa sa speculeze toate sansele pe care le are si sa le
transforme in atuu-uri personale. Atunci cand presiunile Casei Regale si ale
politicienilor, decisi sa puna capat acestei relatii, au devenit insuportabile,
au decis sa fuga impreuna din tara. Carol a trimis o scrisoare tatalui sau,
regele Ferdinand, prin care renunta la toate prerogativele sale de mostenitor.
„Va rog ca, prin aceasta declaratie, sa primiti ca renunt la toate drepturile
mele de principe mostenitor al Romaniei… Spre a nu produce vreun neajuns in
viitor, dati ordin sa fiu sters dintre membrii familiei domnitoare a Romaniei si
sa mi se acorde numele sub care imi voi alcatui noua stare civila.“
Presa de scandal a vremii inregistra
un nou gol mediatic: printul indragostit renunta, pentru a doua
oara, la tron, de data asta pentru o femeie cu un trecut detestabil. Trei
ani mai tarziu, regele si regina divortau.
In 1927, cand regele Ferdinand a
murit, tronul i-a revenit nepotului sau, Mihai, tutelat de o regenta, fapt care
i-a permis lui Carol, in 1930, sa se reintoarca in tara, sa-si inlature fiul
de pe tron si sa se proclame rege.
Obligat de circumstantele politice
din tara sa isi lase iubita la Paris, aceasta, disperata si macinata de
nesiguranta, a decis sa se intoarca in tara fara permisiunea noului rege . Uimit,
magulit si amuzat de dovada de iubire care o impinsese pe Duduia sa ia aceasta
decizie, o asunde o vreme in Foisorul Palatului Peles. Dar relatia lor era de
notorietate internationala, motiv pentru care, acest aranjament copilaresc este
descoperit in foarte scurt timp. Au urmat zece ani de domnie a lui Carol,
dar zece ani in care Duduia conducea.
Nenumarate zvonuri aparusera cu
privire la jocurile sale de culise: cumpara oameni influenti, spiona, facea
afaceri, castiga puterea cumparand-o cu bani sau oferind placeri interzise in
dormitor. Influenta amantei la nivel politic a fost pregnanta si
lipsita de bun augur, de vreme ce toti apropiatii casei regale spuneau ca
ii controla deciziile. Spre sfirsitul anilor treizeci, puterea
cuplului Carol-Lupescu in viata politica si sociala a inceput sa se destrame. A
urmat o epoca extrem de agitata in viata politica romaneasca marcata de mari
scandaluri de coruptie, atentate, asasinate politice, campanii de defaimare.
Atunci regele a scos în afara legii partidele politice, înfiinţând
partidul unic, Frontul Renaşterii Naţionale, a acceptat divizarea României
Mari, înfăptuită cu trudă de tatal sau, regele Ferdinand. Duduia a
dat startul unui sir de razbunari prin ordonarea asasinarii lui Corneliu Zelea
Codreanu şi a altor 13 legionari.
Miniştrii i-au au cerut deseori s-o
alunge, dar regele a rămas neînduplecat, subjugat de farmecele iubitei sale.
După ce a ordonat arestarea şi asasinarea legionarilor, ţara era într-o
continuă fierbere, astfel incat Carol a dispus înlocuirea premierului Gigurtu
cu generalul Ion Antonescu. Pentru restabilirea liniştii în ţară, noul premier
i-a cerut regelui să abdice, în noaptea de 6/7 septembrie 1940, in vreme ce,
in stradă, mulţimea furioasă cerea plecarea urgentă a regelui contestat.
Lupeasca a trebuit sa stranga in graba cele mai valoroase lucruri: bijuterii,
bani, 41 de tablouri de valoare şi aur. Întreg bagajul a încăput în 12 vagoane.
Pe traseu, gărzile nu au mai dat onorul, deja tuturor le era lehamite de regele
marioneta si amanta hrapareata. S-au urcat în tren în gara Băneasa,
iar până la Lugoj trenul a mers fără incidente. Regele a fost avertizat că
legionarii îl vor aştepta la Timişoara şi nu vor lăsa să iasa garnitura din
tara dacă Duduia nu va fi dată jos, pentru a fi arestată, judecată şi executată
pentru toate relele făcute în atâţia ani. Marele lor noroc a fost acela că
mecanicul de locomotivă nu a oprit trenul in Timisoara, din motive care
nu s-au aflat niciodată, desi ferestrele vagoanelor au fost spulberate de
focurile de arme ale legionarilor care ii asteptau pe peron. Culcati pe jos,
Carol si Duduia au scapat nevatamati si cu averea la purtator si au ajuns
într-un final la Veliki Kikinda, pe teritoriul iugoslav. Aici
geamurile distruse au fost înlocuite, iar trenul si-a continuat drumul spre
Italia.
Dupa citeva refuzuri primite din
partea unor tari de a-i primi, au ajuns ilegal in Portugalia, dupa care au
calatorit in Cuba, Insulele Bermude, Mexic, Brazilia, deoarece Lupeasca
dorea să vada lumea . In însemnările sale consemnate in data de 14 februarie
1943, la sosirea în Mexic , fostul monarh scria: „Pentru Duduia şi
mine este o mare zi. E aniversarea împreunării noastre. Au trecut 18 ani de la
acea zi fericită care a schimbat tot cursul vieţii mele. Cred că puţine perechi
au putut menţine o dragoste atât de constantă în decursul atâtor ani. Am trecut
împreună prin aşa de multe, am avut zile bune, dar mai ales dureroase şi grele
de îndurat. Dragostea noastră le-a înfruntat pe toate şi iată-ne în acest
Mexico primitor, unde ea este singurul meu sprijin, singura fiinţă pe care pot
să mă bizui cu dragoste şi încredere. Din
punct de vedere social, deşi nu ne-am putut căsători încă, situaţia s-a
schimbat radical, ea este, de fapt considerată nevasta mea. Suntem legaţi
pentru vecie, nimica nu ne va despărţi”.
In 1947, ei s-au cununat la Rio de
Janeiro, astfel incat Duduia a obţinut mult ravnitul rang de Alteţa Sa Regală,
Prinţesa Elena de România. S-au stabilit apoi în Portugalia, la Estoril. Carol
a murit în 1953 la varsta de 60 de ani, iar la ceremonia funerară, Elena s-a
aplecat asupra defunctului şi a spus "Adio, dragostea vieţii mele".
Elena Lupescu a murit in 1977, la vârsta de 78 de ani, iar osemintele sale au
fost aşezate la picioarele regelui.
Ea a fost femeia care a
invins o regina si-a spulberat orice prejudecata. Carol se afla deja perioada
in care virilitatea sa era afectata de priapism. Dorintele sexuale excesive au
cauzat vulnerabilitatea si afectiunea excesiva fata de Duduia. Pentru
prima data, spun istoricii, Carol isi gasise femeia potrivita care sa reziste apetitului
sau sexual . Se pare, insa, ca aventurile Wolffesei erau intretinute
cu acordul tacit al regelui, data fiind starea lui avansata de boala. După
o perioadă de domnie de zece ani, in 1940, a fost obligat să abdice şi a fost
izgonit definitiv din ţară. Inainte de a parasi Romania, a semnat actul de
renunţare la prerogativele sale, dar fără sa scrie cuvântul abdicare, sperând
ca timpul sa-i ofere din nou sansa reîntoarcerii pe tron. Acest
lucru insa nu s-a mai repetat. Carol al
II-lea a reprezentat un caz unic în istoria universală a monarhiilor, prin
abdicarile si revenirile sale repetate pe tron, dar a fost totodata personajul
care care a scandalizat nu numai clasa politica din tara, dar si curtile regale
europene. Acest cuplu atat de disputat la nivel politic, dar si sentimental, a
facut deliciul presei nationale si internationale, dar povestea lor de dragoste
a ramas in istorie.
La 14 februarie
2003, rămăşiţele pământeşti ale celor doi au fost aduse în ţară şi înhumate
lângă Mănăstirea Curtea de Argeş, la o distanţă de 450 de metri unul de altul.
A fost aleasă ziua de 14 februarie, deoarece atunci s-au cunoscut, în urma
cu 78 de ani.
