Ma gandeam zilele astea la un articol pe care l-am citit in studentie la cateva luni de la moartea lui Marin Preda. Cineva povestea in mod metaforic, dar cu vadite trimiteri mistice, faptul ca spiritul lui Preda inca bantuie locul unde prefera sa scrie de la Mogosoaia. Am cautat articolul, dar fiind din perioada comunista, probabil ca nimeni nu s-a invrednicit sa il posteze pe net. Cred ca a fost publicat in Romania literara. Ca si cum gandurile ar veni la pachet, mi-am amintit de toata nebunia ce invaluia viata sa privata si cariera sa de scriitor extraordinar, cat de fascinata am citit prima data in timpul studentiei despre prima sa casnicie cu Aurora Cornu. Nu se putea vorbi in gura mare despre asta, pentru ca prima lui sotie plecase in 1965 in Franta la Bienala internationala de poezie de la Knokk-le Zoote si uitase sa se mai intoarca. Aurora a fost prima lui sotie si i-a stat alaturi doar 5 ani, intre 1954 si 1959. Cand a cunoscut-o, el avea 32 de ani, iar ea 20. El era un tip uratel, morocanos, cu mare har literar, in vreme ce ea era o poeta tanara, frumoasa, desteapta si plina de personalitate. Si cum spiritelor tari le trebuie o perioada de acomodare si acceptare, nici macar nu s-au placut la inceput. Se cunoscusera in cantina Uniunii Scriitorilor unde ironia a fost prima forma de comunicare intre cei doi, iar ingnorarea o forma de toleranta reciproca. Dar asta era provocarea care avea sa le marcheze fiecaruia destinul. S-au reintalnit pe malul marii, intr-una dintre vilele Uniunii Scriitorilor din statiunea Vasile Roaita, Eforie Sud de acum. Destinul lor literar se incapatana sa ii aduca impreuna provocandu-le intalniri neasteptate. Aurora ocupase camera rezervata de Marin Preda, iar destinul le arunca din nou manusa unei conversatii in aceleasi note ironice: << “Pastrati-o dumneavoastra, tovarasa Cornu”. Eu sunt rapidă când plec dintr-un loc, am început să-mi adun lucrurile și el ședea în pragul ușii și se uita fascinat la mine, de acolo i s-a tras, bănuiesc. Ce i s-a tras? O noapte de nesomn și dragostea mărturisită prin intermediului primei scrisori de dragoste: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”>>. Si timpul s-a turtit intre cei doi, spargandu-se in clipe unice. Poate de teama unui refuz, poate din simpla exersare a schimbului de ironii lascive, poate de teama unei grabe inexplicabile inclusiv pentru sine, Marin Preda avea sa o ceara de nevasta chiar de-a doua zi. Tot Aurora povesteste acest episod intr-o maniera naturala, aproape ludica, relatand cum scriitorul i-a cerut sa ii cumpere o limonada. I-a cumparat-o, gandindu-se ca “poate n-are bani la el”, spunandu-i “Uite-așa se compromite o femeie”. Preda i-a raspuns fara sa stea prea mult pe ganduri: “Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”. Si chiar s-au casatorit in anul 1955. Aurora il alinta si ii spunea: “Marine, tu esti cel mai iubit dintre pamanteni!”, iar forma ei de alint avea sa nasca peste arcul timpului ideea unuia dintre cele mai bune romane ale literaturii romane. Preda a iubit-o cu forta unui taifun, iar harul lui literar il strivea pe al ei: “Traiul cu Marin Preda implica o tensiune foarte mare de care nu-ți dai seama. Un scriitor e ca o uzină energetică și mai rău, e ca un aspirator și utilizează tot.” (…)”Era o presiune enormă să stai în preajma lui Preda. O presiune pe care eu am resimțit-o. Marin trăia cu femeile în sensul că, desfășurând mult farmec, le aducea un univers care era extrem de covârșitor. Îți trebuia o presiune egală să reziști la fenomenul Preda.”(…)“El scria, eu dormeam. Mă trezea din somn să-mi citească o frază, eu urlam, ne certam.”(…) “Am ținut piept patru ani, spune ea… Nu mai era nimic de adăugat la dragostea noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru mine anularea nu a personalității mele, ci chiar a persoanei mele creatoare, pentru că tot ce respiram mergea către literatura lui, care era fascinantă și foarte puternică.” Tensiunile dintre cei doi aveau sa se acutizeze atat de tare, incat Aurora a decis sa il paraseasca la fel de brusc asa cum intrase in viata lui: fara risipa de fapte si cuvinte. La inceputurile legaturii lor, ea ii spusese mai in gluma, mai in serios, cum se spun de regula lucrurile delicate intr-o relatie: ca atunci cand va dori sa plece, el va trebui sa invete sa o retina. De teama acestei afirmatii, Aurora ii lasase un bilet pe masa din bucatarie in care ii spunea: “Cheile sunt în casa de bani, mult noroc. Aurora” si-a plecat la Sinaia. Cateva zile mai tarziu, el s-a dus dupa ea, si-au trait “cele mai sublime săptămâni de despărțire pe care le putea visa”, dar de intors, tot singur s-a intors. A trebuit sa o lase sa plece, constient ca a fost iubirea vietii lui. Scriitorul avea sa noteze in jurnalul personal cu privire la acest moment: „Fapt este ca iubita mea Aurora imi da de rezolvat o noua obsesie - fiinta ei -, dupa ce abia reusisem sa mai scap de obsesia propriei mele fiinte. „Te cureti de toate”, s-a justificat ea, ceea ce, la o adica, n-ar fi rau daca lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala de amor cu oboseala psihica. (…) Daca Aurora vrea sa se desparta, eu trebuie negresit sa ma vindec de dragostea pentru ea, si numai timpul ma poate ajuta. Sa ma vindec de tot insa nu vreau si nu pot sa concep, ci doar atat cat sa-i pot reda libertatea si trai fara ea”. Scrisorile lui Marin Preda catre Aurora Cornu sunt dovada acestei pasiuni si au fost publicate la Editura Albatros acum cativa ani in urma. Stabilita la Paris, Aurora a colaborat cu Monica Lovinescu in cadrul emisiunii literare difuzate pe postul “Romania Libera”, a fost distribuita in rolul principal din filmul lui Eric Rohmer, “Genunchiul Clarei”, a produs filmul “Bilocation” premiat la Psyhic Film Festival New York-Montreal, s-a casatorit cu inginerul de sunet la Jurnalul televizat francez, Aurel Cornea. “…literatura a fost singura lui femeie, singura care nu l-a înşelat… În plus, el dorea să împartă soarta cu poporul lui şi a avut dreptate, ţara lui l-a recompensat foarte bine. Au simţit că e omul lor. Pe când eu sunt o călătoare…”, avea sa declare intr-un interviu taziu Aurora despre Marin Preda. Dupa ce capitolul Aurora Cornu a fost inchis, scriitorul a mai avut inca doua mariaje: unul cu Eta Wexler, critic literar de origine evreiasca care si ea avea sa paraseasca tara dupa divort, iar cel de-al treilea cu Elena Preda, cea care i-a si daruit doi fii: Nicolae si Alexandru si care i-a ramas alaturi pana la moartea lui. Dar viata amoroasa a prozatorului a avut mai multe momente de rascruce. Unul dintre acestea a fost o alta poeta, Nina Cassian, pe care ar fi cunoscut-o in perioada primei lui casnicii. Inca nu imi este foarte clar care a fost rolul pe care aceasta l-a jucat in viata lui, dar marturiile ei il indica drept barbatul care i-a marcat ei viata si creatia. Desi un talent incontestabil, ca femeie, Nina Casian n-a fost niciodata o frumusete, dar era cunoscuta drept o devoratoare de barbati. Probabil ca pentru Marin Preda a fost o aventura consumata in mai multe reprize de amor, de vreme ce Nina Cassian i-a descris atat de acid pe cei doi soti in cartea sa “Memoria ca zestre”: “În Marin, coexistau sublimul şi josnicia, puritatea şi sordidul, forţa şi neputinţa, cu demarcaţii mai nete decît am cunoscut la alţii. (…) Meschinărie, ciudă sterilă, parvenitism – au ieşit din Marin ca nişte păianjeni şi au început să-i circule prin viaţă“, iar despre sotia lui afirma ca: “Aurora Cornu e o fată înaltă, brună, turburător de frumoasă, cu cearcăne viorii sub ochii irezistibili, cu membre lungi, dolente, personalitate fizică insinuantă, cu o anumită morgă, cu un anumit mister, paralel cu detalii proaspete, fruste (roşeşte foarte uşor), cu o simplitate afectată alteori. La prima vedere, te solicită prin ceea ce pare a fi extrema ei sensibilitate, candoarea şi un gen de grosolănie nu lipsită de spirit care te face să-i acorzi credit. Curînd, prezenţa ei se precizează, devine vorace şi ameninţătoare. Are un rîs cu dinţi mărunţi şi gingii aparente care, foarte rar, reuşeşte să pară o garoafă albă, proaspătă în ovalul umbros al feţei, dar, mult mai des, aminteşte de indiscreţia avidă a unei rozătoare uriaşe. La fatala ei frumuseţe de plantă mare şi grea, se adaugă un creier atent, mimetic şi o undă de talent poetic bine hrănit cu ambiţii. Orgoliul uriaş («două genii nu încap într-o casă», obişnuia să spună), acut, egolatria tiranică. Dar peste toate astea farmec, farmecul unei distincţii vestimentare suprapuse pe gesturi needucate, farmec şi, poate, fascinaţie: fascinaţia răutăţii! Aliajul de egoism, calcul, ambiţie monstruoasã şi poftã de distrugere se exercitã la Aurora pe planul vieţii publice şi private cu eficacitatea violenţei consecvente (...) Pentru Aurora, Marin reprezenta, pe lîngã o personalitate ameţitoare prin adîncime şi originalitate, scriitorul genial şi reputat, promisiunea unei intrãri triumfale în societate şi în cadrele unei vieţi înlesnite” (…) A trebuit sã se mulţumeascã însã cu chinuita fiinţã a lui Marin, cu prestigiul lui fizic destul de aproximativ, cu şovãielile lui, cu sufletul lui ciudat, tarat de experienţe umilitoare. A fãcut ce-a putut. L-a îngrãşat şi l-a îmbrãcat dupã ultima modã, nereuşind sã-l înfrumuseţeze ci doar sã-i dea un aer . Travaliul pe care l-a operat însã asupra mentalitãţii şi psihicului lui a fost mult mai fundamental şi mai pernicios”, iar despre divortul celor doi scria: “Văzîndu-şi partenerul de aşternut şi de afaceri cam prăpădit, riscînd şi pe viitor astfel de eclipse, văzînd, pe de altă parte, că Marin scrie greu şi rar şi că nici beneficiile băneşti nu sînt considerabile”. Faptul ca cei doi au avut o relatie unica, ramane un lucru de necontestat. Si chiar daca aceste citate din Nina Casian ar fi adevaratate, un lucru este cert: cei doi s-au iubit, indiferent de gura si judecata lumii, mai presus de cuvinte si de fapte, mai presus de timp si de distante, mai presus de amante
