Notiuni de baza despre istoria parfumurilor pentru femeia cu respect de sine

Astazi m-am decis sa va povestesc despre parfumuri. De fiecare data cand ma gandesc ce mi-ar placea sa fac, cum sa ma rasfat sau pur si simplu cum sa pierd vremea, gandul ma duce la parfumuri. Mi-amintesc cu mare drag de ziua in care am descoperit Sephora prima data si imi facusem obiceiul sa incep fiecare zi de hoinareala pariziana intr-o maniera parfumata. Eram tanara si imi doream ca toate aromele acelea ascunse in sticlute cu forme frumos conturate si colorate sa le iau acasa. Si ce greu mi-era sa aleg. Ca si astazi! Sephora a ajuns intre timp si-n Romania, dar parfumurile nicicodata n-au gasit TOATE odata calea catre mine. A ramas un vis, de femeie tanara, ca un fum...Ca si parfumul...
Cuvantul parfum provine din limba latina „per fumus” care se traduce „prin fum”. Arta de a prepara parfumuri isi are originea in Mesopotamia si Egiptul antic, cand parfumul era un simbol al nobletii. Primul parfumier atestat documentar a fost o femeie care se numea Tapputi si care a trait in Mesopotamia mileniumului inainte de Hristos. Ea a distilat flori, uleiuri impreuna cu alte aromatice pe care le-a filtrat si redistilat de mai multe ori. In acea perioada, parfumurile erau folosite in cadrul ritualurilor pentru purificarea aerului sau in imbalsamari. 

Regina sumeriana Schubab folosea cosmetice si parfumuri, in mormantul ei fiind gasite un ibric pentru turnat esente si un borcan, cu filigran din aur, in care se tinea vopseaua pentru buze. Nici literatura sumeriana nu duce lipsa de referinte la parfumuri si uleiuri aromate, cea mai cunoscuta scriere ramanand celebra epopee a lui Ghilgamesh. In Egipt, cosmeticele si parfumurile jucau un rol important in viata religioasa si in cea profana. Preotii isi instalasera laboratoarele in temple, de unde doritorii puteau cumpara parfumuri, uleiuri si esente. Multi le aduceau ca ofranda zeilor, altii le foloseau pentru placerea lor personala sau le dadeau drept plata ori daruri. Parfumurile erau folosite zilnic si reprezentau o dovata de civilizatie. Cand egiptenii au inventat sticla, ei depozitau esentele frumos mirositoare in recipiente de sticla pe care le vindeau apoi in Grecia antica. Daca este sa il citam pe Homer, zeii Olimpului i-ar fi invatat pe oameni secretele fabricarii esentelor parfumate, iar esentele au fost create de catre nimfele si zeitele Olimpului. Pana ce si trandafirul care a fost o banala floare alba, abia dupa ce Venus s-a intepat intr-unul din ghimpii lui si-a capatat culoarea sangerie , iar Cupidon, fascinat de rosul aprins al florii, a sarutat-o si i-a dat parfumul deosebit pe care il are si astazi. Primele parfumuri au aparut in Grecia aduse de parfumierii veniti de pe alte meleaguri, iar in scurt timp au aparut si parfumierii eleni care isi vindeau produsele in pietele publice sau pe strazi. In acelasi mod au ajuns parfumurile si la Roma, o data cu parfumierii veniti din colonii elene de asta data. Trebuie spus ca si in India au existat parfumerii, dar aromele lor se bazau pe tamaie. Daca ne deplasam catrerasarit, Imperiul Bizantin a fost marele continuator al gloriei Romei si a transformat moda parfumurilor intr-o arta care depasise tot ce se mai facuse pana atunci. In scurt timp, lumea uitase despre parfumurile romane si cautauparfumurile vrajite ale arabilor. Caravanele duceau parfumurile, uleiurile, apa de trandafiri, mirodeniile scumpe si condimentele pe toata coasta Mediteranei.Pana ce si in Coran paradisul promis credinciosilor este o gradina parfumata, cu rauri, arbori si gradini de vis, scaldate in miresme. Parfumierii arabi au fost si primii care au combinat parfumurile vechi si noi cu alcool, au creat apa de trandafiri si parfumul de mosc, deschizand o pagina noua in istoria parfumurilor.Prima carte cu retete de parfum a fost scrisa in secolul 9 de un arab, Al-Kindi, si contine 100 de retete de parfum, uleiuri aromate, balsamuri si ape aromatice. In carte sunt descrise retete de parfumuri si echipamentele folosite pentru prepararea parfumurilor. Cel care a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare a fost persanul Avicenna. Daca in antichitate se considera ca parfumierii erau detinatorii tainelor zeilor, in Evul mediu ei au fost numiti alchimisti sau magi. 

Primul parfum pe baza de alcool a fost Hungary Water, creat pentru Regina Elisabeta a Ungariei in 1370. Legenda spune ca frumoasa regina ar fi chemat un alchimist si l-ar fi rugat sa ii prepare o potiune care sa o ajute sa isi recapete frumusetea si tineretea. Aceasta tinctura pe baza de flori de rozmarin si uleiuri esentiale revigorante se vinde si astazi. 

In Germania, la Koln, frizerul italian Giovanii Paolo Feminis a creat prima apa de colonie, denumita Aqua Admirabilis. In Koln puteti achizitiona esenta in forma sa initiala sau imbunatatita. Desi in Europa arta fabricarii parfumurilor era cunoscuta din 1221, aceasta a inregistrat prima sa perioada prospera abia in renascentismul italian (secoul 15) si francez (secolul 16). Dar, daca e sa dam Cezarului ce e al Cezarului, va trebui sa mentionez importanta celor doua orase italiene, Venetia si Florenta, centre culturale, militare si economice de prim rang, care au devenit si noile capitale ale industriei parfumului. Aici formulele din toata lumea s-au reinventat, iar nobilii se dadeau in vant dupa aromele imbietoare. Familia de Medici era mare amatoare de parfumuri scumpe si diverse, motiv pentru care, cand Caterina de Medici a plecat in Franta pentru sa se marite cu Henri II, nimeni nu si-a imaginat ca ea avea sa scrie o pagina importanta in istoria parfumurilor. Ea a fost insotita de un parfumier renumit, Renato din Florenta, cel care a deschis primul magazin de parfumuri la Paris.Datorita acestuia, Franta avea sa devina unul dintre cele mai importante centre de fabricat parfum din intreaga lume. Era o moda ca fiecare nobil sau negustorsa prefere un anumit tip de parfum, iar parfumierii ajungeau sa aiba adevarate cataloage ale preferintelor. Ludovic al XIV - lea si Ludovic al XV-lea au fost cei mai mari consumatori de parfumuri. Atunci Franta si-a dezvoltat cultura florilor cu esenta parfumata. Montpellier si Grasse isi disputau cultura ierburilor medicinale si a florilor, garoafe, violete, lavanda, iasomie, trandafir si tuberoza.Trebuie mentionat faptul ca in secolele 16-17 doar cei bogati isi permiteau sa foloseasca parfumurile. Atunci mizeria atinsese apogeul chiar si in stralucitorul Versailles, iar baia nu reprezenta o prioritate nici macar pentru patura aristocratica. Era bine stiut faptul ca insusi Ludovic al 14-lea, denumit si Regele Soare, a facut o singura baie in 4 ani. Parfumul avea menirea de a estompa mirosurile corporale persistente si niciodata nu s-a consumat in exces parfumul ca atunci. In 1650, in timpul lui Ludovic al 14-lea s-a reinnoit „Cartea parfumierului” care impunea fiecarui parfumier o ucenicie de 4 ani si apoi 3 ani de lucru sub indrumarea unui maestru, inainte de a fi primit in Breasla Maestrilor Parfumieri. Curtea Regelui Ludovic al 15-lea a fost numita si „curtea parfumata”, iar regele folosea cate un parfum diferit in fiecare zi. Era perioada in care Marie Antoinette facea furori prin vestimentatii fastuoase si perucile impresionante. Tot atunci a fost descoperit rolul benefic al igienei, iar perceptia asupra parfumurilor s-a schimbat. Dar aceasta moda avea sa se termine o data cu Revolutia Franceza, deoarece revolutionatii considerau parfumurile un moft nobiliar, iar multi dintre acestia murisera sub taisul ghilotinei. In acea perioada cineva a avut inspiratia sa lanseze un parfum nou, "Guillotines", care a cunoscut un succes rasunator printre revolutionari. Si cum nimic nu tine o eternitate, dupa putin timp, lucrurile au revenit la normal, iar odata cu urcarea pe tron a luiNapoleon a inceput un nou capitol in istoria parfumierilor. Imparateasa Josephine cheltuia averi pe mirosuri exotice, iar lui Napoleon ii placeau frectiilecu apa de colonie. Igiena engleza a relansat gustul pentru baile parfumate.Acesta a fost momentul in care micile parfumerii aveau sa se transforme in adevarate industrii ce aveau sa cucereasca lumea. In Anglia, in perioada domniei Elisabethei I, erau preferate aromele de mosc, lavanda si si menta. Parfumul era stropit in par ori pe fata sau picurat pe batiste. Pana la aparitia caselor de parfum nu a mai fost decat un pas. In epoca La Belle Epoque parfumul avea sa devina un produs de lux, cu pedigree, adica cu nume si sticla pe masura. Coty si Lalique au lansat parfumuri de lux, in vreme ce Poiret re-desena tiparul femeii sic. O data cu emanciparea femeii, aceasta redescopera parfumul, dar pentru scurt timp, deoarece lumea acea sa traverseze criza economica din 1929. Abia din 1950 aveau sa invete din nou sa traiasca, iar parfumurile sa devina, ca pret, accesibile atat pentru femei, cat si pentru barbati. Rasul este precedat acum de lavanda cu miros discret. Miscarea hippie cu celebrul ei slogan:”Faceti dragoste, nu razboi!” a dat startul revolutiei sexuale. Dar nici acest curent nu avea sa dureze nici macar pret de o viata pentru ca miscarea feminista aparuse la orizont si tot atunci si-au facut simtita prezenta miscarile: gay, punk, neo-romantism, atat de evidente in perioada anilor 1970, cand stilurile de viata se vedeau puse intre oglinzi paralele si in note de contrast. Parfumul incepuse sa defineasca personalitatea purtatorului, iar barbatii sa faca diferenta dintre lotiunea dupa ras si parfumul barbatesc. Dar sa revenim la istoria parfumurilor lasand de-o parte curentele care au traversat timpul. Astfel, incepand din 1747, am spus ca incep sa apara casele de parfum;
·                     Casa Galimard, fondata de Jean de Gallimard, care aproviziona cu parfumuri curtea Regelui Ludovic al 15-lea;
·                     Casa Creed, fondata in 1760 de catre James Hanry Creed care a deschis primul magazin cu parfumuri la Londra, 

                      Casa Antoine Chiris deschisa in 1768 la Grasse, care avea sa devina capitala parfumurilor, si care avea fabrici in mai multe tari (Franta, Italia si Algeria)si prima retea de magazine in orasele : Paris , Bordeaux, Geneva, Milano, Viena si chiar la Bucuresti,

·                     Casa Houbigant si-a deschis portile in 1770 la Paris si pe langa nobilii care ii devenisera clienti, era furnizorul de parfumuri al Mariei Antoaneta.
·                     In 1790 a aparut „4711 Echt Kolnisch Wasser” care a fost realizata in localitatea Cologne, Germania. Aceasta a fost prima apa de colonie creata vreodata. 4711 este numarul casei in care se afla laboratorul unde a fost gandita si a devenit si numele celebrei case de parfumuri. Tot in acest an s-a infiintat Casa Atkinson la Londra. 


                      

·                     In 1820 s-a infiintat la Paris Casa Worth. 

·                    In 1828 a fost fondata Casa Guerlain , fondata de Pierre Francois Pascal Guierlain. In 1853 avea sa devina Parfumeria Oficiala a Majestatii sale si furnizorul reginei Victoria si a reginei Spaniei.

·                     In 1830 a aparut Casa Hermes.
·                     In 1846 Theron T. Pond a creat Crema Pond’s Extract, careia Regina Maria avea sa-i imprumute imaginea si sa ii scrie testimonialele.
·                     In 1886 se infiinta Casa California Perfume Company, cea care va fi cunoscuta ulterior drept Avon.
·                     In 1900 aveau sa fie infiintate Compania Gilette Co si Casa Max Factor.
·                     In 1904 se infiintau Casa Coty, fondata de Francois Coty, si casa Caron, fondata de catre Ernest Daltroff.
·                     In 1910 au aparut Casa Elizabeth Arden, Crema Nivea,
In 1921 s-a infiintat Casa Chanel, iar Ernest beaux creeaza Chanel nr 5, cel mai bine vandut parfum din toate timpurile, pentru Gabrielle Chanel.

                          

·                     In 1950 au fost fondate Casa Christian Dior si Casa de moda Givenchy.

·                     In 1960 au fost fondate Casa Yves Saint Laurent, Oscar de la renta, Paco Rabanne.

·                     in 1989 s-au infiintat Casele Calvin Klein si Ralph Lauren, Donna Karan, Tom Ford si Dolce & Gabanna.

Dar ce este parfumul? Este un amestec de uleiuri aromatice, folosit pentru a oferi un miros placut atat corpului uman, cat si mediului ambiental. Specialistii au impartit parfumurile in familii olfactice in functie de temele si notele predominante. Astfel, parfumurile se impart in:

1. Parfumuri individual FLORALE sau de buchet floral in care predomina esenta unei anumite flori sau a mai multora. Cand se foloseste o singura floare, se numeste seliflore. Tratatele de specialitate dau ca exemplu parfumul Diorissimo al casei Dior, realizat din esenta de lacramioare.

2. Parfumurile CITRICE sau FRUCTATE erau reprezentate pana nu demult de apa de colonie. Ele au in compozitia lor esenta de citrice (bergamota, lamaie verde, portocala, grapefruit, mandarina).

3. Parfumurile CHYPRE, care si-au imprumutat denumirea dupa numele parfumului creat de Francois Coty, sunt cele produse pe baza unui amestec din bergamote, patchouli, muschi de stejar si labdanum.Acestea sunt parfumuri racoroase, fresh. Din aceasta categorie fac parte: parfumurile citrice, parfumurile verzi si parfumurile marine.

4. Parfumurile ALDEHIDICE reprezinta un amalgam de substante chimice cu miros picant, iar primul parfum aldehidic a fost Chanel no 5, creat de Ernest Beaux in anul 1921.

5. Parfumurile FOUGERE sunt denumite dupa parfumul Fougere Royale, produs de Houbigant, si au la baza amestecul de esenta de lavanda, muschi de stejar si cumarin. Aceasta categorie este reprezentata de mirosurile lemnoase, specifice parfumurilor barbatesti.

6. Urmatoarea familie are un nume cel putin ciudat: parfumurile PIELE, realizate din combinatia esentelor de miere, lemn, gudron de lemn si tutun, din care rezulta un miros asemanator cu cel al pielii. Nu stiu cine si-ar putea dori un parfum care sa miroasa ca pielea, dar fiecare domeniu cu ciudateniile lui.

7. Parfumurile LEMNOASE sunt reprezentate de esentele de lemn de santal sau de cedru si paciuli, vetiver sau ambra. Aceste parfumuri sunt reprezentate de casele Givenchy, Yves Saint Laurent si Yssey Miyake.

8. Parfumurile AMBRATE sau ORIENTALE au ca nota dominanta esenta de vanilie, uleiul de camfor sau de rasina. In general, aceste parfumuri sunt destul de grele si pretentioase. Guerlain este unul dintre creatorii de parfumuri orientale.

Daca tot am amintit de categorii, trebuie mentionat faptul ca specialistii vorbesc si despre notele parfumului:

1. Notele de varf sunt cele mai putin durabile si persista mai putin de 5 minute si nu mai mult de 30 de minute, dar sunt cele care creeaza prima impresie. Cine nu stie pana acum, aceste note determina alegerea unui parfum in momentul in care cumparam unul.

2. Notele de mijloc sau de inima sunt cele care se simt imediat dupa cele de varf si dureaza cateva ore.

3. Notele de baza persista cel mai mult si sunt cele care dureaza si 24 de ore in functie de parfum.

Dupa concentratia de parfum, ele se impart in:

1. Extras de PARFUM care are o concentratie intre 20 si 40% de uleiuri aromate esentiale.

2. APA DE PARFUM (Eau de parfum) care are cea mai mare concentratie (intre10 si 30%) de uleiuri aromate parfumate.

3. APA DE TOALETA (Eau de toilette), cea mai intalnita varianta de parfum, cu o concentratie intre 5 si 20 % de uleiuri si esente.

4. APA DE COLONIE (Eau de Cologne – marca inregistrata „Original Eau de Cologne”) are cea mai mica concentratie de uleiuri si esente, cuprinsa intre 3 si 5%

5. APA DE SOLIDE (Eau de Solide) se lauda doar cu aproximativ 1% compusi aromatici.

Poate ar trebui mentionat faptul ca parfumurile se pastreaza in cutiile lor, deoarece se degradeaza daca sunt tinute la temperaturi ridicate, expuse la lumina si la praf. Temperatura de pastrare ideala este de 3-5 grade Celsius. Daca este pastrat in conditii optime, parfumul isi mentine proprietatile si aroma timp de mai multi ani. Astazi industria parfumurilor este una dintre cele mai puternice, care cunoaste o dinamica permanenta, marcata de factorul concurential si sugrumata de politici de marketing cat mai diverse pentru o piata intr-o continua expansiune. Astazi, pentru orice femeie din lume, alegerea unui parfum reprezinta cea mai mare provocare. Parfumieri celebri precum Yves Saint Laurent, Jean Paul Guerlain, Hubert de Givenchy, Nina Ricci, Max Factor, Christian Dior, Gabrielle Chanel, Francois Cotz, Pierre Balmain, Helena Rubinstein, Helene Rochas, Robert Ricci, Charles Revson, Francisco Rabaneda,Jean Paul Gaultier, Manolo Pertegaz, Antonio Puig, Dr N.G. Payot, Estee Lauder, Germaine Monteil, Yves Lavin le pun nasul, nervii si portofelul la mare incercare. Fara indoiala, au existat si parfumuri care au scris istoria parfumeriei universale. Si n-am sa fac trimiteri la literatura ca sa va amintesc faptul ca fiecare dintre noi stocam in memoria olfactiva amintiri si miresme legate de persoane sau intamplari, de iubiri si despartiri. Cateva dintre parfumurile lansate de-a lungul timpului au devenit simboluri.

Printre acestea se numara “Shalimar, creat in 1925 de catre Guerlain, simbol al luxului, care a rams unul dintre cele mai apreciate parfumuri din toate timpurile.

Chanel No 5, creat in 1921 de catre Ernest beaux pentru gabrielle Chanel, este parfumul cel mai bine vandut in intreaga lume si reprezinta simbolul elegantei feminine si simbolul marcii Coco Chanel.

Angel a revolutionat istoria parfumurilor, creatorul lui, Thierry Mugler, a vrut sa creeze un parfum cu miros de dragoste. Sa fie atat de senzual incat sa nu poti sa te desparti de cea care il foloseste. Se pare ca i-a reusit.

Casa Dior a lansat in 1948 parfumul Miss Dior, un omagiu parfumat adus surorii lui Christian Dior, Catherine. Aromele sale se doreau expresia de libertate, intruparea olfactiva a leminitatii absolute, freamatul vietii si bucuria tineretii.

Daca este sa facem o ierarhie a celor mai scumpe parfumuri din lume, aceasta ar arata cam asa:

Cel mai scump parfum din lume costa 1 million de dolari, sticla acestuia fiind decorata cu 2909 de bijuterii : diamante, safire si rubine de diferite culori. Sticla a fost realizata de renumitul bijutier Martin Katz. 


O sticluta cu cel mai scump parfum din lume, Imperial Majesty Clive Cristian, costa 215.000 de dolari. 
dolari.

Clive Christian No.1 a intrat in Cartea Recordurilor la categoria cel mai scump parfum din lume. Desi sunt multe parfumuri foarte scumpe, Clive Christian No.1 a primit aceasta titulatura atat pentru flaconul sau deosebit, cat si pentru faptul ca parfumul a fost realizat din cele mai rare si mai scumpe ingrediente din lume: lemn de santal din India, vanilie de Tahiti, trandafir, iasomie, orris, garoafa rosie, balsam benjoin si seminte tonka. Pentru confectionarea sticlutei de parfum, creatorii casei Clive Christian au cerut permisiunea Reginei Angliei sa foloseasca drept simbol coroana regala, iar legenda spune ca regina a fost onorata sa puna la dispozitia creatorilor coroana monarhei britanice.Sticla este confectionata din cristal de Baccara de 500 ml suflat cu aur de 18 carate si incrustat cu un diamant de cinci carate, iar dopul are simbolul Coroanei Regale. Pretul unui flacon de 500 ml de Clive Christian No.1 este de 168.000 de euro, parfumul fiind scos pe piata in editie limitata, de doar 10 exemplare. 

Baccarat este cunoscut pentru utilizarea de sticlute incrustate cu cristale pentru a parfumurile exclusive pe care le produce. Cu parfumul Les Larmes Sacrees de Thebes, Baccarat a intrat in aria parfumurilor business. O sticluta de parfum costa 6.800 de dolari. 

Parfumul Ralph Lauren Notorious este unul din cele mai scumpe parfumuri lansate vreodata si este dedicat persoanelor din segmentul ultra premium. Pretul unei sticlute de 75 de ml este de 3540 de dolari.

 Parfumul Caron’s Poivre se gaseste intr-o sticluta incrustata cu cristale si capac din aur alb. Pretul unei sticlute de 60 ml costa 2000 de dolari.

Joy este un parfum creat in anul 1929 de catre Henri Almeras pentru creatorul de moda Jean Patou. Este cel care a adus genul floral printre parfumuri. 30 de ml din acest parfum costa 800 de dolari. 

Parfumul Jar The Bolt of Lightening este facut de creatorul de bijuterii Joel A. Rosenthal. 30 de ml din acest parfum costa 765 de dolari.  

Parfumul Shalini este creat de Maurice Roucel, faimos pentru parfumurile de lux pe care le-a  facut de-a lungul timpului. O sticla de 65 de ml costa 900 de dolari. 

Parfumul Eau D’Hadrien este creat de catre Annick Goutal, model, pianist si creator de parfumuri si este rezultatul unei indelungi cercetari cu citrice. Parfumul este facut din extracte de struguri si lamai siciliene. O sticluta de 100 de ml costa 1,500 de dolari.

Chanel No.5 este primul parfum lansat de catre creatorul de moda parizian Gabrielle “Coco” Chanel. Parfumul a fost in continua vanzare din momentul aparitiei, anul 1921, si pana in prezent. Potrivit companiei, la nivel mondial, o data la 30 de secunde se vinde o sticluta de Chanel No5, pretul acesteia fiind de 234 de dolari (100 ml).

Desigur, nu toata lumea isi permite un parfum foarte scump, dar impartasesc parerea exprimata atat de bine de Coco Chanel: “ Parfumul este un accesoriu suprem, nevazut si neuitat. Iti anunta sosirea si iti prelungeste prezenta dupa ce pleci” Deci nu renuntati la parfum! Pentru ca “ eleganta este imposibila fara parfum! El este accesoriul invizibil, ultimul si cel care nu poate fi niciodata uitat” si “o femeie fara parfum e o femeie fara viitor “- Coco Chanel

Mademoiselle Alice Cocea si teatrul interbelic parizian

Sofia Alice Cocea a fost una dintre cele mai talentate actrite pe care le-a avut Romania. Ea s-a afirmat totodata ca regizor, creator de moda si pictor. S-a nascut intr-o familie de artisti, motiv pentru care talentul nativ a gasit mediul prielnic de a iesi la lumina la o varsta cand alte fetite se jucau cu papusa. Inca nu este clar stabilit anul nasterii sale (unele surse indica anul  1897 , altele 1899), dar stim sigur ca a vazut lumina zilei in Sinaia si a fost sora scriitorului si pamfletarului D. Nicolae Cocea si a actritei Florica Cocea, cea care avea sa realizeze un mariaj stralucit cu un milionar de pe Valea Loarei, desi era inca casatorita si nedivortata.  cand s-a nascut, tatal ei facea parte din comandamentul Garzii Regale. Alice a  urmat intre anii 1909 si 1912 Conservatorul de muzica si arta dramatica din Bucuresti, iar mai apoi Conservatorul de arta dramatica din Paris intre anii 1913-1917.  A fost considerata una dintre cele mai elegante aparitii in lumea buna pariziana din secolul 20, o aparitie sarmanta, eleganta si frivola.

Cat a stat in Romania, datorita fratelui sau mai mare cu 17 ani decat ea, care frecventa cercurile literare, a avut sansa sa cunoasca   oameni de cultura marcanti ai literaturii romane, printre care Gala Galaction, Tudor Arghezi, V. Demetrius si altii.  In anul 1909, cand inca nu implinise 10 ani, a fost distribuita in piesa “Noaptea invierii” de A de Herz, in care juca rolul baietasului, piesa care s-a jucat pe scena Teatrului National. Desi interpreta  roluri de adolescenta, ea s-a remarcat prin firea sa dinaminca, inteligenta usurinta cu care trecea de la o stare la alta, vocea care cuprindea reglistrul intreg de la replica taioasa la caldura transpusa in inflexiunile vocale. Dupa ce a petrecut un an la Teatrul National, in 1910 ea s-a inscris in “Compania Davila” si a jucat in  “Madam Colibri” , “Yuyu” sau “Poama cruda” unde avea sa interpreteze roluri de adolescenta. Doi ani mai tarziu, cand Maria Giurgea parasea Compania Davila, Alice a preluat partiturile acesteia, motiv pentru care Carol Davila avea sa devina mentorul ei si barbatul caruia ii va purta un respect adanc toata viata.

Alice a parasit Compania doar cand aceasta s-a desfiintat, moment in care a plecat din Romania impreuna cu mama si sora ei, la Paris, unde s-au stabilit definitiv. Tatal ei a ramas in tara,  fiind general in armata romana, si a continuat sa traiasca departe de ele. In capitata Frantei,  a urmat cursurile Conservatorului pe care le-a absolvit, fiind atrasa in mod evident de music –hall, teatru de revista si opereta. La absolvire a refuzat angajarea  la Teatrele de Comedie sau  Odeon, optand pentru teatrele particulare.  La 19 ani a debutat pe scena pariziana in spectacolul de opereta “Phi-Phi”, in care a jucat rolul Aspasiei.  Din acel moment, a marcat succes dupa succes, jucand  in spectacole de cabaret si in opereta. A evoluat alaturi de mari artisti ai vremii printre care trebuie mentionati  Sacha Guitry,  Pierre Fresnay, Maurice Chevalier, Pierre Brasseur  si Harry Baur.  A fost prietena cu Paul Claudel, Andre Gide, Jean Cocteau, Jean Giraudoux si altii. 

A jucat pe scena unor teatre renumite precum Palais Royal, Rennaisance, Antoine, Champs – Elysees, Michel, Mathurins  in piese celebre.  Tot in aceasta perioada a interpretat roluri de femeie cocheta si in cateva filme: “Ce copil de tata”, “Din toata inima”, “Divortam” si altele. In anii 1930, Alice tinea Parisul cu sufletul la gura atat prin succesul inregistrat pe scena, cat si prin scandalurile amoroase  in care era implicata. Ii placea sa fie iubita si nu se sfia sa isi traiasca iubirile furtunoase si pasagere tot la scena deschisa. Avea un gust exagerat pentru lux,  dovada fiind chiar propriul ei apartament decorat cu blanuri naturale aruncate pe parchetul alb stralucitor, cu oglinzile scumpe si mari si matasurile de un verde aprins.

 In 1926 s-a maritat cu contele Stanislas de la Rochefoucauld, Duce de Bisaccia, descendent al uneia dintre cele mai vechi, puternice si avute familii din aristocratia franceza, iar celebra actita franceza Colette a fost martora la nunta lor.  Dar familia contelui si anturajul lui nobiliar nu au acceptat-o niciodata in randul lor, fapt care a contribuit la pronuntarea divortului lor 5 ani mai tarziu. In perioada divortului, Alice a avut o relatie de amor cu Victor Point despre care actrita consemna: “ am fost ametita de dragostea si violenta pasiunii” si caruia avea sa ii promita ca se va casatori cu el dupa pronuntarea divortului. Acesta era el insusi un aventurier de cariera, fiind conducatorul expedietiei Citroen in Asia si cel care a refacut traseul lui Marco Polo pe “drumul matasii”.

Dar personalitatea puternica a celor doi protagonisti avea sa le marcheze relatia.  Amandoi erau patimasi, rasfatati de societate si de succes, motiv pentru care legatura lor a fost presarata cu scandaluri rasunatoare si impacari teatrale.  Povestea lor de amor avea sa se incheie cu sinuciderea lui Victor la bordul vasului sau ancorat intr-un port din Riviera franceza, dupa ce cei doi se certasera pe motiv ca Alice refuzase sa se casatoreasca cu el. Presa a comentat cu savoare momentul de vreme ce prietenii lui Victor o amenintau ca o vor impusca pe scena, in fata admiratorilor ei, asa cum se omorase prietenul lor.  

Alice a continuat sa joace alaturi de Pierre Fresnay, Michel Simon, Pierre Brausseur si Harry Baur, interpretand personaje in piese la moda, construite in jurul temei  “menaj a trois”.  Binenteles ca amenintarile nu au fost duse pana la capat. In anul 1934, Alice a plecat la Berlin unde si-a simulat sinuciderea din dorinta de a-si face reclama. Dar berlinezii au tratat cu indiferenta acest episod, iar ea a decis sa se intoarca la Paris. Anul 1937  i-a oferit provocarea de a incerca regia de teatru si de a ocupa un post de conducere, alaturi de Roger Capgras, la Le Theatre des Ambassadeurs. Inceperea razboiului avea sa schimbe viata multor artisti, deci implicit si viata ei.  Chiar si dupa ocuparea Parisului de nazisti, in mai 1940, Alice a fost mereu pe scena, in ciuda faptului ca actorilor evrei le fusese interzisa evolutia. A fost admirata si curtata de catre ofiterii germani, fiind deseori vazuta alaturi de acestia in restaurantele la moda.  In vremea ocupatiei, cele 34 de teatre pariziene impreuna cu cele 14 music-hall-uri,  12 sali de cabaret, 30 de cinema-uri si salile de opereta au fost arhipline. Ulterior a fost arestata de aceeiasi ofiteri germani sub pretextul ca aparitiile ei in piese frantuzesti ar fi obstructionat cultura germana. Desi a continuat sa joace si dupa incheierea razboiului, aparitiile ei pe scena au fost sporadice datorita faptului ca fusese suspectata de colaborationism. In 1958  a fost impiedicata sa performeze in piesa lui Robert Brasillach, scriitor antifascist executat de nemti, pe motiv ca “ nu este demna”. Ea si-a dedicat cea mai mare parte a timpului regiei de spectacole, picturii si creatiilor de moda.

In 1968 si-a publicat memoriile “Dragostele pe care le-am iubit asa de mult” in care scria: “Care mi-a fost destinul? Am gustat viata fara sa cunosc caculul si fara sa cunosc interesul. Banii si zilele fericite mi-au curs printre degete”.  A murit in anul 1970 si a fost ingropata la Boulogne Billancourt, in Franta. Desi nu a avut succesul rasunator pe care l-au cunoscut alti compatrioti de-ai ei pe scena pariziana precum: Maria Venturia, De Max, Elvira Popescu si Jean Yonnel, in 1982, revista Cosmopolitan a inclus-o pe lista celor mai fatale femei ale secolului 20, alaturi de nume celebre precum protagonista scandalului “Profumo”, Christine Keller, amanta lui Mussolini, Clara Petacci,  sau Mary Jo Kopechne al carei nume este legat de “afacerea Kennedy”. Pentru noi, romanii, numele ei este legat de arta teatrala romaneasca de calitate care a ingenunchiat publicul francez la el acasa si de nepoatele sale care i-au  dus mai departe harul actoricesc pe scenele romanesti:  Dina Cocea si Tantzi Cocea, fiicele publicistului D.N.Cocea, fratele celebrei actrite.