”The Watchman of the Wachau” – Castelul Schonbuhel - Austria

Austria  este o tara de vis: curata, atent intretinuta, cu oameni muncitori care sunt atinsi in masa de perfectiunea rezultatului muncii. Fara sa vrei faci comparatii pentru ca tara noastra este la fel de frumoasa, dar, din pacate, nu suntem adeptii unei munci perfecte. Mergi zeci, sute de kilometri si vezi o lume frumoasa si perfecta, asternuta de-o parte si de alta a masinii. Dunarea este la fel de albastra si aici, doar inconjurata pe ambele maluri de castele si orase medievale de-o frumusete aproape ireala. 

Traseul Romantische Strasse ne-a dus de data asta catre castelul Schonbuhel din apropierea satului Aggsbach, situat la 5 km nord-est de Melk. De-o parte si de alta a drumului se desfac paduri dese, pajisti largi si hectare intregi de pomi roditori. Trecem pe langa ruinele castelului Aggstein care se spune ca ar fi apartinut unui cavaler – talhar, un fel de Robin Hood in varianta austriaca, si ne continuam drumul spre altul, Schonbuhel. 

Acesta ar fi fost ridicat in urma cu 1000 de ani si ar fi fost una dintre proprietatile Episcopului de Passau. Cea mai veche mentiune dateaza din anul 1135, iar cele mai vechi aripi ale constructiei dateaza din sec 12. In secolele urmatoare a fost deseori renovat si reconstruit pana a ajuns in forma pe care o putem admira astazi. Castelul este considerat a fi cea mai importanta piesa din arhitectura renascentista a Austriei inferioare datorita superbei sale curti interioare cu arcade, decoratiunilor bogate din teracota, scarilor consola realizate intr-o maniera eleganta si gradinilor care se desfasoara la poalele lui. 

Austriecii l-au numit “Watcman of the Wachau” si modul impunator in care isi face prezenta pe malul drept al Dunarii te obliga sa recunosti ca este gardianul acestui tezaur natural de-o frumusete inimaginabila. Castelul a fost construit de catre Marchwardus de Schoenbuchele in sec 12,  drept cetate de aparare, pe o stanca la 40 de metri deasupra fluviului. De-a lungul vremii a avut nenumarati proprietari, ramanad in posesia familiei Starhemberg, o familie nobiliara cu un statut aparte in istoria tarii insumand in arborele genealogic 1765 de printi. Fiecare a contribuit cu ceva la renumele familiei si domeniului: fie construind o capela, fie o scoala sau pur si simplu extinzand planurile constructiei initiale. Castelul a ramas in posesia acestei familii mai bine de 400 de ani, iar unii dintre mostenitori chiar l-au abandonat, motiv pentru care doar tunurile, biserica si intrarea principala s-au pastrat intr-o stare foarte buna. In 1819 Ludwig Josef Gregor von Starhemberg l-a vandut contelui Franz von Beroldingen care l-a renovat si a locuit in el. 

De fapt, in aceasta perioada s-a realizat o restaurare majora cand i-au fost adaugate noi parti, intregul complex arhitectonic cunoscand o transformare neasteptat de benefica. Cu toate astea, intregul domeniu, cu castel cu tot, a fost vandut in 1930 contelui von Oswald Seilern und Aspang ai carui urmasi inca locuiesc aici. Acesta este si motivul pentru care nu l-am putut admira decat pe dinafara, accesul pe proprietate fiind interzis. Schonbuhel este insa atat de frumos incat nu merita sa fie ignorat. Bucurati-va si voi, calatoria continua.  Data viitoare vom vorbi despre un oras minunat: Steyr.

Renaissanceschloss Schallaburg - Austria

Superba vale Wachau se intinde intre orasele Melk si Krems, acoperind o distanta de aproximativ 40 de km. In aceasta portiune a Dunarii se afla nenumarate obiective turistice, fapt care face din aceasta destinatie una dintre cele mai apreciate trasee ale Austriei. Ea a fost promovata sub denumirea “Wachau Cultural landscape” si a fost inscrisa in anul 2000 in UNESCO List of World Heritage Sites. Cei mai multi turisti parcurg acest traseu cu vaporasul, dar sunt si cei care se aventureaza cu bicicleta sau masina. Oricare ar fi mijlocul de deplasare ales, este obligatoriu sa vizitati cateva dintre orasele turistice asezate de-a lungul Dunarii: Klosterneuburg, Tulln an der Donau, Krems an der Donau, Durnstein,  Spits si Melk. Cum unele dintre locurile mentionate le bifasem deja in vacante trecute (si despre care am scris pe larg in alte materiale), ne-am oprit pentru putin timp in orasul Tulln an der Donau, renumit pentru gradinile sale cu flori. 

Ploua marunt si era oarecum frig pentru o zi de august, motiv pentru care nu am putut zabovi prea mult timp.  Stiam ca aici s-a nascut Egon Schiele, pictor renumit pentru nudurile sale indraznete, si ca primaria transformase o veche inchisoare intr-un muzeu care gazduieste peste 90 dintre lucrarile sale. 

Biserica Parohiala am vazut-o in goana masinii, la fel celebra capela funerara a celor Trei Magi si 

Fantana Nibelungilor. Ne-am oprit la poalele ruinelor Castelului Hinterhaus din Spits pret de cateva poze si ele facute in ploaie, dupa care am tinut drumul drept catre Melk. 

Nu ne-am abatut pe la abatie pentru ca o vazusem in tihna in alte dati, dar am continuat drumul catre castelele din imprejurimi. 

Primul a fost Renaissanceschloss Schallaburg, situat la aproximativ 5 km de Melk. Drumul serpuia printre formatiuni deluroase cand, la un moment dat, ne-a aparut castelul, sus pe deal, ca o mirare. 

Cand noi am ajuns in gradinile de la poalele lui, muncitorii strangeau schelele, semn ca fusese un eveniment cu o seara inainte. 

Ploaia spalase nu numai aerul de dogoare, ci si petalele florilor si pietrisul care delimita rondurile. Miroasea a proaspat inclusiv cand am trecut portile si am intrat in curtea cu arcade si decoratii din teracota. 

Considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste din Austria Inferioara, Schallaburg isi pastreaza aspectul de fortareata din Evul Mediu cu tenta realmente romantica. Din 1456 pana in 1614 a fost detinut de catre dinastia Von Losenstein. 

Cele mai vechi parti ale sale ar data din cea de-a doua jumatate a secolului 11. “The Palas” sau “Festes Haus” este una dintre cele mai vechi aripi care a supravietuit pana astazi. Palas-ul, zidul de aparare, capela romana si Bering-urile sunt atribuite lui Sieghard al X-lea din dinastia Siegharding. 

De fapt, prima mentiune a Shallaburg-ului este legata de numele fiului lui, Sieghard al XI-lea, in anul 1121. Abia dupa moartea ultimului conte de Schal castelul a intrat in posesia dinastiei Losenstein prin anul 1450.  

Christoph Losenstein a largit edificiul si l-a modificat in stil renascentist. A murit in 1558 fara sa apuce sa isi vada proiectul finalizat, dar fiul lui, Hans Wilhelm von Losensteiner, a terminat constructia si, in 1572, si-a stabilit resedinta aici. El a reconstruit biserica Loosdorf  transformand-o in lacas de cult lutheran, fondand totodata si scoala de gramatica pentru tinerii proveniti atat din familii nobiliare, cat si din cele normale. El isi propusese sa infiinteze un liceu in Loosdorf pentru tineretul protestant si sa transforme Schallaburg-ul in cel mai mare centru de protestanti din Austria Inferioara.  

Intre anii 1572 si 1600 a supravegheat lucrarile la gradinile palatului si la constructia curtii cu arcade, organizata pe doua nivele si frumos decorata cu sculpturi din teracota. 

As minti sa spun ca le-am numarat, prin urmare va trebui sa credeti ca fiind reale informatiile din pliante. 

Cele 1600 de reliefuri si sculpturi, masti si fete grotesti din mitologie au fost create de maestrul Jakob Bernecker din Hallein. 

Una dintre cele mai controversate lucrari din teracota este fata – caine. Legenda spune ca bustul fetei cu cap de caine a fost inspirat dintr-un litigiu sangeros intre doi Losensteins si ca spiritul acesteia bantuie pana in zilele noastre Schallaburg-ul, anuntand moartea unui rezident castelan. Arcadele au fost proiectate din ratiuni estetice, nenumarati oaspeti trecand portile castelului si gasind ospitalitate intre zidurile lui. 

Turnul se vede de la departare si tocmai estetica sa deosebita ne determina sa tragem concluzia ca a fost un simbol al puterii, neavand nici o functie defensiva in intreg angrenajul arhitectonic. 

Hans von Losenstein a murit in 1601, lasand nepotului lui, Georg Christoph multe datorii. Tatal lui vitreg a preluat Schallaburg-ul  care a fost mostenit ulterior de catre poetul baroc Johann Wilhelm von Stubenberg care l-a extins si apoi l-a vandut  familiei Kletzl von Altenach in 1660. 

Din secolul 17 pana in sec 20, proprietarii s-au tot schimbat, ramanand in proprietate privata pana in 1945 cand a fost confiscat de rusi. 

In 1955 a reintrat in proprietatea statului austriac, iar in 1974 a fost transformat in muzeul vichingilor. 

In interior sunt expuse colectii de arme, poze si machete cuprinzand informatii despre viata sociala, economica, administrativa si politica a vikingilor.

In curtea castelului sunt prezentate cateva siluete ale vechilor vase folosite de catre acestia,

iar intre zidurile de aparare sunt amenajate spatii de joaca pentru copii in constructii gigantice realizate din lemn.  

Shallaburg s-a impus ca un centru de expozitii la nivel mondial si este renumit in toata Europa. 

Pentru iubitorii de castele, Schallaburg ar trebui inclus printre obiectivele care merita sa fie vizitate. 

Pana data viitoare, cand povestim despre alt castel, va doresc sa nu uitati sa fiti romantici. 

Abatia Klosterneuburg – Austria

Niederosterreich sau Austria de jos, unul dintre statele federale ale tarii care are capitala la Sankt Polten, se invecineaza cu Austria Superioara, Stiria si Burgenland. De aici, de langa Viena, incepe Austrain Romantic Road intinzandu-se de-a lungul Dunarii prin valea Wachau pana la Melk si dincolo de ea, la Salzburg. De langa capitala Austriei incepe o zona superba, daruita de catre divinitate cu peisaje superbe in care oamenii au construit de-a lungul secolelor castele, fortarete, abatii, biserici si orase unul mai frumos ca altul. Multe dintre parcurile nationale si obiectivele turistice sunt inscrise in patrimoniul UNESCO: linia ferata din Simmering, spatiul cultural si arhitectural din renumita vale Wachau, lacurile din Austria de jos si superbele orase medievale precum Krems an der Donau, Abatiile Melk si Klosterneuburg. Cine are timp trebuie sa viziteze parcurile nationale Donau- Auen si Thayatal, castelele Schallaburg, Morwald, Schoenbuehel, Arstetten si Rosenburg, orasele medievale, manastirile si abatiile din vale si sa-si planifice vacantele in functie de festivalurile: Ziua Caisei si Festivalul gastronomic din Wachau, Zilele trandafirilor din Baden, Festivalul dovlecilor din Retz sau Raiul in flacari.

Cel de-al doilea obiectiv pe care ne propusesem sa il vedem se afla la nord de Viena, la doar 14 km, pe malul Dunarii: abatia Klosterneuburg din localitatea cu acelasi nume unde odinioara isi aveat sediul dinastiei Babenberg. Oraselul cochet si curat, fost cartier al capitalei austriece, s-a dezvoltat in jurul manastirii augustinilor in urma cu 900 de ani. El reprezinta poarta de intrare pe celebrul traseu romantic in stil austriac.

Localitatea a devenit un punct important pe harta in anul 1113 cand Graful Leopold al III-lea, insurat cu fiica lui Henric al IV-lea, Agnes, si-a construit aici castelul si ulterior biserica Stift Klosterneuberg ca semn de ispasire pentru un act de tradare impotriva lui Heinrich al V-lea. 

Interiorul bisericii a fost proiectat de catre Joseph Fischer von Erlach si Felice Donato d’Allio. 

Cladirile au fost ridicate in deplin acord cu statutul social si dimensiunea averii. De aceea el a decis un an mai tarziu sa fie ridicata abatia si internatul calugarilor Augustin. 

Tot aici Leopold al VI-lea al Austriei si-a stabilit resedinta oficiala. Orasul Klosterneuburg  s-a separat de catre fratele sau geaman, Korneuburg in momentul in care Dunarea si-a schimbat cursul, fiecare evoluand in mod independent. 

Abatia domina orasul si este inca cel mai important edificiu turistic. Parcul imens strange laolalta cladiri impresionante care adapostesc piese valoroase precum Altarul Verdun din incinta manastirii, realizat in 1181 din 51 de placi emailate de catre Nicolas of Verdun, fiind considerata una dintre cele mai renumite opere din Evul Mediu, apartamentul imperial al lui Carol al IV-lea, aurarul si colectiile de arta. 

Abatia a prosperat datorita transporturilor de marfuri de pe Dunare, asumandu-si la pachet si primejdioasa expunere la atacurile inamice. 

A rezistat asediilor turcesti, apoi ocupatiei franceze cand insusi Napoleon a locuit in 1805 o perioada in aceasta abatie. 

Muzeul ocroteste o impresionanta colectie de arta: pictura si sculptura gotica si baroca (statuia lui Mercur, semnata de catre Raphael Donner), ilustratii din sec 19 si 20, creatii handmade care dateaza incepand din perioada medievala, arborele genealogic al familiei Babenberg, lucrari semnate de catre Egon Schiele si Rueland Frueauf jr. 

Cine doreste sa viziteze muzeul, abatia si biserica trebuie sa se incadreze intre  orele 10.00 si 17.00 in afara zilei de luni cand este inchis si sa plateasca 10 euro/persoana. 

In sanatoriul Kierling din Klosterneuburg a incetat din viata in anul 1924 Franz Kafka, loc in care astazi functioneaza un mic muzeu. 

De-a lungul Dunarii peisajele vaii Wachau abia incepeau sa se arate, dezvaluind frumuseti nebanuite precum localitatile Spitz, Krems, Durnstein, celebrele abatii precum Melk si Kremsmunster, minunate castele si renumite podgorii de vin. Celebrul Romantic Road austriac leaga intr-un traseu de exceptie orase mari si mici de-a lungul a 380 de km, de la Salzburg pana la Viena, traversand Austria de Sus, Austria de Jos si Stiria. Aflati la inceput de drum, nu ne puteam imagina cate locuri minunate urma sa mai descoperim de vreme ce noi ne planificasem doua concedii intr-unul singur. Data viitoare trecem rapid prin Tulln an der Doanu si Spitz ca sa facem popas la superbele castele de langa Melk. Despre abatia Melk si orasele medievale Krems si Durnstein am vorbit deja in materiale mai vechi.

Castelul Kreuzenstein - Austria

Concediul din aceasta vara a inceput intr-o zi ploioasa de august, prima dupa o lunga perioada caniculara. Cateva saptamani am oscilat intre sa anulam sau sa nu anulam rezervarile facute inca din ianuarie, asa cum ii sta bine unui turist pasionat. Am ajuns in Viena relativ repede, dupa nici 6 ore din momentul in care parasisem Timisoara. Norii inca acopereau cerul si stateau pe ganduri daca sa cearna ploaia sau sa o tina inca in matca. 

GPS-ul s-a fastacit si el in increngatura de autostrazi care se intretaiau intr-o dantelarie ciudata si menita sa iti puna rabdarea la incercare. Am gasit intr-un final iesirea catre Leobendorf, localitate situata la 28 de km de capitala Austriei, loc in care se afla un superb castel medieval in stil gotic, Kreuzenstein, amplasat pe dealul acoperit cu padure, pe drumul ce duce spre Stockerau. La poale se afla o parcare generoasa, ocupata la pranz in mare parte de masini austriece si cateva germane. De cum cobori din masina, signalistica, amplasata strategic la intrarea in parcare, iti indica drumul pe care trebuie sa urci pana la castelul amplasat intr-un peisaj idilic cu vedere spre satul Leobendorf.

In Evul Mediu exista aici un puternic sistem strategic de aparare, care i-a oferit acestui amplasament sansa sa joace un rol important in istoria tarii. Originea castelului dateaza din sec 12, ridicat initial de catre contii de Formbach, astazi consemnati de istorie drept contii Vornbach de Bavaria. Prin casatorie, Dietrich de Grizanestaine, ginerele lui Engelbrecht de Wasserburg, a devenit Lord de Krezenstein, ai carui descendenti aveau sa mosteneasca acest edificiu istoric vreme de sute de ani.

Prin alte aliantele pecetluite prin casatoriile membrilor familiilor nobiliare, castelul a trecut in sec 13 in posesia Habsburgilor pentru o perioada de 250 de ani.  In sec 17, castelul devenise una dintre cele mai puternice cetati de la portile Vienei, rezistand pana in perioada Razboiului de 30 de ani cand colonelul Luckas Spicker, guvernator imperial de Kreuzenstein si Korneuburg, a predat castelul feldmaresalului suedez care asediase cetatea. 

Dar suedezii l-au abandonat dupa ce l-au ruinat in timpul retragerii. Reconstructia lui a inceput prin 1873, in perioada in care a apartinut lorzilor Wilczek,  si a durat 59 de ani. In 1702, Field Marshall Heinrich Wilhelm von Wilczek s-a casatorit cu ultima descendenta a casei nobiliare Saint-Hilaire. 

Deja era o traditie ca averile familiei sa fie pastrate in cetate. Lorzii castelului au facut parte din aparatul de guvernamant care administra intinderile campiei Tulln si ale bazinului Koreuburg si detineau averi considerabile. 

In sec 19, mai exact 170 de ani mai tarziu, contele Johann Nepomuk Wilczek, un mecena al artei austriece, renumit om de cultura si patron de organizatii non-profit si stiintifice, a demarat reconstructia in forma stiuta astazi, transformandu-l intr-un muzeu extraordinar. 

Interioarele au fost decorate cu mobilier medieval si artefacte istorice, una dintre catapultele medievale fiind pastrata in curtea din incinta castelului. Interiorul gazduieste vasta colectie de arta si mestesuguri din goticul tarziu care au apartinut contelui.

La inaugurare au participat nobili si personalitati de seama, printre ei numarandu-se inclusiv  Kaiser Wilhelm al II-lea. Johann Nepomuk Wilczek a fost unul dintre cei mai bogati antreprenori din monarhia habsburgica si a finantat lucrarile din banii proveniti din exploatarile miniere de carbune din Silenzia. A ocupat functia de Chamberlain la curtea vieneza si a fost un filantrop generos, promovand arta, cultura si stiinta. De numele lui sunt legate serviciul de ambulanta vienez, renovarea Ring Theatre ars din temelii, a fost fondatorul Viena Rudolfinerhaus si finantatorul expeditiei arctice din anul 1872, doua dintre insulele descoperite in cursul expeditiei la Oceantul Arctic purtandu-i numele. A fost onorat cu multe premii printre care cu Ordinul lanii de aur de catre Imparatul Franz Joseph si declarat cetatean de onoare al orasului Viena. A murit in 1922 si a fost inmormantat in cripta castelului Kreuzenstein. Astazi, castelul este deseori inchiriat de catre studiourile de film din lumea intreaga, una dintre ecranizari fiind cea dupa un roman apartinand lui Ken Follet. 

Langa castel se afla un centru de dresaj de vulturi si soimi, o taverna cu mancare buna si bauturi pe masura. Pentru curiosi, programul este de a 10.00 la 16.00 (din ora in ora se organizeaza tururi insotite de ghid in limba germana), iar intrarea costa 10 euro/persoana. Tineti aproape, calatoria merge mai departe pe Austrian Romantic Road pana in Salzkammergut si inapoi.