Dupa o saptamana
turbata, in care pur si simplu am fost tandari de oboseala si stress cat casa,
mi-a picat in mana o carte. Am dat de ea pur si simplu intamplator, aranjand
niste carti rebele in biblioteca, iar titlul acesteia si faptul ca era in
engleza, m-a determinat sa o scot din sirul suratelor ei si sa o rasfoiesc in
treacat. Am fost surprinsa sa gasesc pe prima pagina dedicatia scrisa de
autoare si numele unei doamne, Lazy, careia ii era daruita, pesemne. Numele
acesteia nu-mi spunea nimic, dar sunt convinsa ca fiica mea a primit-o in dar
si mi-a lasat-o in custodie o data cu plecarea ei de-acasa.
Cartea se numeste
“Sex with kings” si este scrisa de Eleanor Herman. Daca n-ati citit-o pana
acum, va sfatuiesc sa o faceti pentru ca veti fi teleportati intr-o lume a
frivolitatilor si intereselor care au guvernat regate, au manipulat minti
luminate, au nascut pasiuni si-au generat dureri sfasietoare. Au culcat orgolii
sau le-au inaltat dincolo de zari si-au adus suspine, au cazut capete sau au
condus in exil suflete nevinovate. S-au rasturnat destine, s-au construit
civilizatii si lumea s-a schimbat intr-o succesiune de fapte care au incununat
istorii. Autoarea aduce la lumina relatiile amoroase ale regilor pe parcursul a
500 de ani de adulter, putere, rivalitati si razbunari, intr-o forma absolut
fascinanta. Ca sa citez din New York Times, cartea este deopotriva “sexy, dishy
and funny”. Amantele regale si-au scris propria istorie, au fost personaje de
care curtile regale s-au temut, le-au invidiat si insultat deopotriva, dar ele
au strabilit trenduri si uneori chiar au condus natiuni. Autoarea plimba
cititorul atat in budoarele metreselor de lux, dar si in salile de tron
stapanite de cei mai puternici monarhi care au scris istoria batranului
continent. In fapt, cartea aduce in prim plan personaje exotice, amantele si
regii care le-au iubit dincolo de aparente, angajate in povesti pline de
pasiune proiectate pe fundalul politic a 500 de ani. Daca aveti impresia cumva
ca este o carte in care se vorbeste despre sex, ei bine, va inselati amarnic.
Nu este o Kama Sutra in forma moderna, pentru ca amantele regale nu ofereau
doar partide de amor si companie regilor. Cartea trebuie citita plecand de la o
realitate cunoscuta si asimilata: regii se casatoreau in baza unor aliante
politice aranjate din frageda pruncie de catre parintii lor, prin care se
urmarea cumul de averi si de putere, iar deseori printesele erau chiar
respingatoare. Desigur ca nu aceasta a fost regula, mai de graba exceptia de
vreme ce istoria ne da exemplul Doamnei de Pompadour despre care se spune ca era
de o frumusete rapitoare, gratioasa, stralucitoare si amabila, ca a sustinut si incurajat artele si literatura, a scris piese de teatru in care a cantat si a jucat, a stimulat si investit in industria franceza, a desenat castele, a cioplit in piatra, a realizat gravuri, a experimentat in horticultura si a insotit armata franceza in timpul Razboiului de Sapte Ani. Pe de alta parte, istoria sustine ca era frigida, dar cu toate astea a avut o relatie timp de
19 ani cu Ludovic al 15-lea si a condus alaturi de el Franta. Sa nu uitam amorul dintre Printul Charles si Camila Parker, care a
distrus casnicia frumoasei Printese de Wales si i-a adus atat de multa durere.
Ceea ce este frapant este ca amanta regala de succes a fost aceea care a stiut
sa isi construiasca un statut de neinlocuit. Stia sa asculte, sa fie vesela
atunci cand regele era obosit, sa faca dragoste chiar si atunci cand n-avea
chef, sa ghiceasca dorintele inainte ca ele sa fie exprimate, sa fie loiala si
muta in functie de interes, inteligenta si obligatoriu frumoasa. Nu dupa
canoanele timpului, ci dupa cele ale monarhului aflat la putere. Sa nu se
planga niciodata, sa nu fie obosita sau trista vreodata. Evident ca stapanirea unei
asemenea arte a manipularii a fost generos rasplatita in averi greu de
imaginat: titluri, rente, bijuterii, resedinte, servitori, calesti. Unii regi
le-au permis accesul la putere si au influentat astfel destinul unor regate. Sute de
femei s-au straduit sa acceada la acest statut pentru ca puterea este unul
dintre cele mai puternice afrodisiace cunoscute si astazi. Autoarea s-a inarmat
cu sute de scrisori pastrate in arhive, cu jurnale personale pastrate in arhivele princiare, cu rapoarte ale
politiilor secrete sau documente diplomatice. Autoarea stabileste inca de la
inceput rolul reginelor si amantelor in contextul istoric, in care regina se
limita la datoria ei de a asigura mostenitori la tron, iar amanta ar fi fost
aceea care conducea de fapt cadrilul istoriei. Si slava Domnului, cartea face un
tur pe la toate tronurile europene din Anglia, Germania, Franta, Belgia,
Spania, Polonia pana Rusia tarista. Ea explica inclusiv statutul si rolul sotului “incornorat”,
care de cele mai multe ori era la curent cu faptele consoartei sale. Autoarea a continuat aceasta serie si a atacat subiecte similare, in alte doua romane de succes pe care inca nu le-am citit, dar ard de nerabdare!
Una dintre povestile care mie mi-a placut foarte mult este aceea despre frumoasa Printesa Ecaterina
Mihailovna Dolgorukova, fiica Printului Mihail Dolgorukov si a Verei
Vishnevskaia, stranepoata lui Iuri Dolgoruki, intemeietorul Moscovei. Pozitia privilegiata a acestuia a facilitat urmasilor lui accesul in randul inaltei noblimi
rusesti.
Aceasta femeie a fost timp de 14 ani amanta si sotia renegata a Tarului Alexandru al II-lea, cel care a
proclamat la 2 martie 1861 egalitatea cetatenilor rusi. Tatal Katiei a fost
ruinat de speculatiile financiare in care si-a investit averea si a fost
obligat sa isi creasca fetele la curtea tarului, pe cheltuiala acestuia. Desi
prima lor intalnire a avut loc pe cand Katia avea 12 ani, iar Tarul 42 de ani,
abia dupa 5 ani de la acea data intre cei doi avea sa se aprinda o iubire ca-n
povesti. Dupa moartea tatalui, Katia si sora ei au fost internate intr-un
pension de fete care proveneau din randul nobilimii rusesti la Institutul
Smolnii din St. Petersburg si unde Tarina Maria Alexandrovna se ocupa de
actiuni de caritate.
Cand Tarul a revazut-o, a fost subjugat de frumusetea ei
si a vizitat-o de nenumarate ori la pension, plimband-o cu trasura. Katia se
simtea atrasa de protectorul ei, dar nu isi dorea sa devina una dintre multele lui amante. In acea perioada a decedat si mama ei, iar Tarul si-a oferit cu
generozitate umarul pe care Katia si-a plans durerea, dar tocmai aceasta
slabiciune avea sa faciliteze schimbarea decisiva din viata ei!
Intors din
razboiul cu Turcia, Tarul a adus-o la curte si a numit-o doamna de onoare in
suita sotiei sale, iar doi ani mai tarziu devenea amanta lui. In noaptea in
care Tarul a facut dragoste cu ea i-a spus: ”Acum esti sotia mea secreta. Daca
vreodata voi fi liber, ma voi insura cu tine.” Intr-una dintre scrisori,
Tarul i-a scris negru pe alb: “Azi, din pacate, nu sunt liber, dar cu prima
ocazie ma voi insura cu tine, caci te consider, acum si pentru totdeauna, ca
sotia mea in fata lui Dumnezeu”. Alexandru al II-lea isi chema amanta de patru
ori pe saptamana la Palatul de iarna, iar in restul zilelor isi scriau scrisori
pline de pasiune. Intr-una dintre scrisori, Sasa, asa cum ii spunea Katia in
intimitatea iatacului, asternea pe hartie: “Nu uita ca toata viata mea e in
fiinta ta, ingerul sufletului meu, si ca singurul scop al acestei vieti este sa
te vad fericita atat cat putem fi fericiti in aceasta lume. Cred ca ti-am
dovedit, de la 13 iulie, ca, atunci cand iubesc cu adevarat pe cineva, nu stiu
sa iubesc intr-un mod egoist… Vei intelege ca nu mai traiesc decat cu speranta
de a te revedea joia viitoare in cuibul nostru”. 29 de scrisori stau marturie
pasiunii care i-a legat, la acestea adaugandu-se schitele nud pe care Tarul i
le-a facut si care sunt pastrate in arhivele statale. Toate aceste intalniri nu aveau cum sa scape
vigilentei politiei secrete si Romanovii au decis sa o trimita in exil la
Napoli. Cand Tarul a mers in capitala Frantei sa semneze Tratatul de pace, dupa sfarsitul razboiului cu Crimeea, el a chemat-o in apartamentul de pe Champs Elysee si a
adus-o inapoi in Rusia.
Katia era generoasa, deschisa, cu idei liberale,
lipsita de prejudecati si profund indragostita. Niciodata n-a avut pretentii materiale
si nici nu se dadea in vant dupa viata de la curte. Cu toate astea, ea a
devenit sfatuitoarea lui si a reusit sa isi convinga iubitul sa modernizeze
viata la curte si sa implementeze reforme importante pentru tara, care aveau sa
schimbe in mod definitiv istoria Rusiei: a fost anulata interdictia de a calatori in
strainatate, a fost diminuata cenzura, au fost eliberati
detinuti politici, a pus in discutie desfiintarea iobagiei in conditiile in
care prestanta nobililor se masura in numarul de iobagi care munceau pe mosie, a
sustinut improprietarirea taranilor, in conditiile in care Rusia tarista
numara 47 de milioane de serbi dintr-o populatie totala de 61 de milioane. La
aceste masuri s-au adaugat si altele: taranii aveau dreptul la o casa, sa isi
munceasca terenul ca sa isi plateasca darile. S-a revizuit legea justitiei, a
invatamantului, a sanatatii publice, s-au construit drumuri, s-a stimulat
dezvoltarea economiei locale, s-au reformat armata si finantele. Cei doi planuiau sa schimbe
constitutia existenta cu una liberala si faceau planuri impreuna sa modernizeze
viata imperiului tarist. Tarina Maria Alexandrovna combatea ideile progresiste
si nu intelegea de ce trebuie schimbat un sistem care functiona dupa legi cunoscute
si respectate de toata lumea. Din pacate, sistemul politic nu a fost reformat,
iar rezistenta nobililor fata de aceste schimbari care le diminuau atat
puterea, cat si averea, au condus la nasterea formelor de protest, organizate in ample miscari revolutionare care a zguduit
Rusia ani la rand. Dar pana acolo e cale lunga!
La nasterea
primului lor copil, Katia a avut probleme medicale, iar cand s-a pus problema
alegerii, Alexandru ar fi ordonat medicilor: “Daca e nevoie, sacrificati
copilul, dar pe ea salvati-o cu orice pret!”. Dupa un an, avea sa se nasca
Olga, iar acest fapt a dus la o isterie generala a Romanovilor. Doar Tarina,
mama celor opt copii ai Tarului, avea sa se retraga in rugaciune, resemnare si-n tacere.
Cand Alexandru al II-lea a cunoscut-o pe Katia, Tarina era bolnava de
tuberculoza, iar cei doi soti incetasera sa mai aiba relatii amoroase, in urma
sfaturilor primite de la doctorii curtii. Katia i-a nascut patru copii: George
Alexandrovici, Olga Alexandrovici Iurievski, Ecaterina Alexandrovici Iurievski
si Boris Alexandrivici (ultimul a murit la cateva zile de la nastere). Familia
Tarului si nobilimea de la curte au dezaprobat relatia de adulter, ba chiar
s-au temut ca nu cumva copiii nascuti din relatia intrzisa sa inlocuiasca la
succesiune mostenitorii legitimi. Povestea aceasta de dragoste afisata fara
perdea a macinat-o pe Tarina bolnava de tuberculoza de cativa ani buni, dar a
tolerat-o in tacere cu multa demnitate. Insa copiii lor deja se temeau ca tatal
ar putea sa isi recunoasca oficial bastarzii si sa le faciliteze accesul la
tron. Dupa 10 ani de relatie, Tarul si-a instalat amanta la Palatul de iarna, spre disperarea
Tarinei, a familiei, ministrilor si nobililor de la curte. Tarul scapase cu
viata ca prin minune din cateva atentate si credea cu inversunare ca ii datora
viata Katiei. In iunie 1880, cand Tarina era pe patul de moarte, a cerut
sa vada copiii amantei sotului ei, George si Olga, pe care i-a binecuvantat.
Dupa moartea acesteia, mai exact dupa 40 de zile de doliu, Tarul s-a casatorit cu Katia la 6 iulie 1880, in biserica de la Tarskoe Selo. Desi a fost sfatuit sa mai astepte, raspunsul Tarului a fost
categoric: “ Am asteptat destul timp de 14 ani! Acum 14 ani am promis ca,
imediat ce voi fi liber, ma voi casatori cu ea. Nu voi mai astepta nici macar o
zi”. Tarul a fortat Senatul curtii sa ii acorde titlul de Printesa Iurievskaia
si si-a recunoscut copiii nascuti din relatia extraconjugala. Totodata el si-a innobilat
copiii cu titulul de altete regale: “Pentru minorii George Alexandrovici si
Olga Alexandrovna Iurievski acordam drepturile care apartin nobilimii si ii
ridicam la rang de print cu titlul de altete”, desi ei nu aveau dreptul la tron.
Au urmat mai multe atentate ale
nihilistilor rusi, dar Alexandru a scapat cu viata de fiecare data. Tarul stia
ca multi ii vor moartea si, profund mahnit, acesta ar fi zis la un moment dat: “Ce
sunt eu, o fiara salbatica, de ma vaneaza ca sa ma ucida?” In 1 martie 1881, s-a trezit dis de dimineata, a luat masa cu familia, a
mers la biserica, dupa care a plecat la parada garzii care avea loc la Menaj,
intentionand ca mai apoi sa faca o vizita de curtoazie Marii Ducese Ecaterina,
vaduva Marelui Duce Nicolai. Dupa ce s-a incheiat parada garzilor calare, Tarul
s-a urcat in trasura flancata de 6 calareti, indreptandu-se catre palatul Marii
Ducese. La intoarcere, desi stabilise impreuna cu Katia sa nu se intoarca la
palat pe drumul pe care venise, grabindu-se catre casa, n-a mai schimbat traseul, iar la o cotitura, un tanar a aruncat un
pachet sub copitele cailor. Bomba a explodat si multi slujitori au fost raniti. Desi initial a scapat nevatamat, profund ingrijorat
de soarta supusilor, Tarul a decis sa coboare din cupeu si sa se intereseze de
starea lor de sanatate, in vreme ce multimea l-a impresurat din toate partile. Viata lui avea sa fie curmata de o a doua bomba aruncata la picioarele lui de
unalt membru al societatii secrete “Narodnaia volia” (Vointa poporului). Corpul
i-a fost mutilat, piciorul drept smuls, corpul si fata - ranite de schije. A fost
dus la Palat deoarece Alexandru repeta obsesiv aceleasi cuvinte: “La palat,
acolo vreau sa mor!”. Cand trasura a
ajuns intr-un final, Katia, ingenunchiata si inlacrimata, l-a sarutat murmurand
printre lacrimi: “Sasa…” Luna urmatoare, Tarul ar fi implinit 63 de ani. La
funeralii, Katiei si celor doi copii nu le-a fost permis accesul langa
catafalc. Dupa inmormantare, familia Tarului i-a interzis Katiei sa locuiasca
in Palatul de iarna, fiind obligata sa se mute impreuna cu copiii intr-o alta
resedinta, iar dupa cativa ani, aceasta a parasit Rusia si s-a mutat la Paris. Urmasul
lui la tron, Tarul Alexandru al III-lea, a dat ordin politiei secrete sa ii
monitorizeze activitatile si sa fie informat prin rapoarte detaliate despre
viata ei si a copiilor de la Paris. Desi Romanovii au dispretuit-o intotdeauna,
Katia s-a afirmat ca o demna urmasa a familiei tariste, casa ei fiind unul
dintre saloanele frecventate de elita pariziana. Cand Olga s-a maritat cu
Contele de Merenberg, Tarul Nicolai al II-lea impreuna cu mama lui, Maria
Feodorovna, nu au vrut sa sponsorizeze evenimentul, aducand inca un afrond
memoriei lui Alexandru al II-lea si urmasilor lui. Katia a mai trait 41 de ani
dupa moartea sotului ei si a inchis pentru totdeauna ochii in 15 februarie 1922, la Nisa, chiar in momentul in
care situatia ei financiara devenea precara.
Nu aceasta este
istoria cea mai frumoasa din aceasta carte, dar cum astazi toata lumea vorbeste
mai mult decat de obicei despre Rusia, am incercat sa fiu “in trend” cu
prezentul inca zbuciumat al istoriei. Nu va fie teama! Rolul amantelor s-a
diminuat! Au ramas fara averi, fara adulatii, doar cu o bruma de putere si
oprobiul public! Din plin! Chiar si atunci cand e fundamentat doar pe banuieli!
Halal lume, nici naravurile nu s-au schimbat! Doar caracterele!
